Decizia CCR: pică dosarul „Skoda”, pică şi „Albumul”. Se clatină „Zoiosu’”. Primarul Chirica, printre beneficiari?

La Iaşi, primarul Mihai Chirica se poate deja considera aproape scăpat de problemele penale. La fel, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, liberalul Cristian Adomniţei, inculpat şi condamnat cu executare în primă instanţă în dosarul „Albumul”. O bună parte din faptele de care sunt acuzaţi cei doi sunt prescrise, conform deciziei CCR. Avocaţii lui Adomniţei trebuie doar să mai tragă puţin de timp.

Fostul primar Gheorghe Nichita va rămâne singurul prins în năvodul justiţiei. Şi în cazul lui, majoritatea faptelor de care este acuzat în dosarul „Amanta” s-au prescris deja, dar instigarea la abuz în serviciu mai are aproape un an până să se prescrie, iar pronunţarea sentinţei definitive ar putea cădea chiar la sfârşitul acestei luni. „Toţi suntem sideraţi şi revoltaţi. Motivarea arată cât de vulnerabil este încă statul de drept. Oricum, de remarcat preocuparea CCR pe subiect şi inactivitatea legiuitorului din 2018 până luna trecută”, a comentat prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătorie, Dragoş Bordianu.

Ce înseamnă prescrierea faptelor penale

Codul Penal prevede posibilitatea prescrierii majorităţii infracţiunilor, aplicabilă în situaţiile în care fapta rămâne neanchetată şi nepedepsită un timp îndelungat. Conform legii, răspunderea penală se prescrie după un termen cuprins între trei şi 15 ani, în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru fapta respectivă. După scurgerea acestui termen, dreptul statului de a trage la răspundere un infractor şi a-i aplica o pedeapsă dispare. Termenul de prescriere reîncepe însă să curgă de la zero „prin îndeplinirea oricărui act de procedură”. Câtă vreme ancheta merge înainte, prescrierea, denumită „extinctivă” nu poate avea loc. Totuşi, dacă nu se ajunge la o condamnare după un termen dublu faţă de cel al prescripţiei extinctive, orice răspundere penală dispare. Este aşa-numita prescripţie specială.

De exemplu, dacă un omor rămâne nedescoperit timp de 10 ani, crima nu va putea fi pedepsită. Dacă în acest interval însă, ucigaşul este trimis în judecată, termenul de prescriere se va împlini abia după 20 de ani de la comiterea crimei. În cazul abuzului în serviciu, faptă de care sunt acuzaţi îndeobşte primarii, preşedinţii de consilii judeţene sau alţi reprezentanţi ai autorităţii publice, termenul de prescriere extinctivă este de 8 ani. Cel al prescripţiei speciale, de 16 ani. Aşa stăteau lucrurile până acum.

Vechiul Cod Penal, din 1969, prevedea că termenul de prescriere se întrerupe şi se reia de la zero „prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului”. Noul Cod Penal a înlocuit expresia cu „prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”. Luna trecută, CCR a decis că această formulare este neconstituţională, întrucât este „neclară, imprevizibilă, incoerentă şi lipsită de previzibilitate”, cerând imperativ legiuitorului să o modifice. După doar câteva zile, pe 30 mai, Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă prin care se revenea la textul din 1969. Era însă prea târziu.

Decizia CCR din 26 mai nu a fost singura pe tema prescripţiei. O decizie similară a fost luată şi în 2018, la data respectivă CCR apreciind că vechea formă a Codului Penal era mai clară. Deşi legiuitorul este obligat ca în termen de 45 de zile să rezolve problemele legate de constituţionalitatea unor prevederi legale, nici Parlamentul şi nici Guvernul nu au făcut absolut nimic, pasivitate remarcată şi de procurorul Bordianu. În lipsa unei reglementări legale, judecătorii au interpretat prescripţia cum le-a trecut prin cap. Unii au acceptat solicitările avocaţilor de a se constata prescrierea faptelor. Alţii s-au raportat la vechea formă a Codului Penal. Prin motivarea deciziei sale, apărută zilele trecute, dar încă nepublicată în Monitorul Oficial, CCR a stabilit că ultimii au greşit. Din 2018 încoace, judecătorii ar fi trebuit să constate prescrierea faptelor după trecerea termenului legal, fără a mai lua în calcul vreo întrerupere.

