Şefa UPU de la „Sf. Spiridon“, profesorul Diana Cimpoeşu, a explicat că, pentru a corecta dezechilibrul produs de dispariţia medicamentelor de pe piaţă, urgentiştii folosesc un înlocuitor, Amiodaronă. Motivul pentru care Sulfatul de magneziu, Adenozina şi Verapamilul nu se mai regăsesc în unităţile de primire urgenţe din ţară este strict economic. În urma plafonărilor administrative şi a deciziilor luate de Guvern în privinţa produselor medicale, preţul fiecărui medicament din cele de mai sus nu poate depăşi acum cinci lei, pe piaţa din România, iar, în aceste condiţii, producătorii care sunt societăţi comerciale, nu de binefacere, nu mai sunt interesaţi să scoată pe piaţă produse ce nu le aduc niciun profit. „Cele trei produse lipsesc în toate spitalele din ţară. Ele nu se produc în România, ci sunt importate. Cu unele intermitenţe, – când am avut, de exemplu, Sulfatul de magneziu -, anul acesta au fost probleme constant cu aprovizionarea cu cele trei medicamente. Ele sunt necesare în UPU, în ambulanţa care intervine acasă la un bolnav căruia îi bate inima foarte repede, şi pe secţiile în care sunt internaţi astfel de bolnavi, fie că vorbim de cardiologie, fie că vorbim de medicină internă“, a precizat profesorul Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU-SMURD. Cu toate că au fost semnalate public mai multe cazuri în care medicii urgentişti din ţară au spus că le lipsesc Sulfatul de magneziu, Adenozina şi Verapamilul, Ministerul Sănătăţii nu a oferit o explicaţie pentru dispariţia medicamentelor de pe piaţa farmaceutică.

Indicaţiile  medicamentelor

Sulfatul de magneziu – se utilizează în ginecologie şi cardiologie. Conform Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM), substanţa activă sulfatul de magneziu este necesară în tratamentul cazurilor acute sau severe de hipomagneziemie (n.r. – creştere a cantităţii de magneziu în sânge), în cazul convulsiilor asociate cu eclampsia (n.r. – sindrom întâlnit la gravide la sfârşitul sarcinii sau imediat după expulzia fătului, manifestat prin pierderea cunoştinţei, crampe, convulsii, comă) şi în profilaxia eclampsiei. De asemenea, sulfatul de magneziu este util în tratamentul hipokaliemiei (n.r. – diminuare a cantităţii de potasiu din sânge), tratamentul atacurilor de migrenă, tratamentul unor aritmii cum este torsada vârfurilor (n.r. – o varietate specifică de tahicardie ventriculară), scăderea tulburărilor autonome la pacienţii ventilaţi mecanic şi controlul spasmelor la pacienţii neventilaţi când este folosit în tratamentul împotriva tetanosului.

Adenozina – este utilă în tratarea pe termen lung a cardiopatiei ischemice cronice. Potrivit ANMDM, medicamentul se foloseşte ca adjuvant la tratamentul anticoagulant oral pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolice la purtătorii de proteze valvulare, ca antiagregant, asociat cu aspirină, în tratamentul diverselor afecţiuni cu risc. Medicamentul este necesar pentru bolnavii cu afecţiuni cardiace, by-pass aorto-coronarian, trombocitemii, afecţiuni vasculare periferice, boala Kawasaki. Adenozina se foloseşte în spital, numai sub monitorizare de specialitate. Conform ANMDM.

Verapamilul – este necesar pacienţilor cardiaci care prezintă simptome de angină pectorală, angină cronică stabilă, angină vasospastică sau angină post-infarct. Produsul este util şi bolnavilor cu tahicardie paroxistică supra-ventriculară, care prezintă accelerarea bruscă a ritmului inimii, precum şi celor cu tensiune mare.

„Se folosesc  la cei cu risc vital“

„Cele trei medicamente se folosesc la pacienţii cu tulburări de ritm, pacienţi care pot dezvolta complicaţii grave, cu risc vital. Noi am transmis de fiecare dată necesarul de medicamente către minister, însă având în vedere că ele nu se găsesc pe piaţă, folosim acest înlocuitor numit Amiodaronă“, a mai precizat Cimpoeşu. Dispariţia medicamentelor de pe piaţă este o problemă pe care asociaţiile de pacienţi au prezentat-o pe larg înainte şi după publicarea în Monitorul Oficial a Ordinului 75/2015, dat de Ministerul Sănătăţii. Reducerea preţurilor medicamentelor de la 1 iulie 2015 a însemnat, aşa cum au preconizat specialişti, dispariţia mai multor medicamente de pe piaţa internă. Măsura este o consecinţă a unei decizii din 2009 prin care Executivul a decis ca, în România, preţul medicamentelor să fie cel mai mic din 12 ţări din Europa, conform cu salariul şi PIB per capita.