Reţeaua heroinei: DIICOT Iaşi, lovit în plex de o gafă minoră. Probe nule!

O grupare organizată aproape perfect, cu un stil de lucru aproape infailibil, ce părea a o pune la adăpost de orice investigaţie, a fost adusă la începutul acestui an în faţa justiţiei. A fost suficientă însă o greşeală minoră de procedură, speculată cu abilitate de avocatul traficanţilor, pentru ca dosarul să fie aproape desfiinţat: declaraţiile aproape tuturor martorilor au fost anulate şi excluse din rechizitoriu. Procurorii DIICOT urmează să decidă dacă încearcă să meargă mai departe cu ce a rămas din rechizitoriu sau îşi cer dosarul înapoi, pentru a lua ancheta de la capăt.

Dosarul, în care au fost inculpaţi Ionel Nălbaru, Ionuţ Răzvan Călin zis „Jidanu” şi Andrei Eusebiu Bâdiliţă, zis „Sebi din Bularga”, a pornit de la un o simplă acuzaţie de tâlhărie, instrumentată de Parchetul de pe lângă Judecătorie. În ianuarie 2020, o ieşeancă reclamase faptul că în plină zi doi indivizi năvăliseră în curtea ei, strigând „Poliţia!”, iar unul dintre ei agitând un pistol. Sub ameninţare, femeia fusese jefuită de 3.500 de lei. În scurt timp, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătorie şi-au dat însă seama că incidentul era doar o piesă dintr-un mozaic mult mai amplu. În fapt, era vorba de o acţiune de intimidare, cei doi acuzând-o pe femeie că vinde heroină fără acordul lor. În februarie, dosarul a fost trimis la DIICOT, unde a început să capete proporţii.

Codul traficanţilor

Procurorii au stabilit că cei doi agresori fuseseră Nălbaru şi Călin, iar mărturia fiului femeii atacate a reprezentat primul fir agăţat de procurori. Puţinele informaţii existente iniţial au fost corelate cu cele din dosare mai vechi, nume şi porecle trecute cu vederea iniţial începând să capete contururi mult mai clare. Mărturiile depuse de consumatori ieşeni de heroină şi interceptările telefonice au reprezentat baza viitorului rechizitoriu.

Pe telefonul unui traficant, Neculai Vintilă zis „Pletosul”, condamnat între timp, a fost identificat un SMS primit în septembrie 2020 cu un text aparent banal: „Accesori macheaje femei, parfumuri, adidasi barbati femei” pentru mai multe detali…Jon, nu dati nr nici daca moare Iliescu de Corona, valabil pentru toata lumea, Jon”. Alte mesaje se refereau la ulei de maşină, pantofi sau haine. În fapt, ar fi fost vorba de un cod. Formulări gen „35 jumate” sau „70 litru” ar fi însemnat de fapt 350 de lei pentru o doză de 0,5 grame sau 700 de lei pentru un gram. Declaraţii detaliate ale altor consumatori şi traficanţi, precum Bianca Piţai, au stabilit modul concret de acţiune al traficanţilor, iar investigatorii sub acoperire trimişi pe teren din martie anul trecut au conectat elementele disparate, definitivând tabloul.

Nălbaru şi Călin îşi luau toate măsurile de precauţie pentru a evita deconspirarea. Nălbaru închiria maşini pentru a merge la Bucureşti în vederea aprovizionării, nefolosind niciodată de două ori acelaşi autoturism. Nu avea carnet, aşa că se folosea de şoferi angajaţi pentru un singur drum. Aceştia aveau obligatoriu cazierul curat, şi nici nu erau consumatori de droguri. Traficanţii foloseau mai multe rute pentru a se deplasa spre Bucureşti sau a se întoarce. Cantităţile cumpărate la un transport erau mici, de ordinul câtorva grame, Nălbaru preferând să facă şi două drumuri săptămânal, atunci când avea comenzi. În 5 luni, după cum au stabilit anchetatorii, Nălbaru mersese la Bucureşti de 26 de ori, iar Călin, de 17.

Uneori, împreună, iar alteori, unul pentru celălalt. Secretul cu care îşi acopereau mişcările i-a înşelat până şi pe apropiaţi. În cursul anchetei, unii martori au povestit că Nălbaru şi Călin aduceau la un transport între 25 şi 70 de grame de heroină, induşi în eroare de faptul că cei doi erau bine aprovizionaţi constant. De fapt, aduceau doar câteva grame. Dar şi 5 grame aduse la un transport erau suficiente, pentru că doza uzuală vândută consumatorilor era de doar 0,05 grame. De fapt, chiar mai mică, pentru că Nălbaru şi Călin înşelau la cântar. Uneori, consumatorul primea doar jumătate din ce plătise.

Foloseau aplicaţii de modificat vocea

Traficanţii nu-şi anunţau vizitele la Bucureşti. Ele erau organizate în baza unui calendar stabilit verbal cu dealerii bucureşteni, astfel încât orice urmărire să fie îngreunată. Nu era o precauţie inutilă. Din aprilie 2021, investigatorii începuseră să strângă laţul pe nesimţite, filându-i pe traficanţi aproape în permanenţă. Pe durata transporturilor, traficanţii îşi închideau telefoanele, astfel încât locul unde se aflau să rămână necunoscut. Doar rareori le deschideau, pentru câteva minute, de regulă purtând discuţii banale cu iubitele lor. Îşi mai deschideau telefonul după „aprovizionare”, pentru a-şi anunţa codificat clienţii că au marfă proaspătă. Pentru corespondenţă, foloseau aplicaţii cu grad înalt de securitate, Whatsapp sau Telegram fiind considerate prea nesigure. Mai mult, îşi instalau şi aplicaţii pentru modificarea vocii şi schimbau des cartelele, de regulă lunar.

