„Ziua de 9 ianuarie 2006 va rămâne o zi dureroasă în istoria UPU – SMURD Iaşi! Ne amintim de colegii noştri medic, asistent medical şi piloţi, aprindem lumânări şi ne rugăm pentru ei. Noi – generaţii de atunci şi de acum, continuăm să zburăm, să facem misiuni medicale aeriene şi să mergem mai departe făcându-ne datoria şi continuându-le visul de a zbura pentru pacienţii critici”, a precizat prof. dr. Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU-SMURD Iaşi.

Abia după mai bine de cinci ani s-a stabilit care a fost cauza prăbuşirii; a fost vorba despre „dezorientarea spaţială a piloţilor, într-un spaţiu fără repere”, spaţiul fiind cu cer „perfect senin”, iar jos totul era acoperit de zăpadă. De la începutul anchetei, condiţiile meteo nu au fost printre posibilele cauze ale tragediei. Elicopterul care decolase de pe Aeroportul Iaşi puţin după ora 9.00 s-a prăbuşit la o distanţă aproximativ 1,5 kilometri.

„Pentru mine, Mioara a fost un exemplu mereu”

Misiunea asistentei medicale Mioara Haută este continuată acum de nepoata sa, Alexandra Haută, care de doi ani este şeful rezidenţilor de la specializarea medicină de urgenţă.

„În orice specialitate există un medic rezident şef. La medicina de urgenţă, şeful rezidenţilor este de doi ani nepoata domnişoarei asistente medicale care s-a pierdut odată cu căderea elicopterului SMURD Iaşi în 2006. Tradiţia şi dragostea pentru medicina de urgenţă a rămas în familie, chiar dacă atunci medicul de astăzi era atunci doar un copil”, a completat prof. dr. Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU-SMURD.

Alexandra a ajuns să urmeze Facultatea de Medicină şi apoi să se dedice cazurilor grave, din urgenţă, din dorinţa de a duce mai departe ceea ce mătuşa ei iubea atât de mult. Avea doar 12 ani atunci când a avut loc accidentul aviatic.

„Pentru mine, Mioara a fost un exemplu mereu, m-a inspirat în activitatea profesională, de aceea am şi mers pe acest drum. Petreceam foarte mult timp cu ea, ne aducem la spital când avea timp liber, ne-a învăţat să facem manevre, să luăm tensiunea, lucruri mai simple, de copii. Mi s-a părut foarte interesant ce făcea, era foarte devotată, vorbea despre cât este de frumos când salvezi viaţa unui pacient şi cât de neplăcut este când se întâmplă să nu reuşeşti să aduci un om înapoi la viaţă”, a povestit Alexandra Haută.

Începând din anul al doilea, face şi ture pe echipajele medicale ale SMURD, inclusiv pe cele de Terapie Intensivă Mobilă, iar în rest îşi dedică timpul pacienţilor care ajung în Unitatea de Primire a Urgenţelor de la Spitalul „Sf. Spiridon”. Speră însă ca în timp să continue misiunile pe care le făcea şi mătuşa sa, cele cu elicopterul SMURD.

„Cu elicopterul încă nu am avut şansa, pentru că merg doar medici specialişti sau primari, însă sper să am această ocazie. Mi se pare interesant, sunt cazuri diverse, niciodată nu ştii la ce să te aştepţi când ajungi la un caz. Am făcut o alegere foarte bună şi sunt bucuroasă că fac parte din colectivul SMURD Iaşi şi că am şansa să colaborez cu toţi cei de aici”, a completat rezidenta.

Astfel, alături de colectivul din UPU SMURD a învăţat în perioada pandemiei cum să lucreze în echipă, cum să se suţină reciproc sau cum să relaţioneze cu pacienţii. Ultimii doi ani au fost şi mult mai dificili, aici ajungând cele mai diverse cazuri.

„A fost o presiune mai mare, mai ales pentru noi, rezidenţii. Au fost zile în care nici nu aveam locuri pe paturi, era foarte aglomerat, erau pacienţi cu patologia lor de bază – antecedente cronice, cardiace, pulmonare, şi pe lângă asta infecţia cu SARS-CoV-2 care le-a agravat starea. Emoţional m-a afectat tot pentru că starea pacienţilor se deteriora sub ochii noştri şi ne simţeam neputincioşi”, a mai spus Alexandra.

Însă, pentru ea nu s-a temut nicio clipă şi a încercat să îşi facă meseria până la capăt, apărându-se cu ajutorul combinezoanelor, a măştilor de protecţie şi ulterior prin vaccinare.