Se va aplica legea mai favorabilă

Concret, dacă un primar a comis un abuz în serviciu în martie 2014, ancheta a fost finalizată în 2019, a ajuns în instanţă în 2020, iar edilul a fost condamnat în primă instanţă anul trecut, poate cere încetarea procesului. Termenul de prescripţie s-a împlinit în martie 2022. Dacă nu a apucat să fie condamnat în termenul prescripţiei extinctive, de 8 ani în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, el nu mai poate fi tras la răspundere. De prescripţia specială, care putea interveni în cazul împlinirii termenului prescripţiei extinctive, nici nu mai poate fi vorba.

„După cum am anticipat, motivarea deciziei a venit repede. De această dată, Curtea Constituţională a ales o argumentaţie consistentă, fermă şi care nu lasă loc de nicio interpretare. Curtea a arătat că din anul 2018, de la prima decizie a sa în această materie şi până la intervenţia Legiuitorului, intervenţie ce s-a produs la data de 30 mai 2022, în legislaţia penală nu au existat cauze care să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale. Din această perspectivă, termenele prescripţiei speciale (cele care apar din cauza unor eventuale întreruperi), de două ori mai mari decât termenele prescripţiei generale, deşi prezente între 2018 şi 2022 în Codul penal, nu şi-au găsit aplicabilitatea.

Prin urmare, în perioada amintită, Codul penal a avut o formă ce nu a permis întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, în consecinţă au fost operaţionale doar termenele prescripţiei generale. Această configuraţie a codului este o veritabilă lege penală mai favorabilă faţă de varianta iniţială a acestui act normativ, ce prevedea motive de întrerupere a cursului prescripţiei. Astfel, versiunea fără cauze de întrerupere, lege penală mai favorabilă, conform Constituţiei va fi retroactivă şi se va aplica în toate dosarele ce sunt pe rol, indiferent că sunt instrumentate de parchet sau de instanţele de judecată. În concluzie, dacă de la dată comiterii presupuselor fapte dintr-un dosar a trecut o perioadă mai mare decât termenul prescripţiei generale, calculat diferit în funcţie de gravitatea infracţiunii reţinute, organele judiciare vor fi obligate să decidă clasarea în cazul urmăririi penale sau încetarea procesului penal, în faza de judecată”, a explicat avocatul Marius Sebastian Striblea, vicepreşedinte al Uniunii Naţională a Barourilor din România și fost decan al baroului ieșean.

Foarte multe dosare intră în această prevedere

Mai mult, dacă primarul ipotetic menţionat a comis abuzul în serviciu în 2010 şi s-a ajuns la o condamnare definitivă cu închisoarea în 2019, el poate cere acum să fie eliberat. Pur şi simplu, termenul de prescripţie se împlinise din 2018. O contestaţie în anulare sau o simplă contestaţie la executare ar fi suficientă. E genul de acte pe care acum avocaţii le redactează pe bandă rulantă.

Singurele infracţiuni pentru care Decizia CCR nu se aplică sunt cele imprescriptibile, respectiv crimele împotriva păcii şi umanităţii, omorul sau traficul de minori. Multe dintre dosarele aflate acum pe mesele procurorilor sau judecătorilor vor fi la rândul lor desfiinţate. Este cazul speţelor la care anchetele durează mult prin însăşi natura faptelor, care impune efectuarea de expertize, cum este evaziunea fiscală. Este cazul speţelor referitoare la conflictul de interese sau incompatibilitatea în funcţie, care sunt identificate de Agenţia Naţională de Integritate la ani buni după comiterea faptelor. Este cazul infracţiunilor frecvente, de genul condusului sub influenţa alcoolului sau a furturilor, care şi ele ajung să fie soluţionate după mult timp, din cauza aglomerării anchetatorilor. Hoţii sau şoferii băuţi care au comis fapta până în 2017 şi nu au fost condamnaţi până acum, pot sta liniştiţi. Răspunderea s-a prescris deja.

Ultima variantă a Codului penal, care reia forma din 1969 se va aplica doar pentru faptele comise după 30 mai. Procurorii speră totuşi că impactul deciziei CCR va fi mai redus decât cred avocaţii. „Noi dăm altă interpretare Deciziei şi considerăm că această a doua Decizie a CCR nu se poate aplica retroactiv. Conform Constituţiei, Deciziile CCR au putere numai pentru viitor. Vom vedea cum vor aplica instanţele”, a apreciat Bordianu.

