O lucrătoare sexuală declarată din Iași sparge tiparele: candidează la alegeri cu sloganul „Să le arăt că sunt c**** cu cap”

Antonella Lerca Duda are 30 de ani și scrie, pe pagina de Facebook, că a învăţat la Liceul Waldorf din Iași și la Universitatea Petre Andrei din Iași.

Cu toate acestea, s-a căsătorit la 14 ani în tradiția romă, iar la 17 ani a plecat în Italia, unde a ajuns să se prostitueze. Antonella susține, însă, că a avut timp și de școală și chiar a învățat foarte bine, a mers la olimpiade și a luat diplome. 

În prezent este președinte la Sex Work Call (SWC), o asociație care militează pentru drepturile lucrătoarelor sexuale, pe care chiar ea a înființat-o.

Într-un interviu pe care i l-a acordat actriței Lorena Lupu, Antonella Lerca Duda oferă detalii consistente despre viața sa.

Copilăria și adolescența

S-a născut la Iași, într-o familie de romi lingurari, și a avut o copilărie grea, alături de cei șapte frați. „Ai mei erau neam de lingurari. Vindeau prin târguri aramă şi obiecte din aramă”, povestește ea în interviu.

La 14 ani, mama sa l-a pus să se însoare „cu japca”. Mariajul nu s-a consumat, însă. „Logic că eu nu am făcut nimic cu fata în noaptea nunții și a doua zi, când trebuia să arătăm întregii țigănii sângele pe cearșaf, p**a. Eu, în noaptea nunții, probam rochia miresei și mă vedeam mare femeie. După ziua nunții, au început toate <>”, își reamintește Antonella.

A stat internată o lună la Spitalul de psihiatrie din Socola, iar un medic străin, care studia la Iași, a ajuns la concluzia că nu are „tulburări de comportament” și că este vorba de disforie de gen. Mama Antonellei l-a întrebat: „Domn' doctor, ne dați la mână ceva iscălit cum că e bolnav?”. Răspunsul a fost afirmativ, iar familia sa a răsuflat ușurată.

Italia

La 17 ani a plecat în Italia, împreună cu partenerul său de atunci, Daniel. „Am furat galbeni de la mama. Ăia de nuntă. I-am băgat la amanet, și seara ne-am întâlnit la ghetou. La ora 00:00, aveam autobuz spre Italia, țara în care o să găsim câini cu colaci în coadă. Îți dai seama că eram cea mai fericită, dar și el. Pe el, mă-sa îl însurase cu una, dar aia a pierdut copilul și el nu s-a mai atins de ea din noaptea nunții, stătea de umplutură cu ea. Ne trăiam visul dragostei, să fugi cu persoana iubită în lume”, povestește Antonella Lerca Duda în interviul pentru Lorena Lupu.

Nu aveau bani să treacă granița și s-au băgat la valize. „Și i-am dat bani la șofer. Bani frumoși, vreo trei mii de euro, pe atunci erau bani. Prin 2007. Eram minoră. Nu făcusem 18 ani încă. 17 ani și ceva aveam”, spune ea.

Au ajuns la Veneția și au stat la „un bătrân, o rudă îndepărtată a lui Daniel, care locuia într-o casă abandonată pe lângă Veneția.” S-au implicat amândoi într-o relație intimă cu gazda lor.

Prostituție

Au găsit de muncă la cules de vie. După o vreme Daniel s-a apucat de cocaină și a părăsit-o pentru o braziliancă trans. A fost nevoită să plece din casa bătrânului și a început să se prostitueze ca să supraviețuiască.

A început să trimită bani familiei din România. În 2012 a revenit în țară. Nu definitiv. Venea o dată pe an în România.

În 2018 a decis să se întoarcă definitiv în țară. S-a mutat în București la o prietenă trans. ”Am cunoscut piaţa activiştilor din România şi am văzut că nu doar mie îmi place să fac bine pentru alţii, am întâlnit oameni faini, care rezonau în idei cu mine şi luptau pentru drepturi care nici măcar nu erau ale lor. Adică, erau oameni cu neveste şi copii acasă, dar voiau drepturi pentru comunitatea gay. Şi atunci, am decis să mă alătur luptei, chiar cu riscul de a-mi pierde luxul din Italia”, adaugă Antonella.

