Caută 
19 MIN
Mama Biancăi şi-a dorit dintotdeauna ca fiica ei să se căsătorească cu un IT-ist. Un băiat frumos şi deştept care să lucreze într-una din clădirile de sticlă de la Palas. Tipul de tânăr care poartă rucsac, în care se află întotdeauna o sticlă de apă, merge cu trotineta electrică, bea bere IPA, citeşte Richard Dawkins şi vorbeşte pasionat despre Inteligenţa Artificială. La 24 de ani îşi cumpără maşină, iar la 30 de ani se mută în casă la Vişani, Bucium sau Popas Păcurari. Acum 10 ani erau o raritate. Ca el sunt acum în Iaşi mai mult de 10.000, şi reprezintă formidabilul motor al industriei IT locale. De la înfiinţarea facultăţilor ieşene de ştiinţe şi inginerie, cu multe zeci de ani în urmă, membrii elitei acestora şi-au găsit refugii practice provocatoare. Înainte de 1989 au construit Antibiotice, IMAMUS, CFS şi CUG. Acum ocupă birourile luxoase din spatele Palatului Culturii, sediile locale ale unor multinaţionale cu nume sonore. Ei reprezintă principalul stimulent al creşterii economice a Iaşului. Pentru ei se construiesc cartierele rezidenţiale sofisticate de la periferia oraşului. Sunt invidiaţi de cei care îi văd la ferestrele fumurii ale birourilor de pe strada Palat, şi sunt vânaţi de ofiţerii de resurse umane. Cine sunt, ce fac în realitate, pentru cine lucrează, în ce condiţii, cât câştigă, care le va fi viitorul şi multe alte răspunsuri la astfel de întrebări fac obiectul articolului de faţă. Vom descrie o zi de lucru la sediul din Iaşi al unei multinaţionale cu activităţi în toată lumea, mai precis la NESS, o companie americană care s-a dovedit a fi cea mai deschisă apelurilor noastre de a scrie despre noua şi răsfăţata aristocraţie a ingineriei. Este începutul unui demers jurnalistic prin care dorim să prezentăm lumea sofisticată a celei mai noi industrii.
La ora 11, când am intrat în sediul companiei, întârziasem deja mai bine de zece minute faţă de ora programată. Căutasem îndelung un loc de parcare şi, când l-am găsit, ne-am dat seama că suntem deja la nivelul -5 al parcării, la o distanţă considerabilă de clădirea din spatele hotelui Internaţional, unde, pe cinci niveluri, lucrează angajaţii de la NESS. Am fost direcţionaţi spre etajul trei şi conduşi într-un meeting room, o sală de aproximativ 5x4m în care era o masă mare, scaune şi un ecran cu aparatură de proiecţie. Toţi pereţii erau din sticlă, ca de altfel în toată clădirea. Un culoar lat de aproximativ un metru şi jumătate împărţea etajul în două, separând astfel sălile de lucru. Aveam să aflăm mai târziu că în fiecare sală lucrează echipe alcătuite să pună în practică câte un proiect. Doar sala în care stăteam era de meeting. Acolo au venit gazdele noastre, Bianca Spiridonică, reprezentanta departamentului de marketing, şi Andrei Şuiu, reprezentantul departamentului tehnic.
Ce înseamnă o firmă de IT?
I-am întrebat pe fiecare cum ar explica bunicii sale ceea ce face la lucru. „Dacă ar fi să-i explic bunicii mele… Aici sunt nişte oameni care se folosesc de tehnologie şi de nişte calculatoare ca să facă viaţa oamenilor mai uşoară“, încearcă Bianca un răspuns, luat parcă din manualul de marketing. Compania Ness nu realizează însă produse proprii, ci este o companie de outsourcing. „Practic, prestăm servicii de IT. Mai exact, închiriem oameni. Noi angajăm oameni care ştiu IT, iar clienţii noştri ne cer ajutorul pentru problemele lor“, intervine Andrei Şuiu. Le-am cerut să dea un exemplu. Bianca a spus despre un program cu ajutorul căruia turiştii din mai multe ţări să poată naviga meniurile televizoarelor atunci când ajung la hotel. Deşi simplu la prima vedere, trebuie să acopere foarte multe funcţii, nuanţe, şi presupune cunoştinţe din mai multe domenii din industria IT. Acesta este un produs relativ simplu, fără abilităţi deosebite de calcul sau estimare. Noua tendinţă este însă cea a Inteligenţei Artificiale (AI), cerută de o piaţă flămândă în domeniu.
