Moartea unui om de afaceri ieşean: luptă pe avere între familie şi fosta iubită

Moartea neaşteptată a consilierului local Cristinel Corozal la doar 45 de ani i-a lăsat treburile familiale mai mult decât încurcate. La patru ani de la decesul consilierului, averea acestuia reprezintă încă o temă de dezbatere în instanţe.

Fosta iubită a lui Corozal a deschis la Judecătorie o acţiune în simulaţie prin care cerea practic recunoaşterea aportului său la obţinerea unei bune părţi din averea acestuia. Acţiunea a ajuns pe masa Tribunalului, care a respins-o, magistraţii considerând că femeia nu a adus suficiente dovezi pentru dovedirea drepturilor sale.

Această decizie a deschis însă calea contestaţiei, care a intrat miercuri pe rolul Curţii de Apel. Dacă fosta iubită va avea câştig de cauză în final, ea ar putea obţine mai mult de pe urma relaţiei sale cu Corozal decât mama şi sora acestuia.

Ales consilier local pe listele ALDE în mandatul trecut, Daniel Cristinel Corozal era la acea vreme un om de afaceri de succes. Acesta deţinea Master Pub din Tudor Vladimirescu, săli de jocuri şi o firmă de transport.

Ultima declaraţie de avere, completată cu doar o lună înainte de a muri, menţiona conturi bancare totalizând peste 4,2 milioane lei. Anul 2016 îi adusese, numai din dividendele firmelor deţinute, venituri de 1,7 milioane lei.

La doar două săptămâni de la decesul lui Corozal, iubita sa a introdus în instanţă o acţiune prin care afirma că o bună parte din averea acestuia i se datora.

Conform precizărilor Mirelei Melinte, avusese o relaţie personală cu Corozal timp de 23 de ani, locuind împreună în apartamentul acesteia. Plecaseră împreună pentru a munci în Grecia, iar la întoarcere au înfiinţat firma de transport persoane.

Corozal se ocupa de administrarea ei, iar Melinte, de contabilitate. În acte apărea doar Corozal, ca asociat unic, Melinte afirmând că luaseră această decizie pentru ca ea să fie protejată în cazul apariţiei unor probleme juridice şi pentru a nu apărea discuţii în familie.

Toţi banii pe care i-a câştigat femeia ar fi fost reinvestiţi în firmă, amândoi investind ulterior şi în club.

După două luni, Melinte a detaliat acţiunea, solicitând recunoaşterea drepturilor sale asupra a jumătate din valoarea autoturismelor şi microbuzelor din patrimoniul firmei Transworld SRL, jumătate din valoarea clădirii Trust Construct Copou şi jumătate din valoarea terenului şi apartamentelor aparţinând lui Corozal.

Ea a precizat că din 2004 creditase periodic activitatea Transworld. De altfel, relaţia dintre ea şi Corozal ar fi fost de notorietate în oraş, în cercurile de prieteni şi apropiaţi.

De partea cealaltă, mama şi sora lui Corozal au apreciat că dreptul de acţiune al lui Melinte era prescris, iar aceasta nu dovedise faptul că ar fi creditat societatea de transport. De asemenea, ele au afirmat că între Melinte şi Corozal ar fi existat o relaţie sporadică doar în perioada 1994-1997.

În 2008, Corozal ar fi avut o relaţie cu altă persoană, cunoscută de prieteni şi familie, care s-ar fi ocupat de achiziţionarea unui apartament în Copou. În 2015, bărbatul ar fi avut o altă relaţie, iar ulterior alta. Banii necesari intrării sale în lumea oamenilor de afaceri ar fi provenit de la tatăl său.

Rolul Mirelei Melinte în societate ar fi fost de simplă contabilă angajată, neparticipând la luarea deciziilor privind administrarea acesteia.

După un an de la începerea procesului, Judecătoria şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului, care au analizat punct cu punct pretenţiile Mirelei Melinte. Primul aspect verificat a fost caracterul simulat al contractului de cumpărare a apartamentului din Copou de către Corozal.

Cum apartamentul fusese cumpărat în 2008, simularea trebuia analizată în raport cu vechiul Cod Civil. Or, acesta era clar: "Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali.

Un asemenea act nu poate avea niciun efect în contra altor persoane". Trebuia dovedită deci existenţa unui astfel de act, fie înscrisuri, fie cu martori. La fel şi în cazul pretenţiilor referitoare la firma de transport.

Martorii chemaţi în instanţă de Melinte au precizat că aceasta convieţuise cu Corozal, iar relaţia era cunosccută. Aceştia au confirmat faptul că cei doi plecaseră împreună la muncă în Grecia şi că aveau acelaşi birou la Transworld SRL.

Dimpotrivă, martorii chemaţi de familie au precizat că cei doi nu locuiseră niciodată împreună în apartamentul din Copou, Melinte nu creditase societatea, iar rolul acesteia în firmă nu fusese important. Cei doi nu ar fi avut o viaţă socială comună, relaţia lor fiind scurtă şi neavând notorietate publică.

Dacă declaraţiile martorilor au fost vădit contradictorii, nici actele depuse la dosar nu au lămurit mai multe. Din balanţa de verificare pentru anul 2017 sau din rapoartele de inspeccţie fiscală ce acopereau anii 2005-2009, respectiv 2011-2015, nu rezulta un aport de capital adus în firmă de Melinte.

"Potrivit probelor administrate, nu rezultă faptul că apartamentul ar fi fost cumpărat ca urmare a înţelegerii dintre reclamantă şi Corozal, în sensul de participare a amândurora şi nu rezultă nici aportul adus de reclamantă la înfiinţarea societăţii pârâte sau la cumpărarea unor bunuri care se regăsesc în patrimoniul acesteia. Convieţuirea părţilor, participarea la evenimente comune, întâlnirile cu prietenii nu constituie elemente suficiente pentru a dovedi implicarea, din punct de vedere material a reclamantei la achiziţionarea de bunuri, pentru ei sau societate, împreună cu autorul Corozal", au conchis magistraţii Tribunalului.

Rămâne de văzut dacă judecătorii Curţii de Apel vor aprecia altfel dovezile aduse în instanţă de cele două părţi.