Caz nemaiauzit: ultimul descendent al familiei „Bulă” – Avocatul cere instanţei să forţeze „divorţul” unui ieşean, pentru a-i putea lua din avere

Conflictul dintre Petru C. şi avocatul său îşi are originea într-un incident banal, petrecut acum 15 ani. Săteanul conducea o căruţă pe DJ 249, în Prisăcani. La intrarea pe un drum secundar, a virat dreapta fără a se asigura şi fără a semnaliza, căruţa fiind acroşată de un autoturism. A fost amendat cu 450 de lei. A contestat amenda, alegându-şi-l ca avocat pe Anatole Cenuşă. Contractul dintre cei doi prevedea un onorariu fix de 600 de lei şi un eventual comision de succes tot de 600 lei. Petru C. a plătit pe loc 100 de lei, urmând ca restul banilor să fie daţi în rate lunare de 100 de lei. Procesul a fost însă pierdut, iar de aici a plecat totul.

Şi-a dat avocatul în judecată

Răspunderea pentru accident îi aparţinea lui Petru C. şi el era bun de plata amenzii. A considerat însă că vinovat se făcea avocatul, care nu şi-ar fi făcut treaba cum trebuie. L-a chemat în judecată, cerând înapoierea a 500 de lei plătiţi drept onorariu, plus daune interese de 4.000 de lei. L-a acuzat pe Cenuşă că nu se prezentase la niciun termen din procesul în care se judecase contestaţia la procesul-verbal de amendă şi că ar fi încurcat nişte acte din dosar. Deci, Petru C. pierduse procesul nu pentru că încălcase regimul circulaţiei rutiere, ci pentru că Cenuşă nu se achitase de obligaţii. În paralel, şi-a reclamat avocatul şi la Barou, de trei ori, din aceleaşi motive. Reclamaţia a fost respinsă. Plângerea în instanţă a săteanului a fost respinsă şi ea ca neîntemeiată, iar Petru C. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Nu le-a plătit, aşa că a fost rândul avocatului să-l dea în judecată. În 2015, Petru C. a fost obligat la plata a 1.700 de lei.

Nici acum, săteanul nu a plătit, aşa că Cenuşă a demarat procedurile de executare silită. Timp de doi ani, nu s-a ajuns nicăieri. Petru C. nu avea niciun fel de venituri, deci nu se putea pune poprire pe ceva. Toată averea lui era cea deţinută împreună cu nevasta: o casă de 85 mp din chirpici şi acoperită cu azbociment, veche de 50 de ani, pe malul Prutului, şi aproape un hectar de pământ cu actele încurcate, plus un cal şi două vaci. Şi o limbă ascuţită. Într-o adresă trimisă Judecătoriei, în care îşi reclama fostul avocat, bătrânul îl făcea pe acesta cu ou şi cu oţet. „Cenuşă Anatole m-a agăţat la Răducăneni, spunând că el mă rezolvă, şi m-a rezolvat. Ce nu a ştiut domnul Cenuşă că eu sunt ultimul descendent din neamul Bulă, voi dovedi cu acte. Mi-a spus că el este plin de cunoştinţe judiciare ca toba de aer. M-a înşelat amarnic”, a scris Petru C. În răspunsurile sale, Cenuşă aprecia susţinerile fostului său client drept „calomnioase”, ori „josnice şi murdare”. Războiul era total.

„Cerere de stăruinţă”

Avocatul a făcut o „cerere de stăruinţă” către biroul executorului judecătoresc, cerând identificarea unor venituri sau bunuri care să poată fi executate. În cele din urmă, a luat problema pe cont propriu şi a cerut în instanţă partajul bunurilor comune ale soţilor C. Procedura este permisă de lege atunci când nu există venituri ce pot fi poprite. Practic, regimul matrimonial al bunurilor comune este lichidat, ca în cazul divorţului. Bunurile comune sunt împărţite, chiar dacă soţii rămân căsătoriţi. Odată împărţeala efectuată, bunurile datornicului pot fi vândute. Pentru avocat, soluţia era simplă: „construcţia are două intrări şi poate fi împărţită comod în natură”, a arătat acesta. Cei 9.300 mp de pământ puteau fi lotizaţi.

Cazul a fost analizat în primă instanţă de Judecătoria ieşeană. Nici aici, Petru C. nu s-a putut abţine. „Numitul Cenuşă Anatole vrea o sumă de bani de la mine, ca fiind o datorie mai veche. Rog să precizeze de unde este datoria aceasta. Poate mi-a cântat la nuntă şi eu nu ştiu”, se menţionează într-o întâmpinare înaintată de Petru C. Judecătorii au trecut peste replicile acide, discutând problema din punctul de vedere strict al actelor existente la dosar.

„Reţine instanţa că reclamantul (avocatul, n.r.) justifică un interes patrimonial, care pare a fi legitim, născut şi actual, constând în necesitatea de a-şi recupera creanţa pe care o are faţă de pârât”, au constatat de la bun început magistraţii. Ei au constat însă şi că avocatul depusese cererea de chemare în judecată în iunie 2019, fără a dovedi că din 2017, de când data ultimul act de executare silită, mai făcuse verificări pentru a vedea dacă Petru C. chiar nu are din ce plăti. „Pârâţii nu au pregătire juridică şi nu au avut angajat avocat până la finalul procesului, deşi au formulat întâmpinare şi au depus memorii arătând că nu sunt de acord cu acţiunea promovată de reclamant, considerând abuzivă atitudinea acestuia constând, în esenţă, în partajarea bunurilor lor imobile pentru o creanţă de 1700 lei, respectiv 2684 lei incluzând cheltuielile de executare”, au remarcat magistraţii.

S-a descoperit pensia

După efectuarea expertizelor în cauză, în aprilie anul trecut, soţii C. au depus la dosar precizări care arătau că Petru C. primea din octombrie 2017 pensie pentru limită de vârstă, în sumă de 1.100 lei. Existau deci venituri care puteau fi executate. Nu anunţaseră însă şi executorul judecătoresc de acest lucru. „În opinia mea, pârâtul a omis cu bună ştiinţă să aducă la cunoştinţă situaţia sa materială, cu scopul vădit de a determina reclamantul să facă cheltuieri suplimentare, crezând în sinea sa că va îndupleca instanţa de judecată prin atitudinea de cerşire perfidă a milei să respingă acţiunea, iar el să jubileze în răutatea sa”, a fost replica acidă a lui Cenuşă, depusă la dosar.

Faptul că Petru C. beneficiază acum de pensie i-a făcut pe judecători să aprecieze că acţiunea lui Cenuşă era inutilă. Legea permite vânzarea bunurilor datornicului chiar dacă acesta are venituri constante, dar pentru sume mai mari de 10.000 de lei. Or, aici era vorba de doar 1.700 lei, plus cheltuielile de executare. Magistraţii nu au împărtăşit părerea lui Cenuşă, că Petru C. omisese „cu bună ştiinţă” să anunţe că are pensie, considerând că lipsa cunoştinţelor juridice este suficientă ca explicaţie.

Cheltuie dublu faţă de datorie

Acţiunea lui Cenuşă a fost respinsă de Judecătorie ca neîntemeiată. Războiul este însă departe de a se fi terminat. Sentinţa a fost contestată de avocat, dosarul intrând pe rolul Tribunalului. În noiembrie anul trecut, pe pensia lui Petru C. s-a pus poprire, reţinându-i-se câte 110 lei lunar. A mai plătit şi el 200 de lei. Până la sfârşitul lui ianuarie, se recuperaseră 530 de lei, mai fiind de plătit 2.154 lei, în rate de 110 lei. Tribunalul a stabilit următorul termen de judecată pentru 25 aprilie. Cum datoria este în curs de plată, miza procesului a devenit plata cheltuielilor de judecată. Numai expertiza făcută pentru stabilirea valorii casei de chirpici din Cotu Terchiloaiei a costat 3.740 de lei, de peste două ori mai mult decât datoria iniţială. Conform legii, cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care pierde procesul. Dacă nu se va ajunge la partajul bunurilor, cheltuielile de judecată vor cădea în sarcina avocatului.