Evghenia Lopata, Cernăuţi: „Nu a existat niciodată asemănare între Ucraina şi Rusia. Mereu a fost o relaţie prizonier-călău”

Evghenia Lopata a primit premiul internaţional „Tânărul european al anului 2015” din partea Fundaţiei Schwarzkopf (Berlin) pentru angajamentul său în favoarea schimburilor culturale între Ucraina şi ţările Uniunii Europene. În anul 2021 a primit Crucea Federală de Merit a Republicii Federale Germania.

– La 28 de ani sunteţi manager cultural, curatoare a Festivalului Internaţional de Poezie Meridian din Cernăuţi, iar din 2013, de la 19 ani, redactor-şef al Edituroo Meridian. Sunteţi traducătoare din limbile germană şi ucrainiană şi moderatoare de evenimente literare. Pare că pentru dumneavoastră ziua nu are doar 24 de ore. Cum poate reuşi un tânăr toate acestea, având în vedere că în cultură este greu să câştigi încrederea scriitorilor şi a publicului?

– De fapt, eu sunt reprezentantul generaţiei de astăzi. Atunci când m-am născut, Ucraina era independentă deja de 4 ani. Mergeam la şcoală şi începusem să studiem deja într-un mod european. Din anul 2000 în şcoală învăţam limba engleză şi limba ucraineană. Deci, practic 95% din generaţia mea sunt cei care au studii superioare. Majoritatea a avut ocazia să participe la diferite proiecte internaţionale. Dacă generaţiile de dinaintea noastră făceau eforturi să plece din ţară, generaţia mea a făcut şi face eforturi să poată rămâne în ţară şi să dea tot ce are mai bun. Eu am învăţat în şcoală limba germană pentru că Bucovina a fost sub Austro-Ungaria şi am învăţat germana, iar mai apoi vine şi partea României, deci se vorbea şi limba română. Am crescut într-o zonă multiculturală. Ulterior am studiat în Austria, în Germania şi au fost investiţi foarte mulţi bani, deci cred că dacă Europa a investit foarte mult în mine simt nevoia să dau şi eu înapoi. Şi de aceea, mi-am pus mereu întrebarea «de ce să merg şi să reprezint altă ţară, când pot să merg şi să îmi prezint ţara mea».

Iar asta este atitudinea tuturor tinerilor?

Da, este de fapt o idee generală a generaţiei. Toată lumea îşi doreşte să rămână în ţară şi să promoveze mai departe cultura ucraineană. Foarte mulţi copii şi tineri au avut şi au părinţi care au muncit şi încă muncesc peste hotare deoarece era timpul Uniunii Sovietice şi nu erau bani. Suntem oarecum traumatizaţi că am crescut fără părinţi, iar toate acestea pentru că nu aveau de fapt posibilitatea să muncească şi să se dezvolte în Ucraina. Noi nu vrem însă ca copiii noştri să crească aşa cum am făcut-o noi şi ne zbatem acum ca peste 10 ani să nu mai fim nevoiţi să ne părăsim ţara pentru a putea munci şi să putem să le oferim tot ce le este necesar la noi în ţară. Iar Ucraina este o ţară cu foarte multe opoortunităţi, deci nu este nimic care să poată să nimicească viziune şi dorinţa tinerilor. Dacă ai educaţie şi ai dorinţă atunci poţi să faci orice în ţara noastră.

– Vorbiţi foarte aprins de propria ţară şi subliniaţi dorinţa noii generaţii de a construi o Ucraină modernă, europeană. Aţi vorbit şi de neajunsurile din perioada în care Ucraina se afla sub Uniunea Sovietică ca pe o perioadă care a despărţit părinţi de copii. Totuşi, înainte de război, părerea generală, cel puţin a românilor mai puţin informaţi, era că Ucraina e o prelungire a Rusiei. Împărtăşiţi o istorie comună şi chiar acum mai bine de 1.000 de ani Rusia a fost condusă de la Kiev. Dacă nu ar fi existat o invazie violentă, iar abordarea Rusiei ar fi fost una paşnică, ar fi existat vreo şansă ca Ucraina să primească Rusia cu braţele deschise?

– Nu, categoric nu (râde). S-a încercat acest lucru din partea Rusiei în 2014, când a început practic totul. Până la invazie am dus de fapt discuţii. Când a fost anexată Crimeea şi regiunile din Dombas, noi de fapt încă discutam şi toată lumea păstra un soi de linişte în speranţa că totul se va putea rezolva purtând discuţii, iar asta a dus de fapt la faptul că toată ţara este acum ocupată. Noi niciodată nu am fost acelaşi popor cu Rusia. Tot timpul a fost o diferenţă între Rusia şi Ucriana şi eu văd această diferenţă ca cea care există între jertfă şi cei care aduc această jertfă, ca cea dintre prizonier şi călău.

– Mereu un asupritor…

– Nu pot decât să compar totul cu situaţiile în care cineva vede o altă persoană ca fiind mai deşteaptă decât ea şi atunci încearcă să condamne totul şi să arate că acest lucru nu e drept, totul din invidie şi dintr-un complex de inferioritate. Asta este tot ce trebuie să ştim despre Rusia. A fost mereu cu 2-300 de ani în urmă şi este şi acum. Este clar că lor nu le-a plăcut că noi suntem independenţi, iar conflictul armat de acum nu este doar pentru teritorii, ci şi unul pentru valori. Noi nu putem tolera ca cineva să ne spună cum să ne îmbrăcăm, cum să vorbim, cum să ne comportăm, cu cine să fim prieteni şi cine să nu fim, să intrăm în NATO sau nu. Toate acestea sunt deciziile noastre. Vreme de 30 de ani au dictat cumva aşa că au crezut că acum vom lăsa acele teritorii şi ne vom conforma dorinţei Rusiei. Mereu au influenţat politica Ucrainei şi au crezut că acest lucru se va întâmpla în continuare, dar a fost o eroare să creadă că preşedintele Zelenski seamănă cu Poroşenko. Preşedintele Zelenski este de fapt reprezentantul noii generaţii şi în opoziţie totală cu vechii politicieni, care acceptau dictatura altui stat.

FILIT este un proiect anual organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi şi finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, iar ediţia de anul acesta se desfăşoară sub înaltul patronaj al Reprezentanţei Comisiei Europene în România. FILIT 2022 beneficiază de sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi, Inspectoratului Judeţean Iaşi, MOBEXPERT, Aqua Carpatica, Volvo.