S-a decis să candideze pentru Consiliul Local Sector 2 pentru „a crea un precedent”. „Ete, mi-a venit nebunia, că m-am săturat de toate mizeriile din sector, de la ciuciu apă caldă iarna, până la gunoiul de după blocuri, şi până la maşinile de pe trotuar, de nu ai loc cu bicicleta de ele, şi vreau să dau vizibilitate fetelor trans sex-workere, să se vadă că şi noi avem dreptul să intrăm în politică, nu numai scârbele astea bogătaşe pline de bani, de bărbaţi burtoşi plini de slană şi privilegiaţi corupţi. Să le arăt că nu contează moravurile uşoare, cum zic ei, să vadă că sunt c***ă cu creier”, a conchis ea.

Detalii despre viața ei picantă găsiți în interviul realizat de cosmopolitan.ro

M-am întâlnit cu Antonella pentru a discuta despre provocările pe care persoanele trans le întâmpină în România, despre problemele celor care practică munca sexuală și mai ales despre SWC (Sex Work Call), organizația pe care ea a înființat-o anul acesta.

De ce crezi că persoanele gay sunt mai ușor acceptate decât cele trans? Și în general, dar și în cadrul LGBT.

Începi cu întrebările grele! :)) Sunt unele persoane pentru care dragul de a face parte din societate, de a fi acceptate, e mai mare decât dragul de comunitate. Adică unele persoane gay, de exemplu, vor să fie heteronormative și să fie acceptate la un job fără să arate lumea că „uite, ăla face parte din comunitatea LGBT, unde sunt travestiți, unde sunt drag queens, unde sunt d-ăia care se îmbracă în chiloți de cauciuc”. Așa că ei, de rușine sau ca să se acomodeze cu societatea, acceptă să fie transfobi, să fie homofobi, să fie lesbofobi. Chestia e că în comunitate încă mai avem de muncit și acum și există o idee d-asta a bărbatului musculos, bărbatul gay activ, dar aproape toți sunt versatili… Și atunci apare ideea asta de a fi acceptați de societate.. te face să dai într-o parte și în alta comunitatea doar de dragul de a fi acceptat, știi? Eu într-un fel îi înțeleg și îmi pare rău pentru ei. Dar dau în stânga și în dreapta cu noroi doar să scape ei. E pentru ei, psihic, să îi ajute să depășească momentul.

Mi se pare foarte aiurea că tu încerci să fii acceptat, chiar dacă lumea spune că gayi sunt așa și pe dincolo, știi foarte bine prin ce ai trecut tu.. Dar, în același timp, tu să nu vrei să accepți o persoană trans, pentru că e diferit față de tine.

Uite eu de exemplu am avut o experiență cu un băiat gay, care pot să spun că era prietenul meu cel mai bun. La un club de gay eu nu am fost acceptată, ca femeie trans, dar el a intrat. Deci el a preferat să se ducă să se întâlnească acolo cu alți prieteni și m-a lăsat pe mine afară. Orice, doar de dragul de a-ți fi ție bine. Și asta-i peste tot, nu doar în comunitate, peste tot e asta.. ca să-ți fie bine ție, te doare undeva de lume.

Dar, în ultima perioadă, să știi că comunitatea a început să-și revină, a început să devină o familie puternică. Mai ales ce am văzut la Pride m-a făcut foarte fericită. Peste 10.000 de oameni! Dacă-mi spuneai acum câțiva oameni nu credeam! Și din ce în ce mai multe voci sunt intersecționale și avem persoane gay rome, persoane lesbi rome.. și atunci discursul nu mai este același, nu mai ai homofobia aia internă. Acum s-au mai potolit. Sunt voci vizibile în comunitate și atunci nu mai poți să arunci în noroi pentru că vezi că persoana aia vorbește și pentru tine, și pentru ăla, și pentru ăla.

Vorbește-mi puțin despre tratamentul hormonal, știu că multe persoane trans trebuie să se ocupe singure și nu e tocmai ușor.

Mai ales în România, este foarte greu să găsești un medic endocrinolog, pentru că cei care dau rețetele pentru hormoni… Pentru voi sunt niște banale pilule anticoncepționale, ceva la ordinea zilei. Dar nu găsești endocrinologi care să dea persoanelor trans rețetă. Nu găsești o persoană care să înțelagă identitatea trans. Sunt unii care zici că au făcut facultate degeaba.

Chiar și cei mai tineri?

