Caută 
3 MIN
O veste neobişnuită şi străvezie ca figura unui strigoi, numai bună pentru sărbătoarea de astăzi, de Sf. Andrei, a venit ca un vârtej azi noapte, odată cu o rafală de vânt care s-a abătut pe strada din faţa redacţiei.
O nălucă, aşadar, a trecut în fugă şI ne-a spus că mai la vale de târgul nostru, într-o comună frumoasă din judeţ, un onorabil dom’ primar spune aşa, ba râzând, ba plângând, că a vrut să-şi angajeze fata la o instituţiune bugetară din târg, ca să-i facă un rost, să o ajute după puteri şi că a vorbit pentru asta cu un barosan de la liberali, cel care face şi desface cărţile în urbea noastră şi a primit asigurări că se rezolvă, fără doar şi poate, că oameni suntem şi dacă nu ne ajutăm noi, unii pe alţii, cine să o facă? Vremurile sunt grele, locurile la buget limitate, aşa că numai o mână forte şi o vorbă pe măsură pot rezolva problema.
Pentru asta, dom’ primare, om cu dare de mână, mai ales acum, la sfârşitul toamnei, când a pus recolta la păstrat peste iarnă, a scos din hambar cinci tone de grăunţe, curate şi uscate, din soiul Pioneer, de alea care fac animalele grase, dar şi mămăliga gustoasă şi un pic uleioasă, pentru că, dacă nu ştiaţi, se pare că mâncarea tradiţională a românului este din nou la modă. Ei, bine, spune dom’ primar râzând, a pus marfa în maşină şI a expediat-o într-un loc unde-i nevoie mare, la graniţă, la Sculeni, să fie pentru mulţumirea şi buna ospătare a mai multor dobitoace îngrijite din milă sub oblăduirea mai marelui pomenit mai sus. Vremea a trecut, marfa, cine ştie, mai este, nu mai este, problema onorabilului primar este că fata nu a primit postul şi este îngrijorată, săraca, şi nu ştie ce-i de făcut, poate că ar trebui să pună niscaiva busuioc sub pernă diseară, sau cine ştie ce alte celea mai sunt de făcut.
Mai spune jupânul primar, cătrănit de nenorocul fetei, că s-a mai consultat în stânga şi-n dreapta, s-a mai uitat în hambar, dar şi în cămara unde ţine cele trebuincioase la bucătărie, iar la noapte se va duce la biroul lui dom’ barosan, cu o salbă mare de usturoi şi va freca bine geamurile, pe la cercevele şi încuietori, doar-doar va rezolva problema fetei. Da, da, usturoi bun, de ăla de la Copalău, nu iuţeală din China, pentru că nu cu marfă din import dezlegăm noi cununiile românilor. Vorba liberalilor; “Prin noi înşine!”.
**** PONT ****
Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.
Îți recomandăm