Tactica apărătorilor primarului Mihai Chirica, de a tergiversa dosarul „Skoda” după ce acesta a ajuns în instanţă la începutul anului trecut îşi arată roadele în contextul deciziei CCR. Timp de mai bine de un an, instanţele au judecat doar contestaţii, nu şi fondul dosarului. Anul câştigat astfel se adaugă la anii trecuţi de la comiterea faptelor de care este acuzat Chirica şi până la trimiterea rechizitoriului în instanţă. Ultimul act reproşat de procurori a fost comis în martie 2013, termenul de prescripţie împlinindu-se astfel în primăvara anului trecut. Deciziile CCR ar putea influenţa decisiv şi mersul dosarului „Zoiosu’”, în care primarul este acuzat de abuz în serviciu şi constituirea de grup infracţional organizat. Această ultimă acuzaţie este prescrisă. Nu şi abuzul în serviciu. Dar în lipsa acuzaţiei de constituire de grup infracţional organizat, dosarul nu mai este de competenţa DIICOT. O decizie mai veche a CCR a statutat că într-o astfel de situaţie, procurorii DIICOT nu mai pot continua cercetările începute pe alte fapte, ci trebuie să predea dosarul Parchetului competent. În acest caz, DNA. Transferul dosarului la alt procuror va întârzia şi mai mult cercetările. Faptele s-ar putea astfel prescrie încă din timpul anchetei, fără ca avocaţii să mai trebuiască să apeleze la chichiţe care să întârzie judecarea în instanţă.

O ultimă „speranţă” la Înalta Curte?

Meciul deschis prin decizia CCR şi motivarea acesteia este însă departe de a se fi terminat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a atacat în faţa Curţii Constituţionale ordonanţa de urgenţă emisă de Guvern la sfârşitul lunii trecute prin care a fost modificat articolul din Codul Penal referitor la prescripţie. La referendumul convocat de preşedintele Klaus Iohannis în 2019 pe tema justiţiei, 86% dintre români au votat împotriva dreptului Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă în acest domeniu. Prin urmare, ordonanţa de urgenţă menită să soluţioneze problema prescripţiei ar fi ea însăşi neconstituţională. Dacă CCR va da acest verdict, prescripţia va continua să nu se aplice şi în cazul faptelor comise după 30 mai.

Pe de altă parte, mai multe instanţe din ţară au solicitat ÎCCJ precizări cu privire la modul în care trebuie să aplice decizia CCR referitoare la prescripţie. „Dincolo de toate, deşi motivarea deciziei Curţii Constituţionale este una fără echivoc, prevăd că organele judiciare vor fi reticente în aplicarea acesteia. Deja răspunderea a fost «pasată», în stil autohton, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, vineri, 10 iunie, într-un dosar în care era incidentă hotărârea CCR, Curtea de Apel Bucureşti s-a adresat Instanţei Supreme cu solicitarea dezlegării unei chestiuni de drept pe această problemă, adică, pe înţelesul tuturor, a cerut ÎCCJ să-i explice cum să procedeze cu prescripţia răspunderii penale, suspendând dosarul în cauză până la primirea lămuririlor cerute”, a declarat Marius Sebastian Striblea, vicepreședinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România și fost decan al baroului ieșean.

O astfel de sesizare a fost trimisă tot vineri şi de Curtea de Apel Craiova în cadrul dosarului în care sunt implicaţi Gheorghe Anghel, fost primar al oraşului Caracal şi mai mulţi foşti subordonaţi ai acestuia, acuzaţi de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, înşelăciune, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, delapidare şi abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

Instanţa craioveană a cerut ÎCCJ să emită o hotărâre prin care să stabilească dacă lipsa unei reglementări în perioada 2018-2022 trebuie interpretată în sensul aplicării principiului legii penale mai favorabile şi dacă pentru faptele comise înainte de 2018 se aplică prescripţia generală sau cea specială. De răspunsurile date de ÎCCJ ar putea depinde felul în care instanţele din ţară vor aplica noile prevederi referitoare la prescripţie. Avocaţii, dar şi magistraţi apreciază însă că ÎCCJ nu are dreptul să emită o astfel de hotărâre. Ar însemna să se substituie CCR în interpretarea unei situaţii de constituţionalitate.