Român stabilit în SUA chemat la oaste în România şi ameninţat cu arestarea dacă se opune

Miliţienii l-au ameninţat, prin intermediari, că dacă nu se prezintă până la o anumită dată, îl vor ridica de la aeroport când vine în ţară. Şi cum nu s-a prezentat, bănui că nu va avea nevoie de taxi, dacă miliţienii au ştiut ce vorbesc. Toată povestea asta mi s-a părut aşa de anapoda, încât am crezut că amicu’ meu bate câmpii.

Ce naiba? Şi el, ca şi mine, trăieşte în SUA de aproape treizieci de ani. Omu’ împlineşte în curând 60 de ani. Ce armată NATO este aia care luptă cu pensionarii? Iar în România nu mai există armată pentru din ăştia ne-militari. Şi atunci unde este echitatea, să-i mai îndoi pe cei care n-am avut norocu’ şi am făcut-o. În loc să zici merci şi să-i laşi în pace, acum îi baţi la cap cu unitatea militară?

Care este logica să trimiţi patru maşini de poliţie cu girofaruri, să ducă o scrisoare prin care i se cere unuia să se prezinte la unitatea militară şi să ameninţi că în caz că nu respectă legea, îl vei lua? Cât a costat statul această mini-coloană cu lumini şi alte efecte speciale?

Nu l-am crezut până nu mi-a trimis copia scrisorii. Cu ştampila MApN-ului, cu capitanu’ Prună care a semnat-o, cu tot ştaifu’, un român din SUA a fost chemat în Armată în România. Prietenul meu a sunat după aceea la consulatul român. „M-a ţinut consulul o oră”, mi-a zis prietenul meu.

„N-a mai ştiut cum să-şi ceară scuze că…”, zicând că MApN-ul şi Poliţia habar n-au ce fac şi-a zis consululţ. Povestioarea asta absurdă, prin care un român din SUA a fost chemat în Armată în România, arată câteva lucruri care trebuie să dea de gândit.

În primul rând, faptul că armata română nu are o evidenţă cu cine este şi nu este în ţară. Deşi plecat de treizeci de ani, prietenul meu încă mai apare în bazele lor de date. Cumva, un zelos probabil a generat un ordin, care a produs scrisori, care a pus Poliţia pe drum, la 2 noaptea. Rezultatul? Nici unul.

Totuşi, în caz de ceva, să nu ai evidenţa brici înseamnă că habar n-ai pe câţi militari poţi conta. Şi atunci, ce naiba înseamnă apartenenţa la NATO? La B1TV, un expert explica savant că Europa este cu bunăstarea… SUA şi Marea Britanie sunt singurele cu armate capabile şi există aşteptarea că acestea vor face curăţenie acolo unde ceilalţi aliaţi NATO s-au ocupat doar de „bunăstare”.

Realist, asta nu se vă întâmplă niciodată, indiferent câte clauze 5 există. Nimeni nu este imbecil să moară pentru altul. Însă, o asemenea eroare, ca cea cu scrisoarea, este catastrofală.

Apoi, cred că ăştia care încă avem cetăţenia română, deşi n-o folosim, trebuie să ne gândim serios să renunţăm la ea. Că dacă miliţienii au vorbit serios, există posibilitatea să ne trezim ridicaţi la graniţă, că nu ne-am prezentat la unitate. Sună caraghios, nu-i aşa? Dar este posibil. Şi atunci de ce să târăşti după tine un apendice care oricum nu foloseşte la nimic, dacă apendicele ăsta îţi mai crează probleme din senin?

Cum nu mai am paşaport românesc valabil, puţin probabil ca bazele de date româneşti să ştie să mi-l lege pe cel american de nu ştiu ce rămăşiţe din România. Dar de ce să rişti o situaţie neplăcută? Şi cum să interpretezi poziţia consulului, care a zis că cei din ţară nu ştiu ce fac? Păi instituţiile astea nu vorbesc între ele? Consulii sunt totuşi diplomaţi români ţinuţi pe-aici pe bani mulţi. Care este rolul lor, în afară de a-l primi pe Iohannis?

În fine, în România, cel puţin când am plecat noi în anii ’90, nu am avut nici o modalitate să comunicăm că am plecat. Am mers la ambasada SUA pentru viză, dar nu a existat un loc unde să mergem să spunem că suntem plecaţi la studii. Pur şi simplu nu a existat, pe cât sună de bizar.

Lucrurile s-au rezolvat cu timpul, în sensul că buletinul a expirat, unul nou n-am mai făcut, că nu-şi avea rostul, a expirat paşaportul, carnetul de conducere, au expirat toate în afară de certificatul de naştere şi de căsătorie.

Şi atunci, din moment ce nu a existat cale de a-ţi anunţa plecarea, cum să tragi lumea la răspundere că nu a anunţat. Să anunţi unde? Că nu era oficiul. În ultimul meu paşaport, scrie că sunt cu domiciliul în străinătate, dar poţi să fii sigur că informaţia asta pe care o are serviciul de paşapoarte a fost transmisă tuturor?

Ce să zic? Povestea asta cu scrisoarea adusă unuia de 60 de ani cu patru maşini de poliţie, la 2 noaptea, în capitala ţării, este o expresie de ce centralizarea nu funcţionează.

De fiecare dată când câte-un ameţit se trezeşte făcând tâmpenii din senin, tâmpeniile rămân locale, dacă ai guvernanţă locală, sau se propagă până în America, să şocheze lumea de-acolo, dacă ai conducere centralizată. Cât despre amicul meu, şi-a planificat să meargă anul acesta în România. Nu mă aştept să i se întâmple ceva la graniţă, cum a fost ameninţat, exact pentru acelaşi motiv pentru care i-a fost scrisă scrisoarea.

Text preluat de pe presshub.ro; SURSA FOTO: digi24.ro