Ultimii deputati comunisti ai Iasului

Marea Adunare Nationala functiona pe principiul actualului Parlament. Pe hirtie, MAN era o institutie mai democratica chiar decit Parlamentul actual. Astfel, conform Constitutiei din 1965, MAN avea dreptul sa-l demita pe presedintele RSR, in timp ce actualele reglementari nu permit Parlamentului decit sa-l suspende temporar pe seful statului. Fiecare deputat era dator sa prezinte periodic alegatorilor dari de seama asupra activitatii sale, obligatie absenta astazi din legislatie. Alegatorii aveau totodata dreptul de a revoca oricind un deputat din MAN daca apreciau ca nu isi indeplineste corect atributiile. „Obisnuiti cu democratia reala din vest, occidentalii au crezut mult timp in superioritatea autoproclamata a «democratiei populare». Constitutia comunista insa era doar retorica pura, mecanismele descrise in aceasta nefunctionind efectiv niciodata. Simple forme fara fond. S-a vazut clar acest lucru atunci cind disidentii din Romania au incercat sa foloseasca aceste forme pentru a actiona in interiorul sistemului, dupa regulile statutate de acesta. Nu s-a reusit nici o schimbare”, a precizat academicianul Alexandru Zub, directorul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”.
Candidatii ieseni
Conform reglementarilor legale ale epocii, deputatii erau alesi prin vot uninominal, cite unul din fiecare din cele 349 de circumscriptii electorale in care era impartita Romania. Numarul deputatilor de atunci era apropiat de cel actual. Astazi insa, la cei 332 de membri ai Camerei Deputatilor se adauga si 137 membri ai Senatului, organism inexistent in perioada 1948-1990. Daca acum parlamentarii provin in special din rindul oamenilor de afaceri, pina in 1989 se asigura reprezentarea in MAN a tuturor categoriilor profesionale din tara. Stabilite de la inceput erau si numarul de circumscriptii in care se puteau depune doua sau trei candidaturi, respectiv 80% din totalul circumscriptiilor din tara. „Daca in tara, 40% din populatie lucra in agricultura, atunci 40% din deputati trebuiau sa provina din mediul rural. Practic, erau stabilite norme pe judet privind «tipul» de deputat care trebuia ales. Simplu”, a explicat istoricul Dorin Dobrincu, cercetator in cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”. Pentru a nu se lasa loc la surprize, in circumscriptiile in care erau mai multi candidati, acestia faceau parte din aceeasi categorie sociala. Astfel, la alegerile din martie 1985, pictorul Dan Hatmanu a avut drept contracandidat in circumscriptia 13 Podu Iloaiei pe un alt artist, sculptorul Iftimie Barleanu. Vasile Mutu, directorul CUG, a fost ales in circumscriptia 5 Iasi-Vest, unde i-a avut drept contracandidati pe alti doi directori de intreprinderi, respectiv Constantin Gilea, directorul IMAMUS, si Emil Unchesel, directorul Tehnoton. In schimb, in circumscriptia 13 Tibanesti, prim-secretarul comitetului judetean al UTC, Ioan Toma, a cadidat singur. Motivul era simplu: in structura MAN exista un singur loc de deputat pentru un tinar prim-secretar de partid, iar postul revenise Iasului. „Structura MAN nu era aceeasi la fiecare ciclu electoral. S-a intimplat, cred, de vreo 2-3 ori, ca in MAN sa fie loc pentru un prim-secretar de UTC. A fost o intimplare ca postul a ajuns la Iasi. Inainte fusese cineva de la Buzau. Eram prim-secretar, aveam 30-31 de ani, deci corespundeam criteriilor. Oricum, erau si alte categorii care nu aveau contracandidat. Teoctist a fost ales deputat pentru ca Iasul trebuia sa trimita in MAN un mitropolit. De unde sa iei altul?”, a explicat Toma.