Sincer, ăia tineri au cam plecat toți în afară, pentru că preferă salariile de acolo. Și atunci noi ne-am pricopsit cu ăstia cu mentalitate de comuniști și care îți mai vin și cu câte o dumă d-aia, „hai dom’ne, du-te de aici, ești băiat, ce ți-a venit ție să iei pastile să te faci femeie.” Unul chiar a avut tupeul să îmi spună să îmi scot sânii și să mă fac înapoi băiat. A fost penibil! Să te duci la doctor să ceri o rețetă și ăla să îți zică să îți scoți țâțele! Uite în ce stadiu avansat al tranziției sunt și tu îmi spui asta…

Tratamentul hormonal cam cât ajută la sâni?

Sunt 2 tipuri de hormoni, unul care oprește testosteronul, îl face să se producă foarte încet. Și atunci bagi estrogen, iar corpul asimilează mai mult estrogenul. Cresc sânii din primul an când încep să iei tratamentul.

Dar e nevoie totuși și de silicoane, tratamentul hormonal nu face sânii să crească atât de mult?

Nu neapărat. Doar dacă te ajută să capeți mai multă încredere în tine. De exemplu eu îi aveam mici și voiam eu mai mari, e o chestie personală, nu e o obligație, sunt multe persoane ok fără silicoane. Dar problema mare e că la noi în România nu au acces la hormoni și nu există informație. Adolescenții care vor să facă tranziția își doresc atât de mult să vadă rezultate vizibile foarte repede și atunci ce fac? Iau cu pumnul, fac abuz și ajung, Doamne ferește, cum a fost colega noastră lucrătoare sexuală, acum vreun an, a murit. Voia schimbări rapide și vizibile, îmi zicea că vrea și ea ca mine. Măi, fată, eu am atâția ani de hormoni, despre ce vorbim? Și tot mai apare ceva mustață uneori, trebuie să faci laser. Și iar vorbim de bani, nu e ieftin. Ședințele alea trebuie să le menții, mai ales dacă ești o persoană trans.

Exact, nu e un tratament permanent, așa cum e prezentat uneori.

Da, e definitiv, dar în sensul că trebuie să mergi definitiv la laser. :)) Și, revenind la hormoni, ai nevoie și de ceva pentru ficat, pastilele alea îți afectează ficatul. Mai trebuie să ai și o alimentație sănătoasă, sprijin psihic. Și crede-mă că facă nu ai sprijinul familiei e nasol rău. Și majoritatea cazurilor nu prea au sprijinul familiei.

Cumva e de așteptat la noi, aici nu se discută de așa ceva, oamenii nu sunt informați, nu știu ce e asta, nu e lumea educată din punctul ăsta de vedere.

Știi ce mă enervează pe mine întotdeuna? Lumea nu întreabă, nu vorbește! Dar frumos, nu cum primesc eu întrebări, „ești fată sau băiat?” M-am săturat ce această întrebare, întreabă-mă altfel măcar. Cum ai spus și tu, e vorba de lipsă de educație, de cunoaștere. Există Google, ai acces la Internet, poți căuta orice. E încă un subiect tabu la noi. Comunitatea trans e cea mai vizibilă parte a LGBT, dar și cea mai vulnerabilă. Majoritatea victimelor care sunt ucise sunt femei trans care practică munca sexuală. E o realitate pe care mulți o neagă și o ascund, dar asta e realitatea. Femeile trans au un curaj enorm… Cum suntem noi acum la o terasă, oricând se poate trezi unul transfob să arunce o sticlă spre mine – ceea ce mi s-a întâmplat prin cluburi. Te expui la foarte multe chestii.

La bărbați e cumva mai simplu, din ce am observat.

La bărbații trans crește barbă, mergi pe stradă ca un băiat normal, nimeni nu își dă seama. La femeile trans mai iese un fir de păr, te dai cu fond de ten, transpiri, se duce fondul de ten, dai cu pudră, se duce pudra… Se vede mâna, se observă venele de bărbat. La mare nu poți să te duci că se vede penisul, trebuie să îți pui 4 perechi de chiloți să nu se vadă. Și nu se vede talia, contează și constituția, dar eu fiind slabă ar trebui să se vadă altfel talia. M-am dus la ștrand cu iubitul meu și un copilaș l-a întrebat „auzi, băiatu’, da’ prietena ta de ce arată a bărbat?”. Pe mine m-a pufnit râsul, la care iubitul meu i-a zis „nu, e doar o femeie mai urâtă” :)) Dar copilul a zis, „ba nu, că are mână de bărbat.” Na, copilul și-a dat seama. La mine se mai uită și la mărul lui Adam, dar eu mi l-am operat. Așa că acum se uită la pantaloni, să vadă dacă e umflat acolo.

Continuarea, pe cosmopolitan.ro