Analiză: Principalele întrebări din cazul Tesloianu. Ce se ştie şi ce nu se ştie până acum

joi, 30 martie 2023, 01:53
7 MIN
 Analiză: Principalele întrebări din cazul Tesloianu. Ce se ştie şi ce nu se ştie până acum

A trecut o lună şi jumătate din momentul în care procurorii Parchetului General au efectuat primele percheziţii în dosarul stimulatoarelor cardiace refolosite la Iaşi. Dr. Dan Tesloianu este în continuare în arest preventiv, dosarul pare că avansează, fiind mai multe nume implicate, dar există o serie de întrebări care au rămas fără răspuns încă din prima zi. „Ziarul de Iaşi” face o trecere în revistă a acestora, completând şi cu informaţii pe care le-am documentat despre acest caz, dar nu am reuşit să le publicăm până acum.

Cele mai importante puncte cheie din dosar, în contextul în care sursele noastre spun că ancheta procurorilor este încă în desfăşurare, vor fi clarificate abia în momentul în care anchetatorii îi vor trimite în judecată pe cei pe care îi consideră vinovaţi.

Faptele pentru care vor fi trimişi în judecată vor indica amploarea cercetătorilor: dacă ele se vor rezuma doar la luare de mită şi abuz în serviciu sau dacă vor fi extinse spre speţe mai grave, în cazul în care procurorii vor putea să dovedească sau nu că unii pacienţi au murit după ce au primit astfel de dispozitive replantate.

1. Mai exista aceeaşi practică şi în altă parte? Din numărătoarea procurorilor lipsesc trei spitale

„Singurul lucru pe care pot să vi-l spun cu certitudine despre cazul Tesloianu este că aceeaşi practică de reimplantare a dispozitivelor se întâmplă şi la alte spitale din ţară, mai ales până în 2019”, a declarat un alt medic cardiolog ieşean, pentru „Ziarul de Iaşi”, la o săptămână după primele percheziţii făcute de procurori în cazul Tesloianu.

Întrebarea dacă la Iaşi era singurul loc în care se întâmplă asta nu a fost clarificată nici de procurori, nici din documentele care au parvenit din instanţă cu bucăţi din motivarea pe baza căreia cardiologul dr. Dan Tesloianu a fost arestat preventiv.

Dar procurorii vorbesc încă din primul comunicat de presă, cel care anunţa percheziţiile, de faptul că acestea se desfăşoară la mai multe unităţi medicale: o primărie comunală (care s-a dovedit a fi cea de la Movileni), un ONG (cel coordonat în asociere de dr. Dan Tesloianu) şi cinci spitale.

Două dintre unităţile medicale le cunoaştem din informaţiile oficiale şi pe surse transmise de procurori: Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi şi Spitalul Militar Regina Maria din Braşov.

De ce au intrat în colimator şi celelalte trei spitale? Sunt ele implicate în vreun fel în reţeaua de care este acuzat dr. Dan Tesloianu că ar fi întreţinut-o sau au fost doar fire urmărite de procurori care nu au mai fost confirmate? Acestea sunt o parte dintre întrebările legate de localizarea dosarului care aşteaptă în continuare un răspuns.

Din ce a putut confirma „Ziarul de Iaşi” până în momentul de faţă, nicio altă unitate medicală nu pare a fi din Iaşi, însă procurorii mai vorbesc în comunicatul lor de faptul că au fost 24 de percheziţii în Braşov, Iaşi şi Neamţ.

De departe, Iaşul are cel mai mare centru medical: chiar şi medicul suspectat din Braşov, urmărit penal de procurori, ar fi racolat pacienţi din zonă şi i-ar fi trimis la Iaşi, conform procurorilor, pentru a beneficia de intervenţii de implantare a dispozitivelor de stimulare cardiacă.

2. Cine a fost implicat din spital?

Mai multe surse coroborate au explicat pentru „Ziarul de Iaşi” că procurorii au avut plantată o sursă în Laboratorul de cardiologie intervenţională şi că sursa respectivă a avut tehnică audio/video cu care a înregistrat schimburile dintre medicul dr. Dan Tesloianu şi pacienţi.

Este posibil să fie vorba despre un angajat care nu a fost dintre medicii ce au avut acces direct la fostul şef al laboratorului. Ipoteza existenţei unei surse a procurorilor în spital ar putea explica şi de unde au aceştia convingerea că tratamentele prescrise pacienţilor le făceau, uneori, mai mult rău decât bine, astfel încât să îi facă eligibili pentru a primi un astfel de dispozitiv.

Convingerea procurorilor pe acest subiect nu poate să izvorască doar din consultarea registrelor medicale, unde e puţin probabil ca astfel de date să fie înregistrate cu valori iniţiale şi apoi cele modificate.

