Caută 
1 MIN
Sunt la sediul ONG-ului „Zâmbeşte pentru Viitor”, în Braşov. La birou, Bianca, asistentă socială, lucrează la dosarele copiilor pe care îi ajută asociaţia. Imediat ce mă aşez pe canapea, Rupi, preşedintele organizaţiei, începe să-mi povestească, cronologic, despre cei aproape şapte ani de existenţă ai organizaţiei, în care a ajutat peste 800 de copii din sistemul de protecţie.
Acum aproape şapte ani, Rupi Gabor (31 de ani) s-a întors în România. Avea două variante: să-şi deschidă o cafenea cu tipic spaniol, ţara în care şi-a găsit liniştea, sau să lupte ca alţi copii care au crescut în sistemul de protecţie să nu treacă prin ce a trecut el: „Să dorm sub cerul liber, să fiu traficat de toţi cretinii, să nu fiu ajutat, să mi se închidă uşi. Să ajut şi să militez pentru toţi cei care vin în urma mea”.
Când avea doar 18 ani, proaspăt ieşit din sistemul de protecţie, Rupi a fost închis timp de o lună în subsolul unei case, drogat şi obligat să întreţină relaţii sexuale cu clienţii unei reţele de trafic de fiinţe umane.
Din cei şapte traficanţi ai reţelei braşovene, în urma sentinţei definitive a instanţei, în 2015, au făcut închisoare doar trei. Cea mai mare pedeapsă a fost de doar şapte ani de închisoare. Alţi doi traficanţi au primit câte cinci ani. Ceilalţi patru au fost achitaţi în apel. În prezent, toţi inculpaţii din dosar sunt liberi.
Cititi materialul integral pe presshub.ro
