Noi descoperiri despre Iași în arhivele din Moscova. Date din 1739: Râpa Galbenă și un baraj

Cei doi cercetători de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi au găsit pentru prima dată planul fortificării oraşului din 1739 publicat în copie într-un tratat de arhitectură militară din 1866. Atunci, aceştia au precizat că el a fost realizat în cadrul ocupaţiei ruse a Iaşilor din toamna anului 1739, după ce feldmareşalul Burkhard Christoph von Münnich poruncise ridicarea unui plan menit să consolideze semnificativ apărarea oraşului, plan pe care ruşii au început să-l pună în aplicare.

„Continuarea cercetărilor în arhive a scos la iveală originalul color al acestui document, care prezintă unele elemente diferite de planul publicat în 1866. Traseul zidurilor pe care ruşii urmăreau să îl ridice în jurul oraşului este identic, la fel numărul bastioanelor şi redutele planificate de Münnich. Zidurile curţii domneşti sunt însă mai corect reprezentate în original. În mijlocul planului este notată legenda cu indicaţii făcute personal de felmareşal, conţinând semnătura autografă a acestuia, ca şi data şi locul în care von Münnich a aprobat modificările, «în tabăra de la Prut, septembrie 21, anul 1739»“, au precizat cercetătorii pentru „Ziarul de Iaşi“.

Râpa Galbenă există de aproape trei secole

Aceasta nu este singura descoperire majoră în arhivele din Rusia, fiind descoperită şi o schiţă preliminară, în creion, a planului din 1739, care are mai multe detalii semnificative, printre care cercetătorii numesc identificarea apeductului de piatră de peste Râpa Mare, care este cunoscută astăzi ca Râpa Galbenă.

„Dar mai importantă este descoperirea în premieră a unui plan al oraşului cu o legendă foarte bogată, cu nu mai puţin de 35 de litere, care permite reconstituirea patrimoniului Iaşilor din acea vreme. Litera A marchează «tabăra celor şapte regimente», amplasată în Copou, la nord de linia de bastioane amenajată în partea de Nord a oraşului. Curtea sau «castelul domnului» a primit litera E, de data aceasta fiind reprezentate nu numai zidurile curţii, ci şi construcţiile din interior: două mari clădiri, palatul domnului şi al doamnei, împreună cu cinci clădiri auxiliare“, menţionează cercetătorii în prezentarea lor.

Planul reia o bună parte din construcţiile religioase despre care alte izvoare spun că erau construite la vremea respectivă, majoritatea fiind din piatră, iar mănăstirea Golia este prezentată ca fiind „ascultătoare de Muntele Athos“, deşi nu era singura mănăstire închinată din Iaşi.

„Golia este singurul lăcaş mănăstiresc din oraş figurat cu incinta sa de ziduri, cu patru turnuri circulare la colţ şi clădiri în interior“, au mai precizat cei doi.

„Mitropolia – socotită mănăstire, apare figurată la biserica Stratenia, în timp ce la Uliţa Mare (B-dul Ştefan cel Mare) este notată o biserică a Sfântului Iurie (Gheorghe). Prezenţa unei biserici închinată acestui sfânt în locul respectiv lămureşte istoria lăcaşului ridicat aici, despre care se credea că este ctitorit în 1761 de mitropolitul Gavriil Calimah“, au mai punctat aceştia.

În 1739, exista un heleşteu cu un baraj lângă Iaşi

Cercetătorii precizează faptul că planul din 1739 conţine detalii foarte preţioase şi cu privire la spaţiul din vecinătatea oraşului. Sunt desenate cursurile râurilor Cacainei şi Bahluiului, ultimul desfăşurat pe alocuri pe mai multe braţe.

„Planul confirmă existenţa marelui heleşteu domnesc de pe Bahlui, care îşi trăia atunci ultimele clipe. Trecerea Bahluiului se făcea pe podul de lemn aflat în vale de curtea domnească, unde va fi amenajat Podul Roş“, explică aceştia.

În partea de sud a oraşului, apar mănăstirile Cetăţuia şi Galata, reprezentate grafic sub forma unor biserici cu două, respectiv o turlă. Li se adaugă mănăstirea Frumoasa, care este desenată ca o biserică cu trei turle. Lateral se observă un baraj, care oprea apele unui heleşteu şi lângă care fusese amenajată o moară.

„În octombrie 1739, în retragerea lor precipitată din Iaşi, ruşii plănuiau chiar distrugerea barajului, fiind opriţi la timp de înaintarea turcilor. Lângă pod este desenată o clădire cu un singur nivel, «casa domnească de vară», despre care se spune că «este demantelată», fiind vorba de palatul lui Ghica, de unde von Münnich plănuia să ia materiale de construcţie pentru redutele pe care le amenaja în oraş“, se mai precizează în documentarea celor doi cercetători.

Aceştia şi-au făcut publice realizările în cadrul unei conferinţe organizată la mijlocul lunii trecute la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi cu ocazia Zilelor Universităţii.