„Campanie electorala” in adunari cetatenesti
Ultimele alegeri din perioada comunista au avut loc pe 17 martie 1985. Cei 13 deputati trimisi atunci de ieseni in cea de-a IX-a legislatura a MAN nu au mai apucat sa-si termine mandatul. „Nici nu ne gindeam atunci ca in citiva ani totul se va schimba. Existau nemultumiri, erau lipsuri, dar totul parea de neclintit”, a spus Dan Hatmanu.
Ca si acum, alegerile propriu-zise erau precedate de o campanie electorala, inceputa oficial pe 17 februarie 1985. Desi, teoretic, oricine putea candida la un post de deputat, in practica toti cei propusi sa candideze erau, conform documentelor oficiale, „membri destoinici ai PCR si ai organizatiilor componente ale Frontului Democratiei si Unitatii Socialiste”. Mai mult, platforma electorala a tuturor candidatilor era constituita, in mod obligatoriu, din documentele Congresului al XIII-lea al PCR. „FDUS reprezenta o forma de mobilizare a oricui nu era membru de partid. O modalitate suplimentara de inregimentare si control. De la cap la coada, tot procesul electoral era o caricatura a democratiei. Se dorea crearea impresiei ca toata lumea lucreaza in interesul obstesc”, a explicat Dobrincu.
Dupa lansarea oficiala a candidaturii lui Nicolae Ceuasescu, la circumscriptia nr.1 „23 august” din Bucuresti, a inceput si propunerea celorlalti candidati la deputatie. Pentru prezentarea candidatilor, se organizau „adunari cetatenesti”, desfasurate „intr-un climat de profunda angajare, in atmosfera de puternic entuziasm stimulata de chemarile mobilizatoare cuprinse in Manifestul FDUS”, dupa cum nota presa vremii. Pe 20 februarie a fost lansata prima candidatura, cea a lui Alexandru Necula, pentru circumscriptia 3 Iasi Sud-Est. Necula, la acea data ministru al industriei constructiilor de masini, a fost propus drept candidat de catre Maria Chiriac, secretarul comitetului judetean PCR. Tot Chiriac l-a propus drept candidat si pe Leonard Constantin, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR, prim secretar al comitetului judetean de partid si presedinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judetean Iasi. La rindul sau, Leonard Constantin a propus-o drept candidata in circumscriptia 1 Iasi Nord-Vest pe Poliana Cristescu, presedintele Consiliului National al Organizatiei Pionierilor, fosta sotie a „printisorului” Nicusor Ceausescu. „Poliana Cristescu era cumva in dizgratie. Totusi, nu se punea problema sa nu aiba functii in stat”, a spus Mircea Radu Iacoban, deputat in MAN timp de doua mandate.
La desemnarea in unanimitate a candidatilor, invariabil, acestia tineau un scurt discurs in care se angajau sa faca totul pentru alegatori, fara a lansa insa nici o promisiune concreta. „Va multumesc pentru increderea acordata si ma angajez ca, impreuna cu cetatenii, sa militez activ pentru infaptuirea sarcinilor din plan si a obiectivelor propuse, sa-i reprezint pe cetateni – daca voi fi aleasa – cu cinste in marele forum legislativ al tarii”, a spus Poliana Cristescu. Concurenta intre posibilii candidati era practic exclusa. Acestia nu se puteau intrece in promisiuni si nici nu isi puteau lua angajamente in fata alegatorilor.
