Rusia de la Londra

Iată, în ziarul de 1,80 lire la chioşcuri, sub titlul Russian tensions am avut două pagini cu articole gen „Rusia îşi va apăra trupele”, „N-am nevoie de vreun ajutor de la Rusia ori de la vărul meu, spune Iulia Skripal”, „Tomahawks din SUA versus zidul defensiv al Rusiei”. Desigur, era în ziua după lovitura aeriană SUA – Marea Britanie – Franţa împotriva Siriei, dar nu-i singura explicaţie.

Cumva legat de faza Skripal, înc-o rusească: un articol despre denunţătorul unei operaţiuni ruseşti de spălare de bani, Alexander Perepilicinîi, s-ar putea să fi fost şi el ucis (în 2012) cu o mâncare stricată mâncată la Paris, de unde s-a întors la vila sa (castel?) de 3 milioane de lire din Weybridge (Surrey)! (Aici nu pot să nu deschid o paranteză în care să reţin ce-am aflat chiar la Londra: cică există tururi speciale pentru turişti care vizează doar posesiunile oligarhilor ruşi de prin Londra şi-mprejurimi!)

În fine, în paginile de opinii, ajungem cu Mark Almond înapoi la… Rusia: „Cât mai durează până ce oligarhii de casă ai lui Putin se-ntorc împotriva lui?”. Ehei, bună întrebare. Şi vorba autorului, pesimist, înainte de-a fi optimist: „Aşteptaţi-vă ca lucrurile să se-nrăutăşească, înainte să se îmbunătăţească”. La naiba, ce se mai potriveşte şi asta situaţiei de pe la noi!

Ajuns la suplimentul Business, în pagina 2 peste ce dau? Peste Rusia, desigur: „Rusia rage, dar economia ei abia de-i poate susţine statutul de superputere”. Problemele Rusiei? Decăderea infrastructurii şi plecarea creierelor tinere! Vai, da’ ce cunoscut mai sună (minus treaba cu superputerea, bineînţeles)! Concluzia lui Ambrose Evans-Pritchard: „O Spartă înarmată cu arme nucleare sub un conducător despotic cu unelte de propagandă totalitară poate fi, desigur, foarte periculoasă. Dar, rogu-v-aş, nu-mi consideraţi putinismul un succes”. Mda, din păcate, mulţi ruşi continuă să creadă că doar Putin îi poate menţine pe harta mare a geopoliticii mondiale, să se simtă şi ei în continuare mari şi tari. Ce contează că democraţia-i de faţadă şi că economia scârţâie din mai toate încheieturile?

Apoi, în pagina 3 a secţiunii Business – altă Rusie: „UE riscă să-i dea Rusiei un monopol pe piaţa europeană de îngrăşăminte chimice”. De, agricultura în special şi natura în general între ciocan şi nicovală. Responsabilitatea ecologică a UE oferă celor pe care-i doare-n bască de natură şi de agricultura sănătoasă ocazia de-a acapara piaţa îngrăşămintelor…

În fine, ajung la al treilea ziar gratuit, CITY.AM-ul de joi, 12 aprilie. Păi, să mergem tot pe firul roşu rusesc: în pagina doi, titlul cel mai mare ce-mi anunţă? Că „Rubla rusească scade a treia zi la rând”.

În secţiunea Forum, Vince Cable oferă un pasaj citabil (în comentariul „Nu mai sacrificaţi comerţul liber bătând toba protecţionistă”): „Bineînţeles că există loser-i în urma competiţiei vizate, iar Trump în persoană a exploatat supărarea şi frica loser-ilor. În practică, impactul tehnologiei este mult mai mare, dar din punct de vedere politic e mult mai de efect să dai vina pe străini”! Păi nu? Veţi întreba, poate, ce legătură are treaba asta cu Rusia lui Putin: are, oameni buni, are. Toţi populiştii, de la Trump la Putin, de la Orbanul de la Buda până la Dragnea Teleormegalomanul asta fac: dau vina pe străini, că doar n-or fi ei de vină când treburile nu merg după cum ar vrea în ţările lor, ce naiba!

Că toată această atenţie acordată Rusiei nu-i întâmplătoare o arată de altfel şi ştiri mai recente. De pildă materialul semnat de Alice Tidey (21.05.2018) pentru Euronews, sub titlul „«Banii murdari» din Rusia pun în pericol securitatea naţională a Regatului Unit”, articolul pornind de la un raport întocmit de Comisia de Politică Externă a Parlamentului britanic. Pesemne că lui Abramovici (patronul de la Chelsea) de aceea nu i s-a mai prelungit viza de-a trebuit să se mute la prietenarul lu’ Dragnea, în Israelul lui Bibi, Bibi Netanyahu. Şi este citat preşedintele comisiei, Tom Tugendhat: „Daunele pe care-l pot produce aceşti «bani murdari» pentru interesele politice externe ale Regatului Unit transformă beneficiul transacţiilor ruseşti din City-ul londonez într-un pitic. (…) Nu există nicio scuză pentru Regatul Unit să se facă a nu vedea cum cleptocraţii lui Putin (…) folosesc banii spălaţi la Londra pentru a corupe prietenii noştri, a slăbi alianţele noastre şi a eroda încrederea în instituţia noastră".

Sigur, nu mă aştept ca banii murdari ai ruşilor să se mute acum la Bucureşti, dar cu actuala guvernare, înfometată rău de tot după bani, n-ar fi de mirare să ajungă o parte dintre ei de pe malurile Tamisei la vreo spălătorie guvernamentală de pe malurile Dâmboviţei.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist