Dacă mâine plouă sau tună, vom avea toamnă lungă. Este Ziua Crucii

Aceasta datează încă din anul 335 d.H. şi marchează în calendar două momente. Primul dintre acestea este descoperirea crucii de către episcopul Macarie al Ierusalimului, pe 14 septembrie 335 d.H., şi înălţarea ei în faţa poporului. Al doilea moment are loc în anul 629, când împăratul Bizantin Heraclius a recuperat-o de la perşi şi a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Descoperirea sa este legată atât de episcopul Macarie, cât şi de Sfânta împărăteasă Elena, care a poruncit ca această cruce să fie găsită.

În urma căutărilor, pe muntele Golgota nu s-a găsit doar o singură cruce, ci trei. Pentru ca să se poată găsi care dintre ele este cea pe care a fost răstignit Mântuitorul, episocopul Macarie a dispus ca toate cele trei cruci să fie atinse de o femeie moartă. Cărţile sfinte spun că aceasta a înviat în momentul în care a fost atinsă cu cea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Înălţarea Sfintei Cruci este cea de-a doua mare sărbătoare a anului bisericesc care a început la 1 septembrie şi se serbează prin post.

De obicei, în popor, este păstrat obiceiul ca începând cu această sărbătoare să se culeagă viile, iar preoţii sfinţesc de regulă via şi butoaiele cu vin. Tot astăzi se adună ramurile de alun din pădure pentru că este crezut că ele prind puteri speciale în această zi, putând fi de ajutor fântânarilor care caută apă sub pământ. Nu se mănâncă fructe care au seminţele în forma unei cruci, nuci sau usturoi, dar nici pepeni sau prune. Dacă cocorii se pregătesc să plece în ţările calde de Ziua Crucii, este considerat a fi semnul unui an cu vreme rece, iar dacă plouă şi tună, se crede că toamna care va urma va fi lungă.