O poveste încâlcită cu zeci de mii de lei, bani oferiţi viitoarei soacre. Împrumut sau bani ascunşi de procurori?

În plângerea sa, Bogdan H. a explicat că îi acordase cu împrumut Gabrielei D. suma de 67.500 lei la începutul anului 2020, prin transfer bancar. La acea dată, relaţia dintre cei doi era apropiată, bărbatul botezându-i un nepot femeii şi existând la un moment dat posibilitatea unei înrudiri.

După 10 luni, femeia i-ar fi returnat 3.000 de euro, dar atât. Înţelegerea fusese doar verbală, nefiind întocmit niciun contract scris. Bogdan H. cerea înapoi suma de 52.906 lei, rămasă din împrumutul iniţial.

De cealaltă parte, Gabriela D. a afirmat că acţiunea bărbatului avea doar un caracter şicanatoriu, Bogdan H. voind de fapt să se răzbune pe fiica femeii. Aceasta ceruse şi obţinuse un ordin de protecţie împotriva lui, depunând totodată o plângere pentru tentativă la omor, după ce bărbatul o şicanase în trafic, acroşându-i autoturismul şi încercând să-i răstoarne maşina în şanţ sau să o împingă pe contrasens.

Femeia a explicat că nu era vorba de niciun împrumut. În fapt, cercetat de DIICOT pentru trafic de droguri şi spălare de bani, Bogdan H. încercase să-şi pună averea la adăpost, transferându-i banii respectivi. Ulterior, în noiembrie 2020 îi transferase înapoi 4.500 de euro.

O lună mai târziu, îi dăduse alţi 3.000 de euro, iar în ianuarie încă 1.000 de euro. Diferenţa de 5.000 de euro i-o plătise în cursul anului 2021, în mână. Îi returnase deci toţi banii.

În analiza dosarului, magistraţii Judecătoriei au făcut referire la prevederile Codului Civil despre împrumuturile între persoane fizice. Or, prima problemă era tocmai de a se demonstra existenţa unui împrumut.

„În privinţa lipsei unui înscris care sa probeze contractul de împrumut, instanţa apreciază că pot fi reale susţinerile reclamantului de imposibilitate morală de preconstituire a unei dovezi scrise, date fiind relaţiile de încredere, însă chiar şi în aceste condiţii, reclamantul nu a reuşit să probeze existenţa contractului de împrumut şi cu atât mai puţin că s-a îndeplinit o cerinţa esenţială pentru validitatea contractului de împrumut şi anume existenţa consimţământului pârâtei la încheierea pretinsului contract. Faptul că pârâta i-a restituit reclamantului la data de 09.12.2020 suma de 3000 de euro nu formează convingerea instanţei că voinţa reală a părţilor a fost de a încheia un contract de împrumut”, au apreciat judecătorii.

În momentul transferării banilor de la Bogdan H. la Gabriela D. prin bancă, singura menţiune făcută fusese „transfer”, nu „împrumut” sau alt termen sinonim. Cum existenţa unui împrumut nu fusese demonstrată, magistraţii Judecătoriei au decis respingerea cererii ca neîntemeiată. Bogdan H. mai are şansa apelului, sentinţa primei instanţe nefiind definitivă.