Andrei este specialist în AI, mai precis în reţelele neuronale artificiale, o ramură complexă a industiei IT, în continuă dezvoltare. „AI-ul rezolvă nişte probleme de business, nu tehnice, în mare parte. Nefiind specialist în AI sau machine learning, este mai greu să vezi oportunităţile oferite de acestea, chiar dacă îţi ştii afacerea. Noi, din postura de consultanţi, mergem la client, îi analizăm business-ul sau procesul de producţie şi îi propunem soluţii de optimizare prin AI“, explică Andrei. Programe similare sunt folosite şi pentru a estima preţul la Bursă, pot eficientiza traseul unei companii de curierat sau cel al unei firme de transport etc.
O reţea neuronală poate să îţi prezică aproape orice
Acestea pot fi un software care să reorganizeze viteza cu care merge o maşină pe linia de producţie, ordinea în care sunt înfiletate şuruburile sau algoritmul de strângere a roţilor. Toate aceste lucruri, deşi neimportante la prima vedere, pot reduce simţitor timpul de producţie sau costurile de energie electrică. „O reţea neuronală poate să îţi prezică aproape orice. De exemplu, poţi să ai nişte pompe de petrol cărora le faci mentenanţă o dată la şase luni, însă unele cedează mai repede, la trei-patru luni, altele pot funcţiona un an fără mentenanţă. Însă, dacă ai putea să prezici când va ceda fiecare pompă separat, personalizat, atunci ai putea să reduci costurile de mentenanţă, dar să reduci şi timpii morţi în care pompa nu funcţionează în cazul unei defecţiuni. Strângând date de pe senzorii pompei, cum ar fi temperatura motorului, presiunea sau alte astfel de informaţii poţi estima când va ceda. Omul nu ar putea să facă asta niciodată, pentru că sunt nişte date abstracte, sunt nişte numere acolo, cu variaţii foarte mici, dar impact major“, explică Andrei.
Este foarte important să înţelegi natura afacerii pentru a o optimiza. De aceea, angajaţii Ness discută des cu clienţii, se deplasează la sediul acestora în străinătate. Când vedeţi la restaurantele din Iaşi că se vorbeşte engleză, germană sau franceză, este foarte posibil să aveţi de a face cu un client care a venit el la Iaşi să-şi explice mai bine afacerea. În cazul Ness, toţi clienţii sunt din afara României, cu precădere SUA şi UK. Discuţiile cu ei au loc săptămânal şi, uneori, în funcţie de diferenţa de fus orar, se prelungesc în noapte. Contactarea iniţială a acestora şi prezentarea ofertei se face de regulă de colegii din străinătate, iar implementarea proiectului este transferată în România. Andrei ne-a spus că, din acest motiv, finalizarea pistei aeroportului din Iaşi s-a dovedit a fi un lucru important pentru ei. L-am întrebat pe Andrei care a fost cea mai interesantă experienţă a sa cu reţelele neuronale. Ne-a dat exemplul unei mari companii de telefonie din SUA, care le-a cerut să prezică dacă şi când un client va renunţa la serviciile ei. În felul acesta, compania îşi poate face prognoze referitoare la evoluţia afacerii cu mai multă acurateţe, care se pot traduce în economii de zeci de milioane de dolari.