In decurs de o saptamina au fost lansate candidaturile pentru toate cele 13 circumscriptii ale judetului, de pe 27 februarie incepind efectiv campania electorala. Aceasta se rezuma la intilniri cu alegatorii din fiecare cartier sau catun al circumscriptiei. Obligatoriu, candidatii din aceeasi circumscriptie mergeau in campanie impreuna, insotiti si de un reprezentant „de la judet”. „Asta era vreun membru al Comitetului judetean de partid. Conducea sedintele cu alegatorii, avea grija sa fie mobilizati destui oameni din sate la aceste intilniri”, a precizat Hatmanu. Ambii candidati stiau aproape cu certitudine cine „trebuia sa iasa” la alegeri, astfel incit intilnirile cu alegatorii aveau mai mult aspectul unor audiente publice. Platforma electorala era deja stabilita, candidatii neputind veni cu propriile propuneri. „Nu aveai ce sa promiti. Ce sa spui? Ca o sa faci drum pietruit in sat? Stiai si tu, stiau si ei ca totul tinea de partid. Cind mergeam in campanie cu contracandidatul meu, cautam sa-l pun pe el in valoare, ca sa nu ies eu. Parca era in Caragiale. Ziceam: «eu sunt un om mai sperios, mai bolnavicios, dar uitati la tovarasul Barleanu. E om in putere, gospodar la el acasa si o sa fie la fel si in sat. Se uitau oamenii la mine ca la nu stiu ce”, a povestit Hatmanu. In lipsa unei platforme electorale propriu-zise, discutiile cu alegatorii se rezumau la problemele locale: drumurile de pamint, scolile care stateau sa se darime sau pensiile de la CAP.
„Merg parintii nostri sa-si dea votul”, spectacol pentru elevii de la Dagita
Pe linga plimbarea candidatilor prin circumscriptii, autoritatile de atunci lansau in lupta un adevarat arsenal de metode pentru a-i convinge pe cetateni sa iasa la vot. Se amenajau asa-numitele „case ale alegatorilor”, unde puteau fi consultate legea electorala, constitutia RSR, diverse publicatii juridice, precum si Rezolutia Congresului III al FDUS prin care se stabileau materialele din platforma electorala. Alegatorii erau instiintati prin presa, radio si televiziune ca verificarea inscrierii in listele electorale constituia „un drept si o indatorire cetateneasca”. Cei care isi schimbasera buletinul de identitate sau urmau sa lipseasca din localitate in ziua votului trebuiau sa se adreseze comitetului sau biroului executiv al consiliului popular de care apartineau pentru a li se elibera o „adeverinta privind exercitarea dreptului de a alege”.
Oamenii de cultura erau mobilizati pentru a chema oamenii la vot in cadrul unor spectacole speciale. Actorul Petru Ciubotaru si scriitorul Val Condurache au tinut capul de afis al unui astfel de spectacol „Tara in alegeri”, organizat la Combinatul de Fibre Sintetice. La Liceul Industrial Tirgu Frumos s-a organizat alt spectacol, pentru elevii care implineau virsta care le dadea dreptul la vot: „Sint tinar, am 18 ani si votez”. Astfel de spectacole aveau loc in toate liceele din Iasi. Pina si elevii din ciclul primar participau la astfel de spectacole, cum a fost cel organizat la caminul cultural din Dagita si intitulat „Merg parintii nostri sa-si dea votul”. „Era o atmosfera sufocanta. Toata lumea te indemna sa mergi la vot, de parca de votul tau ar fi depins totul. Oricum, la alegeri se stia dinainte cine va iesi, indiferent ce vota omul in cabina. Parca erai acolo la numararea voturilor? Culmea, in general, oamenii mergeau la vot. Se temeau ca daca nu au stampila pe buletin vor avea neplaceri. Conta foarte mult chestia asta”, si-a amintit Hatmanu.
Nici un iesean nu a lipsit de la vot!
Intreprinderile se intreceau in a lansa noi produse sau in a raporta depasiri de plan in „cinstea alegerilor de la 17 martie”. Cu 15 zile inainte de alegeri, ITRD Pascani a raportat „substantiale depasiri de plan”, iar Institutul Politehnic „Gh. Asachi” a scos noi sortimente de hirtii speciale. O zi mai tirziu, „Flacara Iasului” ii indemna pe cetateni sa voteze candidatii FDUS. Aceasta, desi pe buletinele de vot nu puteau fi trecuti, prin lege, decit membrii acestui organism. „Cetateni si Cetatene! Votind candidatii FDUS, votati pentru continuarea procesului de industrializare a tarii, pentru dezvoltarea si modernizarea industriei si amplasarea ei rationala in toate localitatile si judetele patriei, pentru sporirea fortei economice a tarii, temelie sigura a cresterii bunastarii poporului, a intaririi independentei si suveranitatii nationale”, scria singurul cotidian iesean al vremii pe prima pagina.
Conform cifrelor oficiale, mobilizarea in campania electorala si la vot a fost un succes total. Pina pe 10 martie se organizasera 3.253 de intilniri cu alegatorii, la care participasera 425.138 din cei 491.000 de cetateni cu drept de vot. Dupa aceleasi scripte, primul lucru pe care l-au facut iesenii in duminica de 17 martie, dupa ce si-au baut cafeaua amestec a fost sa mearga la vot. In doua ore, 80% dintre ieseni se prezentasera deja la vot. La ora 8.00, la Lungani, Tatarusi, Ciortesti si Lespezi se votase deja in proportie de 100%. La ora 18.00, cu trei ore inainte de inchiderea urnelor, prezenta la vot atinsese 99,96%. Doua zile mai tirziu, caci ziarele nu apareau lunea, s-au dat publicitatii rezultatele votului. La Iasi, toti cei 491.037 alegatori se prezentasera la vot. Doar 785 votasera impotriva candidatilor FDUS, 99,84% votind in favoarea acestora, cu doua procente mai mult decit media pe tara. „Nu stiu cine credea in cifrele anuntate oficial”, a comentat sec Hatmanu.
Plan cincinal: 24.600 de apartamente noi in judet
Abia finalizata mobilizarea pentru vot, autoritatile declansau mobilizarea pentru indeplinirea sarcinilor trasate pentru cincinalul 1985-1990. In judetul Iasi urmau sa se faca investitii de 27 miliarde lei, adica de 1,6 miliarde dolari la cursul oficial de la acea data. Productia industriala la sfirsitul lui 1990 urma sa o depaseasca pe cea din 1985 cu 45%, iar in decursul cincinalului era prevazuta construirea a 24.600 de apartamente. „Toate cifrele erau stabilite, cu ani inainte, de Comitetul de Stat al Planificarii, iar indeplinirea lor cadea in sarcina diverselor ministere si centrale. Nu se lasa nimic la intimplare, totul fiind justificat in baza unor indicatori clari. Erau chestiuni de specialitate. Ca proaspat deputat, nu prea aveai la ce interveni”, a spus Ioan Toma.
Prima sesiune a celei de-a IX-a legislaturi a Marii Adunari Nationale a inceput pe 29 martie, la doua saptamini de la alegeri. Primul punct pe ordinea de zi a fost reprezentat de candidatura lui Nicolae Ceausescu la al patrulea mandat de presedinte al RSR. Propunerea a fost avansata de CC al PCR si de Consiliul National al FDUS, ambele organisme avindu-l de altfel in frunte pe acelasi Nicolae Ceausescu. Supusa votului celor 349 de deputati, candidatura a fost aprobata in unanimitate. Nici un deputat nu a votat impotriva si nici nu s-a abtinut de la vot. „Nu stiu daca in alte vremuri a fost altfel, dar cind am ajuns eu deputat in MAN, tot ce intra pe ordinea de zi iesea. Nu exista nici o abtinere, sa nu mai vorbesc de un vot impotriva. Cine ar fi avut curajul asta?”, s-a intrebat Hatmanu.
„Nu te oprea nimeni sa faci propuneri”
In buna masura, MAN functiona dupa aceleasi principii ca si Parlamentul de azi. Ca si acum, organismul legislativ al tarii se intrunea in doua sesiuni ordinare pe an. Daca acum Camera Deputatilor se intruneste in plen de doua-trei ori pe saptamina, in anii ’80 sedintele in plen ale MAN aveau loc in medie o singura data pe luna. Deputatii erau impartiti pe comisii, in functie de pregatirea fiecaruia. In comisii urmau sa fie redactate proiectele de legi care aveau sa fie supuse dezbaterii si votului in plen. „Era o gluma sinistra. Textele legilor veneau gata redactate la comisii. Dezbaterile din comisii se rezumau la citeva discursuri formale, iar textele plecau mai departe spre MAN”, a spus Iacoban. Alti deputati sustin insa ca dezbaterile existau, dar erau facute la un cu totul alt nivel. Concret, pina la redactarea unui proiect de lege, ideea trecea prin organismele partidului si ale Consiliului de Stat, unde primea o forma aproape batuta in cuie. „Nu te oprea nimeni sa faci propuneri. De regula, asta se facea la nivel local, la judet. Apoi, propunerea era analizata la centru, procedura absolut necesara. In unele situatii se discuta si cu seful statului. Cind iesea din «laborator», propunerea avea o forma concisa si clara”, a apreciat Ioan Toma.
„Te intrebau niste cifre despre fabrica unde lucrai, completau discursul si ti-l inminau”
Iesita din comisii, legea era trimisa catre deputati. La intrarea in sala de sedinte de la Palatul patriarhiei, fiecare deputat primea cite un exemplar al materialelor ce urmau sa fie dezbatute. Dupa parerea fostilor deputati insa, discutiile din plen erau insa absolut formale. Discursurile celor inscrisi la cuvint urmau acelasi tipic. Se incepea cu multumiri adresate sotilor Ceausescu si cu citarea vreunui discurs al sefului statului. Se continua cu rezultatele pozitive obtinute de fabrica, institutul sau CAP-ul la care lucra deputatul, fara ca acestea sa aiba vreo legatura cu textul legii dezbatute. In incheiere, deputatul isi exprima ferma convingere ca noua lege va contribui esential la progresul Romaniei. Listele cu cei care urmau sa ia cuvintul in plen erau stabilite cu mult timp inainte, iar discursurile pregatite si ele in prealabil, chiar fara ca vorbitorul sa aiba habar despre legile ce urmau sa fie discutate. „Discursul era primit de la CC. Era facut de gazetarii de acolo. Te intrebau niste cifre despre fabrica unde lucrai, completau discursul si ti-l inminau”, a spus Iacoban.
„Seara erai intepenit si frint de oboseala”
Incepute de dimineata, sedintele in plen ale MAN reprezentau o adevarata tortura pentru majoritatea deputatilor. Acestia veneau in sala cu 2-3 ore inainte de inceperea efectiva a dezbaterilor. „Lui Ceausescu nu-i placea sa vada foiala prin sala. Cind venea el, toata lumea era deja pe scaune”, a povestit Hatmanu. Ceausescu lua cuvintul la deschiderea fiecarei sedinte discursurile sale intinzind la maxim nervii deputatilor. „Vorbea foarte mult. Obositor de mult. Apoi urmau dezbaterile, alte ore. Era un chin enorm. Se statea foarte mult, cite 8-10 ore, timp in care nu aveai voie sa iesi din sala decit in pauze. Seara erai intepenit si frint de oboseala”, a spus Hatmanu. In aproape 5 ani de deputatie, Hatmanu a evitat sistematic sa se inscrie la cuvint, la fel procedind si majoritatea celorlalti deputati ieseni. „Eu nu prea aveam ce spune in MAN. Erau si sedinte unde se discutau lucruri de care eram strain, dar nu aveai cum sa nu vrei sa te duci, decit doar daca erai in spital. Nu te jucai cu treburile astea. Oricum, se gaseau destui care sa vrea sa vorbeasca”, a spus Hatmanu. Nici Toma nu s-a inscris vreodata la cuvint, desi era reprezentantul tineretului din judetul Iasi. „La vremea respectiva nu simteam nevoia sa vorbesc ca sa ma aflu in treaba. Nu era ca acum. Sa vorbesti numai ca sa te mindresti pe urma ca l-ai atacat pe unul este o chestie care creeaza distractie in Parlamentul de azi. Asa ceva era insa de neconceput atunci. Vorbeau specialisti, nu oratori”, a apreciat Toma. Nici deputatul Teoctist Arapasu, patriarhul de azi, nu se inghesuia la discursuri. „O singura data l-am auzit vorbind, pe o chestie legata de pace, cu dezarmarea si toate celelalte. Era un subiect «la moda»”, si-a amintit Hatmanu.
