Trump, Orban şi Dodon

Însă, spre deosebire de ceilalţi colegi moldoveni de luptă geopolitică, doamnei Guţul se pare că i s-a alocat premiul I cu coroniţă, domnia-sa apărând într-o poză chiar alături de Steaua (roşie, cu cinci colţuri) Călăuzitoare, Vladimir Putin, căruia i-a denunţat „presiunile percepute din partea Chişinăului” şi cerând, cu această ocazie, „sprijinul Rusiei”. Guţul a acuzat Chişinăul de încălcarea autonomiei Găgăuziei şi a afirmat că Rusia este un partener esenţial pentru protejarea intereselor acestei regiuni, subliniind, de asemenea, necesitatea respectării statutului autonom al Găgăuziei şi a îmbunătăţirii relaţiilor cu Moscova „pentru asigurarea stabilităţii şi prosperităţii regiunii”. 

Întâmplător sau nu, vizita la Moscova a başcanei Găgăuziei s-a petrecut aproape simultan cu ultima adunare a liderilor din Transnistria, Sovietul Suprem de acolo adoptând o declaraţie prin care solicită Parlamentului rus „măsuri concrete” pentru a garanta „securitatea şi apărarea” regiunii. Sub pretextul „protejării” populaţiei rusofone din Transnistria, ar putea exista temeri întemeiate că Rusia ar putea profita de această situaţie pentru a provoca noi focare de conflict în vecinătatea Ucrainei, Moscova lăsând deja să se întrevadă această posibilitate, declarându-se „îngrijorată” de situaţia ruşilor din regiune. În plus, această cerere de sprijin din partea Rusiei ar putea influenţa şi mai mult dinamica politică şi a securităţii din regiunea Transnistria, alimentând temeri şi retorici naţionaliste şi consolidând poziţiile politice ale celor care susţin separatismul.

La doar câteva zile după adunarea Sovietului Suprem al Transnistriei şi a întâlnirii cu Putin la Moscova a başcanei Găgăuziei, Alexandru Musteaţă, şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, a organizat un briefing de presă pentru a prezenta informaţiile pe care le are Chişinăul referitoare la planurile Rusiei de a compromite alegerile prezidenţiale şi a referendumului privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, scrutine care vor avea loc în toamna acestui an.

În discursul său, Musteaţă a identificat trei actori principali implicaţi în planurile Rusiei pentru Republica Moldova:

1. Serviciile speciale ruse, acestea având drept scop destabilizarea Republicii Moldova prin finanţarea partidelor politice pro-ruse, organizarea de campanii de dezinformare şi propagandă (prin utilizarea canalelor media controlate de Moscova, a reţelelor sociale şi a platformelor online pentru a răspândi informaţii false şi a discredita autorităţile de la Chişinău.) cât şi prin organizarea de proteste violente prin folosirea de provocatori plătiţi pentru a incita la tulburări şi a destabiliza situaţia din ţară.
2. Oligarhii fugari, implicaţi în finanţarea partidelor pro-ruse şi în campanii de denigrare a autorităţilor de la Chişinău, pentru acest lucru folosindu-se diverse metode, inclusiv transferuri de bani prin intermediul companiilor offshore, donaţii anonime şi mituirea politicienilor.
3. Formaţiunile politice pro-ruse, asupra cărora planează suspiciuni că ar colabora cu Moscova pentru a submina procesul electoral, împiedicând astfel aspiraţiile pro-europene ale societăţii.

Alexandru Musteaţă, directorul SIS, a avertizat că mai multe grupări vizează generarea de ciocniri sociale şi instigarea la ură interetnică, mai ales în regiunile Autonomia Găgăuză şi Transnistria, aceste provocări urmând să fie intensificate prin propagandă masivă şi manipulare informaţională.

Referendumul anunţat pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană a fost identificat ca un alt obiectiv major al eforturilor de discreditare. Potrivit lui Musteaţă, Kremlinul va încerca să submineze acest proces prin răspândirea unor mesaje false despre impactul negativ al aderării la UE asupra suveranităţii ţării.

De asemenea, există informaţii că Rusia pune la cale acţiuni menite să amplifice tendinţele separatiste în regiunea sudică a Republicii Moldova, mai ales în Autonomia Găgăuză. Potrivit directorului SIS, liderii din Găgăuzia discută deja un plan de acţiuni radicale împotriva autorităţilor de la Chişinău, care ar putea destabiliza regiunea şi ar putea contribui la intensificarea tensiunilor în sudul ţării.

Proiecţiile pentru viitorul apropiat sugerează şi reluarea protestelor antiguvernamentale în lunile martie-aprilie, cu scopul declarat de a submina încrederea cetăţenilor în instituţiile statului, Musteaţă avertizând că Rusia intenţionează să transforme aceste proteste în acţiuni violente şi haos, folosindu-le ca instrument pentru destabilizarea ţării şi slăbirea statului de drept.

Destul de rapid, unele dintre scenariile conducătorului SIS de la Chişinău par că încep deja să se confirme. La doar câteva zile după briefingul în care se discuta, printre altele, despre strategia Rusiei de a promova mai multe mesaje false despre nenorocirile pe care le va aduce Republicii Moldova aderarea la Uniunea Europeană, Igor Dodon (cum altfel?) – chiar dacă nimeni nu l-a întrebat nimic – a simţit nevoia să-şi dea cu părerea, dezvăluindu-şi „temerile” sale, la fel de bizare precum posibil să îi pară şi gramatica limbii române, în legătură cu propagarea presupusei agende LGBT în şcolile de peste Prut: „Sunt împotriva faptului, ca copiilor mei să li se vorbească despre asta la ore”. Cu o doză sănătoasă de seriozitate marţială, Dodon a indicat că nu vede posibilitatea de a avea o discuţie „productivă” cu „rivala” sa, Maia Sandu, pe acest subiect, speculând, în schimb, cu privire la viziunile altor politicieni moldoveni şi întrebându-se retoric dacă aceştia ar dori ca propriii lor copii să fie expuşi la această „propagandă”.

Pentru a duce ridicolul până la capăt, Dodon a invocat numele lui Donald Trump şi Viktor Orban, declarând că împărtăşeşte opiniile lor „împotriva tuturor acestor lucruri”. Vrând să pară sobru, dar devenind comic, Dodon nu a scăpat ocazia de a se plasa în orbita „celor mari”, exprimându-şi dorinţa ca viitorul lider al Moldovei să fie un om care să împărtăşească aceleaşi viziuni ca cei doi lideri occidentali, promiţând să oprească „totul” şi să apere „interesele naţionale ale Republicii Moldova”: „dacă ar fi să iau un exemplu de la un lider occidental, atunci de la Trump şi Orban, nu de la Biden şi Macron”, concluzionând fostul preşedinte socialist al Republicii Moldova.