Criză de personal, chiar şi pe salarii triple
I-am întrebat pe cei doi dacă pot face asemenea predicţii pentru propriii colegi. Bianca a zâmbit, şi ne-a spus că înţelege la ce ne referim. IT-iştii vin şi pleacă, dinamica forţei de muncă este impresionantă în acest domeniu. În medie, un angajat petrece doi ani într-o firmă din industria IT, dar situaţia diferă de la o companie la alta. Compania Ness are în prezent peste 330 de angajaţi la Iaşi, şi intenţionează să mai angajeze 100. Însă piaţa muncii din Iaşi a „secat“ pentru domeniul IT. „E o criză cumplită în domeniu, pentru că noi căutăm seniori. Şi în nicio arie de tehnologie nu vei găsi atâţia oameni de câţi ai avea nevoie, chiar dacă ai plăti dublu sau triplu“, explică Andrei. Astfel, ei încearcă să atragă oameni din Suceava, Galaţi, Republica Moldova, şi chiar din ţări mai îndepărtate, sau din Bucureşti. Recent, au angajat ieşeni care plecaseră la companii din Germania, iar tot mai mulţi români din acest domeniu aleg să se întoarcă acasă. Faptul că peste hotare se trăieşte mult mai bine din IT este discutabil, iar Bogdan Livadariu, un angajat al Ness cu care ne-am întâlnit ulterior pe holurile sediului, l-a comentat. Spune că pentru el e mai important să se simtă bine la muncă. „Proiectele sunt cele care atrag. Poţi câştiga x sume, dar dacă ajungi la muncă şi începi să muşti din masă, degeaba“, spune el cu convingere. În plus, spune că în afară, chiar dacă salariul este mai mare, trebuie pus în balanţă faptul că eşti departe de familie, iar costurile de zi cu zi sunt pe măsură, aşa că, de multe ori, dacă tragi linie la final de lună, nu eşti cu mult avantajat faţă de salariul din ţară.
În ceea ce priveşte salariile din compania Ness, cei doi ghizi evită să ofere un răspuns. Bianca menţionează însă că este „simţitor“ mai mare decât cel mediu, care în prezent este peste 3.000 de lei. Putem bănui, având în vedere că angajaţii companiei sunt specialişti „mid senior level“, că şi salariile lor se situează în jurul salariului mediu din industrie, adică aproximativ 7.000 de lei, conform Institutului Naţional de Statistică.
Este IT-ul o meserie a bărbaţilor?
Este real faptul că IT-ul este o meserie pentru bărbaţi? Andrei şi Bianca se uită unul la celălalt înainte să răspundă. Recunosc amândoi că aşa este, deşi Bianca afirmă că la interviuri au început să vină din ce în ce mai multe fete, iar în ceea ce priveşte numărul de angajate, Ness stă mai bine decât alte companii din acest domeniu. „Faptul că sunt mai puţine fete în domeniu este o realitate, şi nu doar în România. Am lucrat şi cu colegi din Marea Britanie, din State. Peste tot există acelaşi fenomen. Însă da, în ultima perioadă au început să vină din ce în ce mai multe fete. Pe noi însă nu ne interesează dacă este fată sau băiat, ci ce anume ştie să facă. Lucrurile ţin însă de domeniu. Dacă ne-am duce la Facultatea de Litere, am vedea că sunt mai multe fete, iar la Matematică, Fizică, Informatică vor fi mai mulţi băieţi“, explică Andrei.
Un alt „mit“ este cel legat de „cultura“ celor din domeniul IT, modalitatea de lucru şi mentalităţi. Astfel, cei din domeniu sunt portretizaţi ca „mici roboţei“ prinşi în tabieturile lor, cu program fix şi obiceiuri din care nu poţi să-i scoţi. „Categoric este altă cultură în domeniu. Eu vin din altă industrie, din cea creativă, şi este o diferenţă foarte mare de mentalitate. Este o diferenţă foarte mare între oameni, cultură, birouri. În industria creativă, oamenii sunt mai flexibili, mai permisivi, şi nu au mentalitatea că astăzi am aceste trei lucruri de făcut, doar pe astea le fac. Îndatoririle lor se schimbă foarte mult de la o zi la alta. Însă nu au foarte multe cerinţe, salariile sunt mai mici şi oportunităţile sunt mai puţine“, afirmă Bianca.