Transformat in simplu exercitiu, votul isi pierduse in ultimii ani dinainte de 1989 orice semnificatie. Nici un material nu prezenta semne de intrebare pentru vreun deputat, toate legile si decretele fiind aprobate in unanimitate. „La inceput se vota cu bile, ca si acum. Ulterior, s-a renuntat, pentru ca oricum iesea unanimitate si se pierdea timpul degeaba. S-a trecut la votul deschis. La sfirsit, presedintele MAN nici nu se mai obosea sa se uite in sala pentru a numara voturile. Se consemna direct unanimitatea”, a povestit Iacoban.
„Fiecare deputat primea in grija o zona din Iasi”
La Bucuresti, deputatii reprezentau mai mult decoruri intr-o piesa de teatru. Acestia sustin ca nici in teritoriu nu puteau face mare lucru. Conform legii, deputatii trebuiau sa se intilneasca periodic cu alegatorii. „Fiecare deputat primea in grija o zona din Iasi, in afara circumscriptiei in care fusese ales. Eu am primit Pacurariul, pentru ca stateam pe Flamura Rosie. Ma vedeam cu oamenii, le ascultam necazurile si incercam sa le rezolv. Bateam la usi in locul lor”, a spus Hatmanu. Acesta nu si-a putut bifa in dreptul numelui realizari deosebit de importante pentru ieseni. Un bust al lui Garabet Ibraileanu in dreptul locului unde fusese cindva casa acestuia, o propunere pentru realizarea unui pasaj pietonal in Pacurari si ajutorarea citorva copii din familii sarace din cartier sint povestile de care isi mai aduce si astazi aminte. „Fiecare din ele pare un lucru minor, dar ele contau pentru cetateni. Oamenii intelegeau cind le spuneam ca am batut la o usa si nu am putut sa rezolv nimic. Ce cuvint putea sa aiba un pictor?”, s-a intrebat Hatmanu. „Deputatul trebuia sa lucreze in plan local cu toate organismele. Sfatul popular, judeteana de partid trebuiau sa te ajute atunci cind veneai cu o problema. Dar parca se uita cineva la tine? «Da, o sa vedem», «vom lua masuri», «este, intr-adevar o problema importanta», iar lucrurile ramineau pe loc. Asa erau vremurile”, a oftat Hatmanu.
Piatra sparta de genistii generalului Vasile Milea, folosita la constructii
Conform spuselor acestuia, deputatii puteau sa rezolve o problema importanta doar daca isi foloseau eventualele functii in partid sau in structurile statale. Despre generalul Vasile Milea, fostii sai colegi din MAN isi amintesc cum a reusit sa asigure satenilor din Deleni piatra necesara pentru construirea de case. In calitate de sef al Marelui Stat Major, Milea a organizat o aplicatie pentru genisti intr-o cariera de calcar din apropierea Deleniului. Timp de doua saptamini, genistii au invatat sa sape tuneluri, sa arunce constructii in aer si sa taie drum pentru tancuri. Piatra sparta ramasa in urma genistilor a rezolvat problema materialelor de constructie din Deleni. „Puteai sa mergi si sa te caciulesti si sa bati pe cite unul la cap pina iti aproba o cerere. Am reusit sa obtin asfalt pentru un drum, la Jogoreni, bani pentru repararea unei scoli si sa schimb mersul trenurilor la Hirlau pentru a veni in ajutorul navetistilor. Pe urma am aflat ca asfaltul care mi s-a dat mie s-a luat din cota comunei Sipote, ca banii pentru scoala s-au luat din circumscriptia Patriarhului si ca noul mers al trenurilor ii nenorocea pe navetistii din Podu Iloaiei”, a povestit Iacoban.
