FOTO Locul secret în care Morel Bolea aduce fete prin Kasta Morrely! Ce au văzut vecinii

Reporterii „Ziarului de Iaşi” au reuşit să afle locul unde se „ascund” fetele din Kasta Morrely, care ţin în aceste zile prima pagină a ziarelor. Pentru aceasta am luat la rând, stradă cu stradă, mai multe vile din localitatea Voroveşti, aflată la aproximativ 15 kilometri de Iaşi, în comuna Miroslava, pe şoseaua dintre DN28-Metro şi Valea Ursului, şosea paralelă cu Centura. Am sunat la poarta casei, cu numele Morel Bolea – fondatorul fundaţiei Kasta Morrely – scris la intrare, dar nimeni nu a răspuns, cu toate că erau semne că era locuită. Am întrebat vecinii, iar aceştia ne-au povestit ce au văzut de-a lungul timpului. Fetele locuiesc acolo „de doi sau trei ani, spune o localnică”. Casa are un singur etaj şi, din ce se vede de la drum, şi mansardă. Nu pare însă să poată adăposti mai mult decât o familie un pic mai numeroasă, nu „cel puţin 20 de fete”, cum afirma mama care ne-a povestit despre fiica sa. Sau, cel puţin, nu poate asigura confort pentru atâtea persoane, ţinând cont de nevoia de intimitate.

În curte, dezlegaţi, erau doi câini mari, care ne-au întâmpinat lătrând. Am aşteptat vreme de câteva minute în faţa porţii, dar nu am văzut nicio mişcare. Pe pereţii casei, în mai multe locuri, se pot vedea camere de supraveghere, iar pe trotuar, aliniate, sunt aproximativ o duzină de scaune. Tot pe trotuar, din loc loc în loc, poţi vedea diferite statui înfăţişând femei, iar ceva mai departe de casă este construit un mic foişor, cu o masă, două scaune şi un mic grătar mobil. Tot în curte, dar pe latura opusă străzii care trece prin faţa casei, poţi vedea multe haine negre puse la uscat, toate parcă de aceeaşi mărime. De asemenea, în curte se află trei autoturisme.

Fetele mai primesc vizite „de la bărbaţi cu maşini scumpe”

„Da, ştiu că stau acolo multe, multe fete, înalte, slăbuţe, dar nu ştiu mai multe. Sunt fotomodele”, povesteşte o femeie. Câţiva băieţi din localitate îşi amintesc că le-au mai văzut pe afară, pe lângă casă, făcând sport sau plimbându-se, dar niciodată în afara curţii. Aceştia spun că de obicei pleacă şi vin cu maşina şi, uneori, mai primesc diferite vizite. „De la bărbaţi cu maşini scumpe”, adaugă. Cu toate acestea, nu au intrat în vorbă niciodată cu fetele. „Le ştim. Sunt aşa, înalte tare, trebuie să te uiţi în sus la ele. Se apleacă când intră în casă”, râd băieţii, care le-au mai văzut când treceau pe stradă. Vânzătoarea de la magazinul din apropierea casei în care locuiesc manechinele spune că fetele nu vin aproape niciodată să cumpere alimente sau alte lucruri de la ea, dar ştie sigur că acolo locuiesc fetele de la Kasta Morrely. Întrebată dacă ştie mai multe despre ce se întâmplă acolo, femeia ridică din umeri: „Uneori mai pleacă cu maşina spre Iaşi. Fie cu o dubiţă, fie cu o maşină roşie. Sau una gri…”

O altă localnică care locuieşte la câteva zeci de metri de acea casă povesteşte că le vede des pe fete. „Da, mai ies şi fac mişcare, vara tund iarba, udă florile sau întind hainele la uscat. Nu ştiu să fi fost vreodată probleme cu ele”, afirmă femeia. Totodată, localnica spune că a mai văzut câteva fete care au mers să ia „maxi taxi” spre oraş, deci nu crede că fetele ar fi ţinute acolo cu forţa, cum au auzit că spun unii. Vecinul localnicei, ieşit şi el la poartă, menţionează că ar fi discutat chiar cu Morel Bolea, însă doar o singură dată, şi atunci foarte puţin. „Da, mi-a spus că stă aici cu fata lui şi cu manechinele. Dar are relaţii. E şi francmason. Aşa zice lumea…”, afirmă acesta. Bărbatul îşi aminteşte că uneori mai sunt diferite petreceri, la care participă mereu „bărbaţi la cravată, cu costum”. Acesta afirmă că a fost o astfel de petrecere chiar anul acesta, în vară. Nu ştie însă mai multe, dar e convins că simbolul pictat pe faţada casei este unul masonic, iar Morel Bolea are legături cu francmasoneria.

Localnicii din comuna Miroslava nu ştiu foarte multe de ceea ce se întâmplă acolo, despre scandalul şi acuzaţiile din jurul Kasta Morrely şi al lui Morel Bolea, şi nici nu par foarte interesaţi. Ştiu doar că sunt manechine. Cu toţii afirmă însă că persoanele care locuiesc în acea casă au fost mereu discrete, poate din cauza aceasta nici nu au atras atenţia. Pe de altă parte, este un lucru comun acum în Miroslava să se construiască vile noi în care se mută lume de la oraş. Comuna este cosmopolită, iar locuitorii mai vechi s-au obişnuit cu asta. În legătură cu maşinile scumpe sau bărbaţii care le mai vizitează casa, cu toţii ridică din umeri. Spun că nu ştiu cine sunt aceştia şi, oricum, de acum, Miroslava a intrat într-o ligă mai mare, are aproape dimensiuni de oraş, iar curiozităţile vechi ale oamenilor de la sate s-au adaptat noilor condiţii. Iau lucrurile aşa cum sunt, fără prea multe întrebări. 

În cursul zilei de ieri, 20 decembrie, Ziarul de Iași a încercat să contacteze telefonic reprezentanții Kasta Morrely la numărul publicat pe site-ul oficial, apelurile telefonice neconectându-se însă. Totuși, în reacțiile oferite atât de către reprezentanții Kasta Morrely, cât și de către Morel Bolea, aceștia neagă orice acuzație adusă organizației. „Din respect faţă de demnitatea şi valorile umane, asociația pe care o reprezentăm dezavuează în totalitate minciunile, limbajul suburban şi atacul vădit discriminator la adresa activităţii şi voluntarilor noştri”, se subliniază într-un drept la replică pentru articolul publicat în Libertatea care vorbește despre o serie de abuzuri la care sunt supuse manechinele de la Kasta Morrely. În cadrul acestui mesaj se subliniază, de asemenea, că „Activităţile asociaţiei se desfăşoară prin respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectarea demnității și stimei de sine a persoanei care se implică voluntar”, se menționează în mesajul semnat de către președintele executiv al Asociaţiei Kasta Morrely, dr. Ana Mădălina Hriscu. Totodată, într-un interviu publicat de Libertatea, Morel Bolea neagă acuzațiile aduse cu privire la posibile abuzuri sexuale, constrângeri sau presiuni la adresa modelelor de la Kasta Morrely.

Simbolul de pe casa lui Morel Bolea este o crucea malteză, care este un simbol al crucii, alcătuit din patru patrulatere concave în formă de „V” sau săgeată, care converg într-un punct central în unghi drept, fiecare patrulater având două vârfuri simetrice îndreptate spre exterior.

Este o variantă de cruce heraldică care s-a dezvoltat din forme anterioare de cruci cu opt vârfuri în secolul al XVI-lea. Cu toate că este asociată în principal cu Ordinul Ospitalierilor (Ordinul Sf. Ioan, acum Ordinul Suveran Militar al Cavalerilor de Malta) și, prin extindere, cu insula Malta, crucea a ajuns să fie folosită de o gamă largă de entități încă din perioada modernă timpurie, cele mai notabile fiind Ordinul Sfântului Ștefan,[1] stema și drapelul orașului Amalfi, Ordinul polonez al Vulturului Alb (1709) și ordinul prusac Pour le Mérite (1740).

Unicode definește un caracter denumit „cruce malteză” în intervalul Dingbat la poziția U+2720 (✠); cu toate acestea este prezentată grafic de obicei ca o cruce templieră (echilaterală dreaptă cu capete lărgite).