În apărarea „oamenilor tehnici“ sare însă Andrei, care crede că cei din domeniul IT s-au deprins să fie mult mai concreţi şi structuraţi încă de la liceu sau facultate, concentrându-se pe discipline exacte. „Sunt oameni tehnici, şi au nevoie de acest lucru. Mai mult, în cazul celor din IT putem spune că, în anumite cazuri, îşi pierd pământul de sub picioare când se schimbă contextul. Au primit 10 lucruri de făcut şi unul s-a schimbat, atunci nu sunt în stare să parcurgă această schimbare, sunt un pic rezistenţi la schimbare. În momentul în care e haos, apare o problemă nu doar în algoritmul pe care îl producem noi, ci şi în creierul nostru“, râde Andrei.
Ce înseamnă „confort“ într-o firmă de IT
Întrebaţi ce înseamnă confortul la muncă pentru cei doi ghizi care ne-au purtat prin birourile Ness, Andrei crede că pentru el nu e vorba neapărat de scaun, ci de spaţiul pe care îl are, şi de intimitate. „Dacă sunt prea mulţi oameni într-un spaţiu foarte restrâns, pentru mine devine inconfortabil. Şi am văzut că acest lucru este valabil şi pentru mulţi alţii. Şi posibilitatea de a avea intimitate. Să poţi să mergi şi să lucrezi într-o sală de şedinţe singur pentru că de multe ori vrei să te concentrezi. Majoritatea stau cu căştile pe cap doar pentru a nu fi distraşi de cei din jur. La nivel de spaţiu oricum am respecta un anumit standard în ceea ce priveşte spaţiul fiecărui angajat, dar se întâmplă să fie şi o regulă impusă de protecţia muncii“, spune Andrei. După cum spuneam, fiecare etaj este împărţit în săli de lucru, pe proiecte. Am văzut asemenea încăperi în care lucrau aproximativ 30 de persoane, dar şi unele mai mici, cu până la zece angajaţi. Sunt aşezaţi în rânduri, la mese, sau distribuiţi într-o aparentă dezordine. Programul de lucru este de la 9 la 18, cu o pauză de o oră, pentru masă, la prânz. În timpul vizitei noastre, la orele 12.00, pe tot etajul dacă mai erau cinci sau şase angajaţi, restul fiind la masă, la restaurantele din Palas.
La fiecare etaj, cei care lucrează la Ness au oferite fructe de sezon, îşi pot face ceai sau o cafea, iar relaţia cu managerii e total diferită de cea clasică. „Spre deosebire de alte industrii, aici, managerul este mai mult omul care vine în sprijinul angajaţilor. Tu mergi la el şi îl cauţi şi tu îi spui de ce ai nevoie, şi nu invers. Dacă îmi lipseşte ceva, atunci merg la şef şi îi spun să rezolve problema. Pot fi şi lucruri legate de scaunul pe care stau, de mediul în care lucrez. La fel şi dacă am nevoie de înlocuitor pentru o anumită oră“, explică Andrei. În biroului şefului, unde ne-am retras, lăsând loc în sala de meeting unei şedinţe importante, trona un steag dacic, un cap de lup cu corp de şarpe, aşezat pe un portdrapel, totul făcut din lemn lăcuit.
Un alt „confort“ este cel al computerelor folosite. Chiar dacă nu au fost de acord să ofere detalii tehnice, reprezentanţii companiei menţionează că angajaţii, în funcţie de specificul muncii lor, au de ales între un laptop foarte puternic, greu şi voluminos, sau, în cazul managerilor sau al celor care călătoresc, unul mai compact. Am văzut o sală în care angajaţii aveau laptopuri cu monitoare semicirculare, de aproximativ un metru lungime. Cel care folosea un asemenea ecran ne-a spus că este foarte util pentru că îl poate împărţi în două ecrane pe care să le urmărească simultan. Politica firmei este aceea de a oferi din start un dispozitiv cu resurse cât mai bune, chiar dacă specificul muncii pe care o prestezi nu cere acest lucru.