In presa vremii, deputatii nu reprezinta altceva decit simple cifre anuntate o data la cinci ani, la publicarea rezultatelor alegerilor. Intre doua scrutine, numele acestora este practic absent din paginile ziarelor. „Presupunind ca un deputat reusea sa obtina ceva, chiar lipsit de importanta, pentru cetateni, era scos obligatoriu in fata numele lui Ceausescu. Ziarul zicea ca sub indrumarea inteleapta a secretarului general al PCR, tovarasul Nicolae Ceausescu, municipiul nostru va beneficia de o noua trecere de pietoni”, a incheiat Iacoban. (Alex ZANOAGA)
Avantaje de ieri si de azi
Deputatii de ieri nu se bucurau nici pe departe de avantajele celor de acum. Astfel, deputatii din MAN primeau o indemnizatie de sedinta de 200 de lei si inca o suma lunara de 1.000 de lei, necesara pentru deplasarile obligatorii in teritoriu. Banii incasati de deputati reprezentau aproximativ o treime din salariul mediu net pe economie, care in 1985 era de 2.855 lei. Spre comparatie, un deputat ales in 2004 beneficiaza de o indemnizatie de 29 milioane lei lunar, dublata de suma forfetara acordata pentru intretinerea cabinetului parlamentar din teritoriu. Suma totala incasata de un deputat de astazi depaseste de 8 ori cuantumul salariului mediu net pe economie. In 1985, deputatii beneficiau de gratuitate pe mijloacele de transport in comun, ca si de calatorii gratuite cu trenul pina la Bucuresti si inapoi. Dupa 20 de ani, deputatii au obtinut in plus si un automobil de serviciu. Deputatii MAN aveau dreptul la cazare gratuita la Hotelul Nord din Bucuresti. Ulterior, acestia au primit camere si la Hotelul Bucuresti sau la Ambasador. Deputatii actuali beneficiaza de cazare gratuita la Hotel Bucuresti sau de decontarea chiriei la un apartament din Capitala. Daca deputatii de acum platesc doar 6.000 de lei pentru o cafea bauta la bugetul Parlamentului, iar o friptura nu ii costa mai mult de 50.000 de lei, deputatii MAN trebuiau sa se scormoneasca bine in buzunar inainte de a merge la bufet. „Exista un bufet, cam cu de toate. Mai gaseai un salam de Sibiu, niste portocale, cascaval sau sandvisuri. Era aprovizionat foarte bine, dar extraordinar de scump. Nu tinea de MAN, ci de Ath?n?e Palace. Avea preturi de restaurant”, a spus Hatmanu.
Deputatii de astazi beneficiaza si de un sediu impresionant, respectiv fosta Casa a Poporului. Ridicata pe o colina artificiala, Casa Poporului este a doua cladire din lume ca marime, dupa Pentagon, avind o suprafata de 330.000 mp. Constructia a fost proiectata pentru a adaposti presedintia RSR, sediul CC al PCR, precum si unele ministere. In 1989 erau finalizate doar citeva incaperi, lucrarile continuind pina in 1997, cind devine Palatul Parlamentului.
Procedura de vot
Procedura de vot de acum 20 de ani se apropia intrucitva de cea actuala. Astfel, pentru a putea vota, alegatorul trebuia sa prezinte buletinul de identitate sau adeverinta privind exercitarea dreptului de a alege. De la intrarea in sectie, alegatorul era condus de la usa de un membru al comisiei sectiei de votare pina la masa cu listele de alegatori. Cum alegerile generale si cele locale se desfasurau in aceeasi zi, alegatorul primea trei buletine de vot. Primul dintre acesta era destinat alegerii deputatilor in consiliul popular al localitatii. Daca era vorba despre o comuna, buletinul era marcat cu o dunga maro in coltul din dreapta sus. In cazul unui oras, dunga era albastra, iar in cazul unui municipiu, marcajul era galben. Alt buletin de vot, marcat cu o dunga rosie era destinat alegerii deputatilor in consiliul popular judetean, iar cel de-al treilea, fara dunga, cuprindea numele candidatului sau candidatilor pentru MAN din circumscriptia respectiva. Alegatorii din comunele subordonate Iasului si
Tg. Frumos mai primeau inca un buletin de vot, alegerea deputatilor in consiliul popular al municipiului si respectiv orasului. Pentru votul propriu-zis nu se foloseau stampile, ci creioane, pe care alegatorii le gaseau in cabina. Alegatorul taia cu creionul numele candidatului pe care nu il vota, lasind neatins numele candidatului dorit. Daca alegatorul nu taia nici unul din numele de pe buletin, votul era contabilizat in contul candidatului care obtinea cele mai multe voturi in circumscriptia respectiva.
