Putin şi putinismul

Pri­mele capitole ale cărţii reamintesc, rapid, moş­tenirea lăsată de sistemul sovietic, de Gorbaciov şi de Elţîn. Astfel, în geneza Rusiei de astăzi universul carceral a jucat un rol determinant: 25% dintre bărbaţii care trăiesc azi în Rusia au cunoscut detenţia (!) şi, pe de altă parte, pegra a contribuit la instaurarea unui climat de violenţă şi ură. Nu mai puţin decisivă a fost preluarea puterii, după 1990, de către foştii nomenklaturişti şi kaghebişti. În anii ‘90 democraţia era deja în suferinţă, ruşii deveneau tot mai conştienţi de eşecul tentivei de occidentalizare a ţării. Aşa apare doctrina eurasiană a lui Dughin iar războiul cu Cecenia a fost catalizatorul ideal al naţionalismului rusesc. Putin însuşi este un produs al KGB-ului, care îşi pune amprenta asupra modului său de a guverna, prin privilegierea reacţiilor brutale, a secretului şi a disimulării. Putin , subliniază Françoise Thom, este incapabil să înţeleagă democraţia. El mizează pe calomnierea, compromiterea şi umilirea adversarilor, are obsesia «unităţii» deoarece consideră că orice opoziţie ar putea distruge pătura aflată la putere. Ca un kaghebist care se respectă, vede în oameni doar ce este josnic, dubios, maladiv.

A  exercita puterea înseamnă pentru el a controla totul, presa şi toate instituţiile statului: partidul de guvernământ şi parlamentul nu sunt decât nişte maşinării de fabricat unanimitate, organele de justiţie sunt un instrument al statului (Putin: «Puterea statului şi organele justiiei sunt un mecanism unitar»).  Instituţiile democratice au fost, în chip sistematic, golite de conţinut.

Esenţială în politica dusă de Putin este viziunea Rusiei drept cetate asediată. Ca în vremurile cele mai sinistre ale războiului rece, ideologia oficială impune ideea că duşmanul care vrea răul Rusiei este imperialismul american. Vinovaţi de toate neajunsurile, de toate greutăţile pe care le cunoaşte populaţia sunt străinii. De asemenea, contestatarii regimului ar fi plătiţi de forţe obscure, comandate din străinătate (vă sună familiar astfel de aserţiuni? nu sunt singurele similitudini dintre ideologia putinistă şi propaganda PSD-ALDE). Occidentul este văzut ca un spaţiu al decadenţei, al descompunerii morale, iar Rusia, prin contast, apare ca ţară păstrătoare a valorilor creştine tradiţionale.

Ura faţă de străini are rădăcini adânci în istoria Rusiei, la fel ca politica expansionistă. Putin nu are nicio reţinere să declare că «frontierele Rusiei nu se termna nicăieri» (!). Pe de o parte, Rusia are sentimentul de mare putere şi impresia că poate acţiona în totală impunitate; pe de altă, există un complex de inferioritate înrădăcinat în mase în perioada post-comunistă. Drept urmare, clanul aflat actualmente la putere la Kremlin este animat de o teribilă sete de revanşă, de dorinţa – frizând isteria – de a-i umili pe occidentali. Noua doctrină militară impusă de Putin este una agresivă şi expansionistă, iar expansiunea teritorială este considerată un substitut al dezvoltării economice. Rusia încearcă, prin toate mjloacele, să distrugă unitatea europeană şi unitatea transatlantică. Propaganda rusească, folosind metode rudimentare dar eficiente, sabotează democraţiile occidentale, îşi propune să influenţeze rezultatele alegerilor, să stimuleze euroscepticismul şi ten­dinţele centrifuge din Uniunea Europeană. Brexitul, de exemplu, a fost celebrat drept un imens succes. Rusia a declanşat, în fapt, un adevărat război psihologic împotriva ţărilor occidentale. Să nu uităm că propaganda antiamericană şi antioccidentală a funcţionat tot timpul cât a existat URSS şi că ruşii au fost, astfel, îndoctrinaţi vreme de decenii. 

Putin, arată Françoise Thom, nu citeşte ziarele, singura lui sursă de informaţii sunt serviciile secrete. Incult, mizând doar pe supremaţia forţei, paranoic în ce priveşte străinii, gata să urmărească ruinătoarea himeră a refacerii imperiului şi să se lase purtat de fantasmele sale vindicative, Putin este un mare pericol pentru democraţiile occidentale. Are, pradoxal, simpatizanţi printre partidele de dreapta din Occident; la noi, este evident că multe din ideile sale coincid cu tezele avansate de un Dragnea sau de un Tăriceanu (străinii care joacă un rol malefic, necesitatea subordonării justiţiei etc.). «Putinizarea» Europei, avertizează Françoise Thom, ar fi o catastrofă.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, critic literar şi scriitor