La confort pot fi incluse şi beneficiile oferite angajaţilor. Astfel, la fiecare an petrecut în companie, fiecare angajat primeşte o zi în plus de concediu, încă două la trei ani, ajunge la 26 de zile de concediu la cinci ani în companie şi la 28 de zile de concediu când aniversează 10 ani alături de Ness. De asemenea, angajaţii au abonamente la o reţea privată de sănătate, opţiunea de a-ţi co-asigura un membru al familiei cu un cost mai mic, dar şi acces la o platformă de beneficii online, fiecare angajat având o sumă fixă pe platformă de unde pot alege tot felul de abonamente şi chiar servicii de masaj la birou. Pe această platformă pot opta pentru o asigurare medicală de alt fel, să vireze suma pentru o pensie privată sau pot transforma banii în tichete de masă sau vouchere pentru diferite magazine. În plus, angajaţii beneficiază şi de decont pentru costurile pentru ochelari, într-un anumit plafon.
Cultura oamenilor autodidacţi
„90% dintre programatori sunt autodidacţi. Adică, chiar dacă au făcut o facultate de profil, tot ceea ce le foloseşte acum a fost învăţat în afara facultăţii. Termenul de autodidact se aplică automat oricărui programator. Sigur a învăţat singur. Facultatea doar l-a ajutat, i-a dat o direcţie, iar uneori îi dă doar o diplomă. Noi ne uităm foarte mult la experienţă, la ceea ce au făcut aceşti oameni“, explică Andrei Şuiu.
Alexandru Cahniţo, specialist în web design şi customer experience, unul dintre puţinii angajaţi de la Ness care lucrează cu mai multe echipe simultan, la fel ca şi Andrei Şuiu, spune că un specialist în IT nu poate purta ochelari de cal, nu poate privi doar într-o singură direcţie. Rolul lui Alexandru este acela de a gândi un produs care să arate bine din punct de vedere vizual, dar şi să se plieze pe specificul afacerii clientului, indiferent de domeniul acesteia. L-am întrebat dacă este la curent cu criticile aduse designului din IT, anume că este special conceput pentru a crea adicţie, dar mi-a răspuns că la el pe primul loc este satisfacţia clientului. S-a întâmplat să angajeze persoane dificile, „genii informatice“ cărora trebuie să le suporţi toate capriciile de dragul talentului? Andrei spune că au avut câteva cazuri, care au socializat însă repede. Natura afacerii cere să discuţi cu clienţii, şi de aceea abilităţile de socializare sunt importante. „Am avut rockstar-uri, dar locul lor este mai degrabă la companii cu produse proprii“, spune Andrei.
Birocraţia şi sentimentul alienării
Cum arată birocraţia într-o astfel de companie? Toată comunicarea are loc online, iar o cerere simplă, pentru un monitor nou, de exemplu, călătoreşte până în cealaltă parte a globului. „Aveam nevoie de încă un monitor, l-am cerut online, înainte să plec în pauza de masă, de la sediul central aflat pe cealaltă parte a globului (SUA – n.r.). În două ore, când m-am întors de la masă, monitorul era deja pe birou. Dacă procesul «birocratic» are un impact asupra afacerii tale, atunci îl vei face să funcţioneze «ceas»“, subliniază Andrei. Bianca intervine şi spune că, uneori, birocraţia poate fi supărătoare şi că, în cazul monitorului, s-a întâmplat să fie unul în sediul de la Iaşi. I-am întrebat dacă birocraţia şi regulile stricte şi reci de comunicare şi raportare din multinaţionale reflectă aşa-zisa „alienare“ a angajaţilor din industrie. Bianca a spus că apar asemenea situaţii, şi că încerarcă cumva să le contracareze.