Teoctist, deputat in circumscriptia Belcesti
Pe lista deputatilor alesi in judetul Iasi s-a numarat si actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist. Sub numele de Teoctist Arapasu, acesta a candidat singur in circumscriptia 9 Belcesti, la alegerile din martie 1985. Cel care l-a propus candidat pe Teoctist a fost Gheorghe Zaharia, secretarul comitetului executiv al Consiliului Popular Judetean, functie aproximativ echivalenta cu cea de secretar al Consiliului Judetean actual. „Nu se putea pune problema ca Teoctist sa aiba contracandidat. In MAN trebuiau sa fie reprezentate cultele recunoscute prin lege, in anumite proportii. Patriarhul Justin, doi mitropoliti, episcopul catolic si rabinul-sef erau obligatoriu deputati. Chiar daca nu se punea problema sa iasa «cine nu trebuie», se prefera ca reprezentantii cultelor sa nu aiba contracandidati”, a spus Mircea Radu Iacoban. In biografia sa oficiala, de pe site-ul Patriarhiei, acest episod din viata lui Teoctist este absent. Aceasta, desi actualul patriarh a fost deputat in MAN timp de doua mandate.
Ultimii 13 deputati trimisi de Iasi in MAN
1. Poliana Cristescu: presedinte al Consiliului National al Organizatiei Pionerilor. S-a casatorit in 1983 cu mezinul cuplului Ceausescu, Nicusor, de care a divortat in scurt timp. S-a recasatorit, avind o fata. Dupa 1989, s-a retras din viata publica.
2. Cameluta Beldie: fost rector al Institutului Politehnic (actuala Universitate Tehnica Iasi). A ramas in invatamint si dupa 1989, fiind profesor-consultant la catedra de chimie-fizica a UTI.
3. Alexandru Necula: fost ministru al industriei constructiilor de masini in perioada 1982-1985 si ministru al energiei in perioada 1985-1987. S-a retras din viata publica dupa 1989.
4. Leontina Luca: fost director tehnic si secretar al comitetului de partid al Intreprinderii de Prelucrare a Maselor Plastice Iasi.
5. Vasile Mutu: fost director al Combinatului de Utilaj Greu. Lucreaza in prezent la Braila, la o societate de profil.
6. Maria Ionescu: fosta directoare a Institutului Central de Cercetari Chimice Bucuresti.
7. Lina Ciobanu: fost membru in Comitetul Executiv al CC al PCR, presedintele Consiliului Central al Uniunii General a Sindicatelor, ministru al industriei usoare (1975-1987), vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1987-1989). Considerata principala initiatoare a cultului personalitatii Elenei Ceausescu. A fost condamnata in 1992 la 14 ani de inchisoare pentru implicarea sa in evenimentele din 1989. Eliberata patru ani mai tirziu din motive medicale, s-a retras complet din viata publica.
8. Dumitru Ghise: fost director general al Editurii Politice, scriitor
9. Teoctist Arapasu: fost mitropolit al Moldovei si Bucovinei, actual patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
10. Vasile Milea: general-colonel, fost prim-adjunct al ministrului apararii nationale, seful Marelui Stat Major, ministru al apararii nationale (1985-1989). A decedat pe 22 decembrie 1989, in imprejurari neclare.
11. Leonard Constantin: fost membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, prim secretar al comitetului judetean de partid, presedintele Comitetului Executiv al Consiliului popular judetean Iasi. Pensionar, locuieste in Alexandria.
12. Ioan Toma: fost prim-secretar al comitetului judetean al UTC, prim-secretar al CC al UTC (1987-1989), ministru al tineretului. Condamnat in acelasi lot cu Lina Ciobanu si gratiat in 1994. Locuieste la Bucuresti.
13. Dan Hatmanu: fost rector al Conservatorului „George Enescu” (actuala Universitate de Arte), pictor.