Dar cine a fost implicat din spital, în mod concret, în această reţea? Ştim că dr. Dan Tesloianu este arestat preventiv. Că, iniţial, separat de dr. Dan Tesloianu, procurorii s-au îndreptat şi împotriva a altor cinci medici, urmăriţi penal pentru luare de mită. Toţi de la Spitalul „Sf. Spiridon”.

Însă procurorii pare că i-au prins pe ceilalţi cinci cu fapte de corupţie care nu aveau legătură cu activitatea de implantare a stimulatoarelor cardiace reutilizate.

Şi mai târziu, când au anunţat că se îndreaptă împotriva fostului manager, Ioan Bîrliba, şi fostului şef de la Clinica de Cardiologie, Antonio Petriş, procurorii au lăsat de înţeles că aceştia ar fi ştiut şi validat activitatea doctorului Tesloianu, nu că ar fi implicaţi alături de el.

Însă ştim că în toate documentele oficiale se discută despre o reţea, că au fost audiaţi aproape toţi cardiologii de la Spitalul „Sf. Spiridon”, dar că până în momentul de faţă procurorii nu au făcut alţi paşi pe care să îi poată comunica public.

3. Cât de grave sunt faptele legate de luare de mită şi care a fost mecanismul financiar?

Probabil cea mai tranşantă informaţie este cea legată de banii pe care i-ar fi cerut dr. Dan Tesloianu pentru implantarea acelor dispozitive. Procurorii vorbesc adesea despre o astfel de practică, în toate comunicatele publice şi în extrasul din referatul de arestare care a fost dat presei.

Însă când a fost prezentat judecătorilor cu propunerea de arestare preventivă, acesta era acuzat că ar fi primit 100 de lei de la o pacientă: moment care ar apărea pe o filmare făcută de procurori în cabinetul medicului ieşean.

În paralel, însă, procurorii au anunţat că au reţinut sume impresionante de bani: 162.920 de lei, 116.795 de euro, 2.357 de USD, 300 de lire sterline, 300 de franci elveţieni, 3.500 de forinţi, 520 de coroane suedeze, 200 de coroane daneze, 300 de lire sterline şi 36 de tablouri ale unor pictori cunoscuţi, valorând zeci de mii de euro.

Aceste sume sunt imobilizate şi astăzi, dar despre banii pe care i-ar fi luat medicul ieşean nu ştim mai multe. Chiar şi judecătorul de drepturi şi libertăţi, care a admis măsura arestului preventiv, a respins acuzaţiile de luare de mită pe baza dovezilor înaintate de procurori – e vorba de cei 100 de lei pe care i-ar fi luat Tesloianu în cabinet.

Ce nu ştim: care este mecanismul prin care ar fi luat bani de la pacienţi, ce le promitea în schimb şi despre ce sume vorbim?

4. În mod concret, de unde au provenit dispozitivele?

În ambele comunicate transmise presei, cât şi în unele informaţii care au apărut pe surse, din anchetă, în presa centrală, se vorbeşte despre faptul că acestea ar fi fost prelevate „de la cadavre” sau au fost obţinute din surse „cu provenienţă necunoscută”, conform procurorilor.

În dezvăluirile făcute de „Ziarul de Iaşi” cu privire la plângerea făcută de conducerea Spitalului „Sf. Spiridon” către Ministerul Sănătăţii, am consultat documente în care se vorbeşte despre identificarea unor dispozitive medicale „recuperate de la pacienţii decedaţi sau din donaţii”. Însă nici conducerea spitalului şi nici procurorii nu au intrat în detalii suplimentare cu privire la felul în care dispozitivele au intrat în posesia dr. Dan Tesloianu.

Ştim sigur că procurorii menţionează în referat că o parte dintre dispozitive au fost recoltate din Spitalul „Sf. Spiridon”. Mai ştim cu o oarecare certitudine că medicului din Braşov, urmărit penal în acest dosar, îi este atribuită şi calitatea de furnizor pentru o parte dintre aceste dispozitive.

Mai multe surse din IML Iaşi au explicat, sub protecţia anonimatului, că nu ar fi avut cum să provină stimulatoarele din instituţia lor.

Pentru a obţine astfel de dispozitive, ar fi posibilă şi existenţa unei alte filiere naţionale sau internaţionale, au explicat unele surse din spital pentru „Ziarul de Iaşi”, într-un material publicat în trecut.

Sunt ţări care permit exportul unor astfel de dispozitive, cu menţiunea explicită că ele au fost utilizate deja, fiindcă sunt înlăturate de pe cadavre înainte de arderea lor, iar practica crematoriului nu este una răspândită în România.

Însă nu cunoaştem o informaţie esenţială: câte astfel de dispozitive au provenit de pe cadavre, fiind recoltate, şi câte au fost „importate” din alte surse. O întrebare legitimă apare aici: este posibil ca un dispozitiv să fi fost implantat de mai mult de două ori, la mai mulţi pacienţi? 

Comentarii