Cel puţin o dată pe lună sunt organizate petreceri tematice, la care pot participa membrii familiei, concursuri şi sunt organizate chiar zile în care angajaţii pot veni cu membrii familiei la muncă. Pentru a uşura memorarea de birouri, fiecare etaj are o anumită tematică, iar fiecărui birou i s-a dat nume. De exemplu, etajul IV are drept tematică dansul, iar birourile poartă numele unor stiluri de dans. Etajul V este cel al personajelor Disney, aşa că poţi să lucrezi în biroul Baloo, Mowgli sau Mickey Mouse.
Implicarea în viaţa comunităţii
De ce sunt atât de greu abordabile companiile de IT? Încercările noastre de a le descrie, vizitându-le, au întâmpinat până la NESS numeroase rezerve. Le-am spus gazdelor noastre că, din exterior, acestea sunt văzute ca nişte fortăreţe şi că, în ciuda faptului că folosesc cea mai de preţ resursă a comunităţii, nu sunt implicate în viaţa acesteia. Bianca a replicat că firma la care lucrează, dar şi altele, au făcut numeroase investiţii în dotarea laboratoarelor facultăţilor de profil, de exemplu. I-am spus că acest lucru poate fi privit, dintr-o perspectivă cinică, ca o investiţie în viitorul forţei lor de muncă şi mai puţin ca o relaţionare socială atât de comună, de altfel, în Occident, campaniilor de responsabilitate socială. A ridicat din umeri, dar a fost de acord cu această observaţie.
Problema este intens dezbătută şi afară. Într-o carte lansată în luna martie anul acesta, „The Big Nine: How the Tech Titans and Their Thinking Machines Could Warp Humanity“, Amy Webb, professor la NYU Stern School of Business şi fondatoare a Future Today Institute din SUA, atrage atenţia că cele nouă firme gigant din SUA şi China care produc inteligenţă artificială sunt produsul unor „triburi“ de oameni talentaţi, care au aceleaşi valori elitiste şi care deseori neglijează alte valori din comunitatea mai mare în care locuiesc.
Totul pare să se învârtă aici în jurul specializării permanente, sunt organizate cursuri şi întâlniri de tip TEDx, seminarii şi întâlniri cu specialişti din diferite domenii. Cea mai citită carte din companie, spune Bianca, este una recomandată de Bill Gates, Factfulness. Filmele însă îi mai rup din cotidian, căci principalele discuţii sunt legate de Joker sau Game of Thrones.
Cum va fi viitorul?
L-am întrebat pe Bogdan Livadaru dacă nu este îngrijorat de posibilitatea ca firma la care lucrează să-şi schimbe sediul, să meargă în altă ţară, unde salariile unor IT-işti la fel de competenţi ca el sunt mai mici. Mi-a răspuns că, în opinia sa, cel puţin zece ani de acum înainte, industria IT din România va fi competitivă şi va rămâne puternică. Se pare că are dreptate. Tot mai multe firme din domeniu caută intrări în ultima vreme pe piaţa locală, iar oferta de spaţii office nu mai face faţă cererii. Siguranţa lui este de invidiat. Totuşi, la auzul întrebării, a ezitat puţin. Spectrul relocării, atât de comun în industrie, dă fiori reci. Iaşul trebuie să păstreze şi să dezvolte ceea ce a câştigat cu greu. Lupul dacic este de preferat unui totem mai din Est, sau unuia asiatic, simboluri ale „ataşamentului“ firmelor multinaţionale faţă de valorile comunităţilor locale de unde îşi recrutează angajaţii.
Întâlnire cu comunitatea care sprijină Inteligenţa Artificială din Iaşi
Andrei Şuiu ne-a invitat, în seara zilei în care am vizitat compania, să asistăm la un webinar al comunităţii oamenilor pasionaţi de AI, care a avut loc la FabLab. Audienţa a fost formată din aproximativ 50 de persoane, de la diverse firme şi din mediul universitar, dintre care surprinzător de multe femei. Gabriel Marchidan, un cercetător ieşean în domeniul AI, a ţinut în deschidere un speech informal despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat în rularea algoritmilor care pun în mişcare AI. Am observat din reacţii că aproape fiecare participant din încăpere antrena „în secret“ câte o reţea neuronală. Acest lucru înseamnă să alimentezi cu date un algoritm, observându-i în paralel capacităţile de învăţare şi eventualele blocaje. În mic, este asemănător cu ceea ce fac specialiştii Google, care rulează zilnic vehicule echipate cu camere de luat vederi ca să înveţe să se conducă singure pe străzile marilor oraşe din SUA. Au intervenit în discuţie tineri cărora li se citea înflăcărarea pe faţă, domni care vorbeau sobru, în limbaj informatic, despre algoritmi genetici, care simulează evoluţionismul, iar o tânără cu aspect punk a câştigat respectul tuturor vorbind despre procese stochastice şi algoritmi Bayesiani. A urmat surpriza serii.
Audienţa participa de fapt la o discuţie online cu Andrew Ng, fondatorul platformei Coursera, folosită de toate universităţile mari din lume pentru cursuri online. Andrew Ng este profesor la Stanford, a fondat şi a condus Google Brain şi a lucrat la compania chineză Baidu, în special în probleme legate de recunoaştere facială. O discuţie îndirect cu el este ca şi cum Barack Obama ar vorbi în cancelaria Colegiului „Negruzzi“. Cei aproximativ 50 de participanţi de la Iaşi se numărau printre alte şase grupuri similare din oraşe mari ale lumii, care, în acea seară, puneau întrebări: Londra, Haga, Berlin, Amsterdam, Istanbul. S-a întâmplat ca Andrew Ng să aloce cel mai mult timp ca să răspundă celor două întrebări primite de la Iaşi, de la Eugen Buşoiu, iniţiatorul mişcării. La ieşire, în rândul din spate am observat o doamnă între două vârste, care ţinea în braţe un căţel. Imaginea aceasta, asociată discuţiilor anterioare despre AI, sugera cu o forţă irezistibilă ideea de inteligenţă în toate formele cunoscute până acum.
Câteva date financiare şi de personal despre NESS
Compania Ness operează în Iaşi cu două firme: Ness România şi Ness Technologies SRL, ambele având sediul în clădirea United Business Center 2 din cadrul Complexului Palas. Ness România a înregistrat în 2017 afaceri totale de 64 milioane de lei, un profit de 4,7 milioane de lei cu 321 de angajaţi. Anul trecut, conform ultimelor date financiare disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe, societatea a înregistrat afaceri de 80 milioane lei, un profit în scădere până la 4,15 milioane lei, cu 353 de angajaţi. Ness Technologies SRL a avut în 2017 o cifră de afaceri de 6,9 milioane lei, un profit de 1,42 milioane lei şi 16 angajaţi. Conform sursei citate mai sus, anul trecut firma a avut afaceri de 8,1 milioane lei, un profit de 184.000 lei şi 23 de angajaţi. Conform datelor oferite de reprezenanţii Ness, pe 31.10.2019 aveau un număr de 311 de salariaţi, pe 31 decembrie 2018 un număr de 287 de salariaţi, iar la finalul anului 2017 un număr de 260 de salariaţi.
La nivel internaţional, compania are puncte de lucru în 12 oraşe din lume, dintre care două în România. La Iaşi au sediu din 2005, când compania a achiziţionat firma Radix înfiinţată de Gabriel Mardarasevici. Ness România este unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa de integrare de sisteme IT din ţară, iar clienţii săi sunt, în cea mai mare parte, din SUA, dar şi furnizori de utilităţi din Europa. Pe lângă sediul din Iaşi şi Timişoara, compania are sedii în Silicon Valley, Pittsburgh şi New Jersey din SUA, în Europa poate fi găsită la Londra, München, Kosice (Slovacia) şi în cele două oraşe din România, iar în India are sedii în Mumbai, Hyderabad, Bangalore şi Chennai. De asemenea, compania desfăşoară activităţi şi în Tel Aviv.
Pagină realizată de Andrei MIHAI, Dan CONSTANTIN şi Nicolae MANOLIU
Îți recomandăm
