MIHAI TEJA, Un antrenor cu mult bun simţ

– Domnule Teja, acordaţi “Ziarului de Iaşi” primul interviu abia după ce nu mai sunteţi antrenorul Politehnicii…

– Poate trebuia să comunic şi eu mai bine, dar nu a fost ceva intenţionat. M-am concentrat în permanenţă pe problemele echipei, m-am tot zbătut să găsesc soluţii, am lăsat pe planul doi imaginea mea, comunicarea în exterior.

– De ce aţi renunţat?

– Spre binele echipei!

– Detaliaţi, vă rog.

– Se ajunsese într-un punct în care, în opinia mea, plecarea mea e mai bună pentru Poli decât continuarea activităţii mele aici.

– Aveţi alte oferte?

– Am avut pe parcursul sezonului, de la Astra şi Hermannstadt. Am preferat să rămân şi nu regret nimic. Acum, nu am nicio ofertă. Sper ca anunţarea plecării de la Poli să îmi aducă noi oportunităţi, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac.

– La plecarea de la Iaşi, precedentul antrenor, Flavius Stoican, a spus că a fost singurul profesionist într-o mare de amatori. Dumneavoastră aveţi ceva de reproşat?

– Am trăit mai multe dezamăgiri aici în ultima perioadă, nu m-am simţit deloc confortabil în ultima lună, însă nu vreau să fac niciun reproş. Vreau să păstrez doar îlucrurile frumoase de aici. Le mulţumesc tuturor pentru cum am colaborat, mi-a plăcut foarte mult Iaşul, echipa.

– Nici celor care v-au lucrat pentru a-l readuce pe Flavius Stoican antrenor?

– Flavius e colegul meu, nu ar fi frumos să spun ceva. Firesc, informaţiile apărute m-au făcut să mă gândesc la mai multe, însă cei ce au discutat pe această temă ar trebui să comenteze, nu eu.

– În ultima perioadă, nu aţi avut deloc relaţii bune cu foşti elevi ai lui Stoican, în special cu Frăsinescu.

– Nici asta nu vreau să comentez. I-am lăsat banderola până la final.

– Faptul că unii jucători au fost plătiţi până în martie 2020, iar alţii au şi acum restanţe salariale a alimentat ruperea vestiarului pe finalul sezonului, în care echipa a pierdut cinci meciuri consecutiv?

– Ca antrenor, eu am lucrat mereu ca toată lumea să fie egală, indiferent de nume. Dacă favorizezi pe cineva, tehnico-tactic, disciplinar, financiar, e normal să apară probleme. Eu am încercat să tratez la fel pe toţi. Nu vreau să mă refer la ce au făcut alţii.

– Care ar fi concluziile colaborării cu Poli?

– Ştiam că va fi foarte greu, dar am venit cu inima deschisă. Aveam o imagine bună după ce am antrenat FCSB, nu m-a interesat latura materială, ştiam de problemele clubului, dar am crezut într-un proiect în care să lucrăm în profunzime. La infrastructură, la alcătuirea unui schelet de jucători. Îmi pare rău că nu am reuşit mai mult, deşi situaţia actuală nu este critică. Poli e pe o poziţie conform obiectivului discutat în vară.

– Care ar fi plusurile activităţii dumneavoastră?

– Nu m-am gândit niciodată la mine, am pus clubul mereu pe primul plan. Am alcătuit rapid o echipă, cu jucători ieftini, pentru că nu aveam bani, după ce în cantonament am plecat cu foarte puţini fotbalişti care au rămas apoi. Am avut un start mult peste aşteptări, cu rezultate foarte bune cu echipe mari precum CFR, Astra, Dinamo şi FCSB, am stat 11 etape pe loc de play-off. Când am venit în vară nu am pus condiţii pentru mine, am pus condiţii de infrastructură. Pentru Iaşi! Cu ajutorul domnului primar, au apărut două terenuri pe care activitatea fotbalistică de aici se poate dezvolta. Am adus circa 600 000 de euro clubului, prin vânzare de jucători şi atragerea unui sponsor.

– Minusuri?

– Am avut şi eu destule erori. Am încercat să joc şi un fotbal bun cu o echipă nouă, cu 15-16 jucători aduşi gratis în vară, cu salarii mici. Trebuia să mă intereseze mai mult rezultatele. Apoi, trebuia să insist mai mult pe întărirea lotului de jucători şi după terminarea campaniei de transferări. Era firesc ca nu toţi cei veniţi, aduşi în grabă, să confirme, era firesc să apară suspendări, accidentări. Au mai fost momente în care nu am fost inspirat, am mai avut şi destul ghinion.

– Ce nu s-a înţeles la Poli?

– Că nu poţi să şi vinzi jucători, să faci şi stadion, să şi construieşti echipă şi să şi obţii rezultate în acelaşi timp. Mai bine zis, eu nu pot. Poate alte persoane pot!

– Care sunt concluziile?

– Pentru mine a fost o experienţă bună. Am dat maxim în fiecare zi. Nu regret nimic, am întâlnit mulţi oameni de valoare, am învăţat multe.

– Aţi mai antrena Poli în viitor?

– De ce nu?

– Ce ar trebui să facă Iaşi pentru a evita retrogradarea?

– Să fie stabilă financiar şi să întărească lotul în această iarnă. Eu le doresc mult succes, să atingă obiectivele propuse!