Necrofilie mediatică

După ce, ca să fiu în rând cu lumea, mi-am luat în luna ianuarie a acestui an un telefon nou, modern, am constatat că aparatul era atât de performant încât avea iniţiative şi opţiuni care îmi scăpau de sub control. Astfel, mi se băgau pe gât fel de fel de clipuri de pe Youtube sau, atunci când intram pe google, apăreau instantaneu texte de pe două site-uri care nu mă interesau câtuşi de puţin, capital.ro şi evz.ro. Am început să caut soluţii tehnice ca să opresc aceste intruziuni nedorite, dar, pe nesimţite, textele de pe capital.ro au ajuns să exercite asupra mea un soi de fascinaţie. Scrise îngrozitor, pline de clişee, textele cu pricina mizează pe senzaţionalul ieftin şi pe vulgaritate. Afişând – discret, totuşi – simpatii pesediste, site-ul e complementar Antenei 3 şi României TV. Nu ştiu ce audienţă are, dar simplul fapt că există arată cât de jos a coborât mass-media din România. Unul dintre procedeele favorite este insinuarea că în spatele realităţii se află întotdeauna altceva, că e nevoie de „dezvăluiri” pentru a scoate la lumină adevărul. Iată câteva exemple: „Mihaela Rădulescu a dezvăluit totul despre Dani Oţil”, „Adevărul despre Ion Ţiriac. Ce religie are de fapt miliardarul român”, „Adevărul despre ciorbă. Ce se întâmplă în corpul tău dacă mănânci prea des”. În consecinţă, o formulă recurentă este: „S-a aflat totul!” Uneori, această formulă aminteşte de modul în care erau demascaţi odinioară „duşmanii poporului”.

Capital.ro dă însă întreaga măsură a vulgarităţii într-o zonă unde ar trebui, dimpotrivă, să primeze sobrietatea. Când anunţă moartea cuiva, în principiu a unei personalităţi cunoscute (ceea ce nu e întotdeauna cazul), site-ul derapează în grandilocvenţă şi în automatisme goale de sens. Astfel, orice deces reprezintă un „doliu uriaş”. Voi da câteva mostre din „recolta” ultimelor săptămâni. 16 octombrie: „Doliu uriaş în presă! A murit una din cele mai cunoscute jurnaliste din România. (…) Aceasta (sic!) era una dintre cele mai vechi reporteri din presa românească”: E vorba de Ramona Feraru, despre care aflăm că în ultima vreme lucra la puterea.ro. 18 octombrie: „Doliu uriaş în România! A murit un mare român! Klaus Iohannis îl decorase în 2019”. Dispărutul era generalul de brigadă cu o stea Ionică-Cătălin Triculescu. 19 octombrie: „Este doliu uriaş în România! Un medic extrem de respectat a încetat din viaţă”. Medicul este din Suceava, se numeşte Cristian Irimie şi este posibil să fi fost un bun profesionist şi o persoană cu multe calităţi: şi aici, ca şi în celelalte cazuri, exagerarea şi tonul sforăitor aruncă în derizoriu un eveniment tragic. 17 octombrie – moartea lui Radu Călin Cristea provoacă o cascadă de superlative: „Doliu imens în România! Un cunoscut jurnalist, scriitor şi om de televiziune a încetat din viaţă (…). A murit un mare intelectual. Acesta (sic!) era jurnalist şi scriitor, dar şi (sic!) membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului”. Se întâmplă ca, uneori, dispărutul să aibă merite pe care mai toată lumea le ignora, merite rezumate printr-o formulă sibilinică: 9 octombrie – „Doliu uriaş în România! A murit un mare român! Cel mai mare duşman al lui Nicolae Ceauşescu”. Numele lui este Şerban Alexandru Manu, dar nu cred că asta ne ajută la ceva. În mod sistematic apare tendinţa, când e vorba de un artist sau cântăreţ, de a-l transforma în mare vedetă, pentru a mări impactul anunţului. 21 octombrie: „Doliu uriaş în România! Zi neagră pentru muzica românească!” (la moartea cântăreţului de muzică populară Vasile Barani); 22 octombrie: „Doliu uriaş în fotbalul românesc! Din păcate a murit azi-noapte” (Florin Bugar, antrenor al unei echipe de fotbal feminin). Nu numai România simte enorm şi reacţionează monstruos în astfel de cazuri, lumea întreagă e cutremurată de emoţii similare. 12 septembrie: „Doliu uriaş! A murit o legendă. Anunţ tragic în lumea mondenă”. Tragicul anunţ îl viza pe sir Terence Conran, 88 de ani, cunoscut designer. 19 octombrie: „Doliu uriaş în cinematografie! Un cunoscut actor s-a stins din viaţă”. E vorba de actorul polonez Wojceh Pszoniak care, ne informează pertinent capital.ro, a jucat „adesea roluri care întruchipau personaje cu origini evreieşti, deşi el nu a fost evreu” (de unde s-ar putea deduce că, de regulă, personajele „cu origini evreieşti” sunt jucate de actori evrei). 25 septembrie: „Doliu uriaş! O super vedetă mondială a încetat din viaţă (…) Cutremur pe scena mondială”. Dacă aveţi nervii tari, vă spun cine e super vedeta: cântăreţul indian SP Balasubrahmanyam.

Şi, drept bomboană pe colivă, două anunţuri de o expresivitate răscolitoare: 16 octombrie – „Doliu uriaş în România. Un mare om de televiziune, cu o carieră imensă în spate, a încetat din viaţă. Teribila veste i-a lăsat cu gura căscată atât pe fani, cât şi pe apropiaţii acestuia”. Omul de televiziune este Cosmin Andrei, producătorul emisiunii „Viaţa satului”. Asta după ce pe 18 septembrie aflasem despre dispariţia lui Viorel Varga, jurnalist „cu o carieră incredibilă”, unul din cei mai apreciaţi gazetari din Sălaj: „Doliu uriaş în România! Un cunoscut jurnalist s-a stins din viaţă (…) A avut o carieră fulminantă în spate. Toată lumea a rămas cu gura căscată la aflarea tragicei veşti”. S-a observat, desigur, că „a rămâne cu gura căscată” este forma supremă de exprimare a durerii la aflarea morţii cuiva.

Închei cu precizarea că pe capital.ro se află şi o rubrică unde poţi afla „când vei muri, în funcţie de zodie”. Mă bate gândul că redacţia ar vrea să obţină cât mai multe răspunsuri, nu de alta, dar ca să aibă necroloagele pregătite.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor