Toamna nu-i ca primăvara

Sunt tot mai mulţi cei care observă că PNL se comportă în primele luni din 2020 la fel ca PSD la început de 2017. Acum, liberalii la umbra a peste 40% în sondaje, atunci, social-democraţii cu garanţia a peste 40% din locurile în Parlament. Lipseşte o ordonanţă 13, altfel atitudinea „facem ce vrem pentru că ne permitem” devine tot mai agasantă. Marţi, PNL a transferat patru deputaţi ALDE, unul dintre ei, Toma Petcu, fost ministru în două guverne controlate de Dragnea. În 2017, liberalii depuneau moţiune simplă împotriva lui, acuzându-l că „fură curent”. În 2020, partidul aflat la guvernare a radiat efectele „condamnării”. De câteva săptămâni, PNL pune în practică un recurs compensatoriu politic. Eliberează condiţionat pe bandă rulantă foşti violatori ai statului de drept, aflaţi tranzitoriu în imposibilitatea de a-şi continua abuzul de putere sub eticheta PSD/ALDE. Li se eliberează certificate de bună purtare, li se rescriu CV-urile, unii primesc titlu de revoluţionar. Aflăm, de exemplu, că regimul Dragnea nu a fost neutralizat în stradă şi, ulterior, în instanţă, ci a căzut graţie unor urmaşi ai Brătienilor infiltraţi incognito la şedinţele PSD. Sute de baroni şi primari din ţară şi-au descheiat cămaşa să li vadă maiourile cu #rezist. Au negociat, şi-au făcut bagajele, mai aşteaptă doar „sondajul” lui Orban să se întoarcă la matcă.

Campania de recrutare şi metamorfoza hidoasă prin care trece PNL sunt fenomene condamnabile, dar ar fi bine să vedem şi partea plină a paharului. Ne aflăm în faţa unui test de maturitate a electoratului român. Abuzul de putere etalat din 2017 de PSD a primit o ripostă virulentă din partea societăţii, dar e posibil să fi fost o reacţie excepţională, contextuală, necaracteristică alegătorului român. Repetarea modelului de către PNL, într-un interval de timp atât de scurt, ne oferă şansa să aflăm dacă societatea a dezvoltat anticorpi la „patternul” usl-ist de a face politică, sau PSD şi-a luat „m..e” conjuctural, a căzut victimă unei emoţii colective care animă mulţimile o dată la câteva decenii. Sigur că liberalii nu manifestă aceeaşi agresivitate de mahala ca peremiştii Codrin, Olguţa sau „Mitralieră”, sunt mai spilcuiţi şi conştientizează până unde pot întinde coarda, dar, în esenţă, perpetuează acelaşi model clientelar de a face politică.

Ştiu să-şi camufleze mai abil interesele, de aici şi gradul ridicat de dificultate al examenului pe care urmează să-l dăm.

Preconizatele alegeri parlamentare la termen ar trebui să fie o veste bună atât pentru PNL, cât şi pentru electoral. Liberalilor li se oferă şansa să coboare cu picioarele pe pământ, direct proporţional cu picajul în sondaje, alegătorii câştigă timp pentru o evaluare mai temeincă a partidului aflat la guvernare. De urmărit şi ce se va întâmpla cu amendamentul din ordonanţa lui Orban privind alegerile anticipate, care dă dreptul alegătorului să voteze oriunde în ţară dacă nu se află în localitatea din buletin. Dacă amendamentul va supravieţui controlului Curţii Constituţionale, vor insista liberalii să-l introducă în actul normativ de organizare a alegerilor la termen? Cu alte cuvinte, vor avea încredere la toamnă că şi-au păstrat popularitatea din primăvară?