Dosarul Rutiera: Poliţiştii nu-şi recunosc vocile. Unul scapă pentru că intervenţia s-a făcut de pe un telefon fix

A fost condamnat doar unul dintre ofiţeri, care făcuse imprudenţa să-şi folosească propriul mobil. Oricum, cel mai şifonat a ieşit până la urmă chiar denunţătorul, care a primit o pedeapsă mai severă decât şeful său.

În 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel trimitea în judecată 14 poliţişti în aşa-numitul dosar "Rutiera I". Aceştia erau acuzaţi că au luat şpagă pentru a ierta vreun şofer ori au închis ochii atunci când contravenientul era primar, parlamentar sau om de afaceri.

Unul singur a fost condamnat cu executare, pentru că acceptase o sticlă de whisky, ceilalţi fiind condamnaţi cu suspendare sau achitaţi. Răzvan Marciuc s-a numărat printre aceştia. În primă instanţă, a fost condamnat la 4 ani cu executare, iar în apel pedeapsa i s-a redus la 2 ani cu suspendare.

Ulterior, acesta s-a transformat în denunţător, prezentând procurorilor DNA trei cazuri în care fusese sunat de şefi pentru a nu sancţiona şoferi contravenienţi sau pentru a înlocui amenda cu un simplu avertisment. Cazurile datau din 2008, iar denunţul a fost formulat în 2015.

Dosarul a ajuns în instanţă în 2017, cei doi şefi fiind acuzaţi de instigare la abuz în serviciu. Aceştia fuseseră cercetaţi şi în dosarul principal, "Rutiera I", dar fuseseră scoşi de sub urmărire penală. Denunţul lui Marciuc i-a transformat până la urmă în inculpaţi.

Inspectorul principal Cristian Nechifor a fost acuzat de procurori că intervenise în două rânduri în favoarea unor şoferi care depăşiseră limita de viteză şi fuseseră opriţi de Marciuc.

În sarcina subinspectorului Gabriel Doban s-a reţinut o faptă similară. De fiecare dată, au consemnat procurorii, intervenţia se desfăşurase după acelaşi tipic. Aflat pe teren, Marciuc primea un telefon, iar după formulele de salut iniţiale, în câteva fraze scurte situaţia era lămurită: "- Ai pe unul, Păuleţ (oprit)? / – Da. / – Nu-l mai ai. / – Da, ştiu ce am de făcut."

Într-unul din cazuri, cel oprit fusese patronul restaurantului Bolta Rece, aflat la volanul unei Toyota Rav 4. Avea o viteză de 65 km/h în Vulturi, limita legală fiind de 50 km/h. După un telefon dat de Nechifor, actele i-ar fi fost înapoiate fără discuţii.

"Am acceptat ceea ce m-a rugat Nechifor, în sensul că nu am aplicat nicio sancţiune, dându-i actele înapoi numitului Mihai Valeriu, întrucât Nechifor îmi era şef nemijlocit şi nu doream ca acesta să îmi facă probleme şi să fiu marginalizat, fiind de la sine înţeles că dacă nu făceai ceea ce te rugau puteai fi pus de serviciu oricând sau să fii evidenţiat în sens negativ în şedinţe ori de câte ori se ivea ocazia", a explicat ulterior Marciuc.

Cazul a făcut parte dintre cele 13 acte de abuz în serviciu care i se reproşaseră în timpul procesului său. Celelalte două cazuri denunţate vizau situaţii similare.

Pentru a demonstra vinovăţia lui Nechifor şi Doban, procurorii au adăugat denunţului înregistrări telefonice ale convorbirilor dintre cei doi şi poliţistul aflat la stradă. Totuşi, pentru magistraţii Tribunalului, acestea nu au reprezentat probe suficiente.

Doi dintre cei trei şoferi "iertaţi" nu-şi mai aminteau faptele din 2008, iar cel de-al treilea nu a putut fi găsit. Expertiza nu a putut stabili clar că vocile din înregistrări le aparţin. De asemenea, ofiţerii au negat că ar fi dat vreun telefon pentru a interveni în favoarea cuiva.

"Nu îmi recunosc vocea în înregistrarea pe care am audiat-o, a presupusei convorbiri telefonice dintre mine şi denunţător, iar numărul de telefon este al IPJ. La postul telefonic menţionat în rechizitoriu aveau acces mai mulţi colegi, întrucât era singurul post telefonic de pe etaj cu ieşire la exterior. Între mine şi denunţător nu au existat relaţii de subordonare, acesta nu îmi era subordonat. El era subordonat şefului de birou şi şefului de serviciu. Eu nu am avut nicio legătură de serviciu cu denunţătorul, dar îl cunoşteam pentru că eram colegi. Nu am intervenit niciodată pentru nicio persoană pentru ca aceasta să nu fie sancţionată contravenţional sau penal", a spus Nechifor în faţa instanţei.

O poziţie similară a fost adoptată şi de Doban, acesta negând că numărul de telefon mobil de pe care ar fi sunat i-ar fi aparţinut. Magistraţii Tribunalului i-au achitat pe amândoi, apreciind că probele prezentate nu sunt suficiente pentru a li se dovedi vinovăţia.

Procurorii DNA au declarat apel împotriva sentinţei, ca netemeinică. Ei au arătat că Marciuc i-a recunoscut la telefon pe Nechifor şi Doban, cărora li s-a adresat pe nume.

"Ar fi ilogic să se considere că martorul denunţător ar fi dat curs unei solicitări de a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi de a nu-i aplica sancţiunile legale contravenientului Atamaniuc la solicitarea unei persoane pe care nu ar fi recunoscut-o", au menţionat procurorii. Numărul de telefon al lui Doban fusese consemnat greşit în dosar, fiind de fapt altul, aparatul fiindu-i dat ca telefon de serviciu.

Argumentul a fost acceptat de magistraţii Curţii de Apel, care au apreciat că Doban fusese cel care intervenise într-una dintre situaţii pe lângă Marciuc. În ce-l priveşte însă pe Nechifor, judecătorii au rămas la părerea primei instanţe, că nu se poate demonstra că el a fost cel care a utilizat telefonul fix.

Sentinţa definitivă, pronunţată vineri, a fost de menţinere a achitării în cazul lui Nechifor, dar de condamnare a lui Doban la 1 an şi 6 luni de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni.