Cariera sa profesională a fost marcată atât de loialitatea faţă de Universitatea pe care a absolvit-o şi în care a fost profesor mai multe decenii – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – cât şi de ataşamentul faţă de instituţia pe care a creat-o şi a condus-o cu energie, perseverenţă şi devotament: Universitatea „Mihail Kogălniceanu”. A pus bazele „Asociaţiei Române de Drept Constituţional”, pe care a prezidat-o până în anul 2014. Sub egida UMK şi a Asociaţiei de drept constituţional a organizat an de an seria conferinţelor francofone de drept constituţional, care, prin participarea constantă a unor personalităţi de prestigiu din ţară şi străinătate, au pus din nou Iaşul pe harta dreptului public românesc.

Activitatea ştiinţifică şi publicistică a Doamnei profesor Genoveva Vrabie este nu numai un exemplu de performanţă şi excelenţă academică pe termen lung, ci şi unul din puţinele semne de normalitate – umană şi profesională – din societatea noastră, atât de (nefericit) originală şi contorsionată în ultimele trei decenii.

Am trăit o epocă istorică interesantă. Menţionăm câteva repere: prăbuşirea – inexorabilă dar  atât de neaşteptată – a utopiei comuniste, democratizarea unui stat aflat până nu demult la discreţia unui partid totalitar, renaşterea constituţionalismului românesc, reînnodarea tradiţiilor politice şi juridice şi aşezarea fundaţiilor statului de drept, separaţia puterilor în stat şi responsabilizarea (încă atât de deficitară) a mai marilor politici, (re)apariţia justiţiei constituţionale şi a controlului constituţionalităţii legilor,  alternanţa democratică la guvernare, integrarea europeană şi redimensionarea suveranităţii naţionale, revizuirea Constituţiei, blocaje politice şi instituţionale, determinate uneori de ambiţii şi veleităţi ale unor actori politici, dar şi potenţate de înţelesul uneori echivoc al unor texte ale legii fundamentale sau de insuficienţa acestora. Toate aceste evenimente au reprezentat provocări incitante, aş zice irezistibile pentru un teoretician al dreptului şi un constituţionalist de talia doamnei profesor Genoveva Vrabie.

Studiile sale, reunite în volume precum: De l’État national à l’Union Européenne (Universitätsverlag, Regensburg, 2013) sau Études de droit constitutionnel (Institutul European, 2003), numeroasele lucrări editate reunind atât nume mari ale doctrinei juridice din România, Franţa, Canada sau Belgia, cât şi contribuţii ale tinerilor colegi cărora li se oferea cu discretă generozitate o şansă de afirmare, se confruntă cu această problematică. Ele constituie tot atâtea răspunsuri – nu numai avizate, dar şi foarte prompte – la provocările teoretice menţionate. De reţinut:  niciodată în textul acestor lucrări nu se simte vreo notă de partizanat politic şi nici aerul de superioritate cu care specialistul aflat în turnul de fildeş al poziţiei universitare, mustră cu suficienţă doctă pe actorii politici opaci care se arată refractari sau întârzie să se conformeze indicaţiilor din sfera academică.

Atitudinea ştiinţifică a profesorului Genoveva Vrabie respira normalitate prin toţi porii. Misiunea juristului este să analizeze texte şi să le clarifice înţelesul atunci când acesta este obscur, şi să o facă în aşa fel încât nici cel ce nu vrea să priceapă să nu poată nega evidenţa. Juristul, ca şi teologul şi filologul lucrează cu texte. La fel ca în cazul teologului, voinţa autorităţii aflate în spatele textelor este insondabilă şi deasupra oricărei discuţii. Rolul său este să facă cunoscută această voinţă  aşa cum este exprimată în textele „canonice” şi să compatibilizeze variantele inevitabil diferite ale diverselor ei manifestări. Întreaga operă juridică a doamnei profesor Genoveva Vrabie constituie o elocventă pledoarie în acest sens.

Conf.dr. Marius Nicolae BALAN - Facultatea de Drept UAIC