Primarul panseluță. Ce a făcut Mihai Chirica pentru ieșeni de când a fost ales?

Dincolo de marile proiecte pe care le aşteptăm de la Guvern, precum Autostrada A8, Spitalul Regional sau Centura Nord, de departe cea mai mare durere a Iaşului, şi de la care aşteptăm o rezolvare nu de la Guvern, nu de la Ludovic Orban sau Klaus Iohannis, nu de la Marcel Ciolacu sau alţii, ci de la Primărie şi de la Mihai Chirica, sunt tot mai gravele probleme de trafic ale oraşului. Probleme care, din nefericire, au rămas total nederanjate odată cu predarea mandatului de edil şef de către Gheorghe Nichita spre învăţăcelul său neascultător Mihai Chirica. Şi care, în parte, deşi unii de prin Primărie încă mai cred că le pot rezolva din semafoare – timpi – marcaje noi, au devenit efectiv insurmontabile fără investiţii serioase şi abordări curajoase.

Nu mai este mult şi actualul primar al Iaşului va veni să ne ceară din nou votul. Fireşte, deşi nu e clar la ce, ne va cere continuitate. În context, poate a uitat, să îi amintim că era în staful fostului primar, în ultima campanie electorală a acestuia, când sloganul lor a fost unul de care s-a şi râs atunci: “Lucrurile importante au nevoie de timp”. Cu acesta s-a apărat Nichita, cumva, în faţa criticilor că nu a făcut mai mult. Ce vremuri bune, totuşi, dacă e să fim realişti! Păi Nichita, de bine, de rău, a avut ce pune pe masă în faţa electoratului flămând care voia să-l sfâşie în 2012, înaintea acelor ultime alegeri. E vorba de două mari proiecte de infrastructură, încă în stadiu de şantier atunci, dar spre finalizare, care au salvat acum Iaşul de la un dezastru rutier major: pasajul suprateran Dacia – Păcurari şi pasajul subteran Mihai Eminescu.

Arc peste timp: 2012 – 2020. Două mandate, opt ani, din care sub trei ani ai lui Gh. Nichita, până la arestarea din mai 2015, iar ceilalţi peste 5, adică două treimi din 8, ai urmaşului roş-galben, Mihai Chirica. Şi, atenţie: vorbim de peste 5 ani în care fondurile europene devin mult mai uşor accesibile. Fiţi sinceri, indiferent dacă nu l-aţi vota nici picaţi cu ceară pe Mihai Chirica, sau dacă sunteţi un fervent susţinător al lui, şi faceţi o uşoară trecere în revistă a Iaşului de după 2015. Ştiţi vreun mare proiect de infrastructură demarat de atunci şi care să rezolve marea durere a ieşenilor: traficul? Dar vreun proiect mai mic de infrastructură, care să rezolve aceeaşi durere? Nu mai insistaţi: nu veţi găsi! A, da, sunt multe panseluţe printre blocuri, foarte multe, şi chiar în locuri în care înainte erau cele mai urâte bălării. Şi multă iarbă, rulouri, ca pe stadion. E foarte bine! E şi frumos, nimic de zis. Dar, să fim serioşi: este o investiţie insignifiantă ca valoare, şi care nu rezolvă mare lucru, alta decât o minimă şi obligatorie estetică urbană. De altfel, este ca şi cum cineva s-ar lăuda că e gospodar în sat, pentru că şi-a plantat bumbişori în faţa uşii, dar toţi vedem că nu a fost în stare să schimbe gardul prăbuşit. Dar, iată cum, cu bani puţini, mişti emotiv o mare masă de electorat docil şi nedependent neapărat de trafic. Asta e însă altă discuţie. Şi da, avem totuşi un pod finalizat: cel peste Bahlui spre zona Cicoarei – Dallas. Rezolvă însă acest pod altceva decât, aşa cum s-a tot spun, o facilitate imobiliară?

E grav, oricum ai privi, ca după şase ani de “epocă Chirica” la Primărie să nu avem niciun proiect important. Nu finalizat, dar nici început. Iar de vânturarea planşelor privind pasarelele din Podu Roş ne-am săturat până peste cap. Nici nu le mai dăm la ziar când Chirica le scoate pe masă, să nu râdă lumea şi de noi.

În acest timp, creşterea numărului de maşini, ca şi dezvoltarea economică impetuoasă a Iaşului, cu tot mai multe proiecte urbanistice finalizate în împrejurimi, îşi vede de mersul înainte fără nicio legătură cu imobilismul şi lipsa de viziune din Primărie. Dacă acum 5-6 ani o mare problemă era accesul auto spre zona centrală dinspre şos. Nicolina şi Podu Roş, acum problema s-a multiplicat şi dă semne că în curând, dacă va începe şi şcoala în mod normal, ne va copleşi. Accesul prin Bucium spre centru e deja un calvar chiar şi cu şcolile închise; accesurile laterale dinspre Trei Fântâni sunt un coşmar; accesul prin Calea Chişinăului creează cozi comparabile cu cele de pe Nicolina; în Păcurari trecerea de la trei benzi la una singură, la P. Poni, e un calvar deja; la capăt Păcurari dezvoltarea imobiliară din zona Valea Lupului şi Rediu face aproape imposibilă ieşirea în timpi decenţi la strada mare. Şi multe altele care ne fac să pierdem în trafic zile, adunat, lunar. Pe care nu ni le decontează nimeni.

Dar, în fine, altceva ni se pare şi mai grav. La Mihai Chirica şi echipa sa, din nefericire, nu vedem nici măcar idei de ieşire din acest impas care ne va bloca efectiv, curând. Nimic absolut. Zero. Ce idee are Primăria pentru “bomba” rutieră din Bucium? Căci cea cu semafoarele din Podu Roş pentru accesul din şos. Nicolina este o glumă sinistră, nu o idee. Ce idee aţi auzit despre dezamorsarea noii “bombe rutiere” Păcurari? Ar fi ceva de minim bun simţ să spui, de exemplu, că o arteră care să facă legătura directă, peste deal, între rond Păcurari şi Copou ar detensiona substanţial traficul care vine dimineaţa înspre oraş, trafic tot mai copleşitor, fie dinspre Valea lupului – Leţcani, fie mai nou dinspre tot mai populatele cartiere rezidenţiale din zona Rediu. Nici măcar ca idee nu am auzit-o de la edili, deşi ar fi fezabil, darămite ca un viitor proiect viabil. Pentru Podu Roş, viceprimarul ne spunea la lansarea proiectului pasarelelor că va fi gata totul într-un an: trei au trecut deja, şi absolut nimic…

Revenind: ce va pune Mihai Chirica pe masă electoratului activ din oraş? Nu cel care iese pe băncuţă în faţa blocului, ci aceluia care aleargă dimineaţă grăbit spre maşină, ca să nu întârzie la serviciu. Da, poate veţi spune că ăia nu contează, că pot vota şi ceilalţi, că e suficient. Nu aceia, însă, vor duce Iaşul mai departe, fiţi siguri de asta, indiferent în ce categorie vă aflaţi.

Toate indiciile arată că membrii aceleiaşi echipe vor defila şi în următorii 4 ani. Mai e ceva de sperat de la ei, în afară de panseluţe şi înierbări? Vin vremuri grele pentru Iaşi…

Text apărut la secțiunea EDITORIAL a Ziarului de Iași