Nu la fel de des îşi schimbau însă aparatele telefonice, o scăpare speculată de anchetatori pentru a demonstra continuitatea acţiunii. Aduse la Iaşi, drogurile erau depozitate în apartamente închiriate, pentru a evita corelarea activităţii cu numele traficanţilor. De acolo, Nălbaru îşi lua periodic cantităţi mici, cât să-i ajungă pentru comenzi pe una sau câteva zile. Marfa nu era vândută la consumatori individuali, ci doar câtorva cunoscuţi, care distribuiau comenzile mai departe. Unul dintre cunoscuţi, codificat „Şaraiman”, era însă colaborator al DIICOT, prin intermediul lui un investigator sub acoperire, „Nelu”, reuşind să cumpere în două rânduri câteva grame de drog. Nu era heroină pură, ci un ameste cu cofeină şi paracetamol. Nălbaru fura şi la reţetar, nu numai la cântar. Cu o undă de admiraţie profesională, procurorii DIICOT l-au numit pe Nălbaru în rechizitoriu „unul dintre cei mai abili traficanţi de heroină”.

Afacerea a început să scârţâie în aprilie 2021. Nălbaru pierduse o sumă importantă de bani la jocuri de noroc. A trebuit să se împrumute de la cămătari pentru a-şi putea continua drumurile la Bucureşti. A trebuit să renunţe până şi la apartamentul pe care îl avea închiriat la River Towers şi să-şi mute baza de operaţiuni acasă, în Alexandru cel Bun. În aceeaşi perioadă, două consumatoare au reclamat că primiseră capucino în loc de heroină. Nălbaru şi-a cerut scuze, spunând că a fost el însuşi înşelat şi promiţând să remedieze situaţia. Încrederea de care se bucura în rândul consumatorilor a început însă să scadă. Nălbaru şi Călin îşi programaseră chiar să plece temporar din ţară, pentru a câştiga mai mult şi mai repede în străinătate.

Capitalul câştigat afară ar fi urmat să repună afacerea pe roate acasă. Nu au mai apucat să facă asta. În iunie, colaborarea s-a rupt, din cauza unor divergenţe financiare, cei doi începând să acţioneze independent. Spre final, Nălbaru nu-şi mai permitea închirierea de automobile şi plata şoferilor, mergând la Bucureşti cu autocarul sau chiar cu trenul.

De altfel, Nălbaru a fost reţinut chiar după o astfel de deplasare, pe 15 iulie 2021. Fusese depistat la Bucureşti, iar anchetatorii l-au supravegheat până a urcat în tren, predând ştafeta colegilor ieşeni. Aceştia l-au aşteptat la Gara Internaţională. Încolţit, Nălbaru a încercat să se încuie în toaleta trenului, dar a fost imobilizat. Totuşi, la percheziţia corporală nu s-a găsit asupra sa nicio substanţă interzisă, anchetatorii apreciind că acesta a înghiţit drogurile sau le-a aruncat când şi-a dat seama că există riscul de a fi prins. În aceeaşi zi a fost reţinut şi Călin.

Greşeală banală

Anchetatorii au stabilit că în perioada martie 2019 – iulie 2021, Nălbaru vânduse droguri de 777 de ori, încasând în total minim 152.000 de lei. La rândul său, Călin ar fi făcut 598 de tranzacţii, în valoare totală de peste 205.000 lei. Bâdiliţă, un colaborator mai modest al grupului, efecuase 82 de tranzacţii, în sumă de 9.500 de lei. Trimis în instanţă, dosarul a intrat în analiza camerei preliminare, etapă în care este analizată legalitatea întocmirii rechizitoriului, legalitatea probelor administrate şi valabilitatea acestora.

Pe 23 martie, Tribunalul a dispus începerea judecăţii pentru Ionel Nălbaru, Ionuţ Răzvan Călin şi Andrei Eusebiu Bâdiliţă, sub acuzaţia de trafic de droguri de mare risc. Fapta este pedepsită la fel ca omorul, cu până la 20 de ani de închisoare. Decizia Tribunalului, de începere a judecăţii, a fost contestată însă de apărătorul lui Nălbaru şi Călin, avocatul Olivian Moroşanu (FOTO), care a atacat însăşi legalitatea administrării probelor şi a efecutării actelor de urmărire penală. Cu alte cuvinte, ancheta fusese efectuată în condiţii ilegale, iar probele obţinute în circumstanţe care ar fi pus sub semnul întrebării corectitudinea anchetatorilor.

„O regulă esenţială a statului de drept este aceea că atribuţiile autorităţilor sunt definite prin lege. Principiul legalităţii presupune, în principal, că organele judiciare acţionează în baza competenţei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar în secundar presupune că acestea trebuie să respecte atât dispoziţiile de drept substanţial, cât şi pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competenţă”, a menţionat avocatul în motivarea contestaţiei. Concret, legea prevede că urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror. Acesta este cel care conduce interogatoriile şi discută cu martorii şi, în general, face toate actele ce constituie urmărirea penală.

El îşi poate delega, printr-o ordonanţă, o parte a atribuţiilor, altor organe de cercetare penală. Or, declaraţiile martorilor nu fuseseră luate de procurorul de caz al DIICOT, ci de ofiţerii poliţiei judiciare, iar procurorul nu emisese nicio ordonanţă de delegare. „Potrivit doctrinei, neefectuarea urmăririi penale de către procuror în cazuri în care legea impune o astfel de obligaţie atrage sancţiunea nulităţii absolute a actelor efectuate de către organul necompetent. În plus, având în vedere complexitatea cauzei este incontestabilă obligativitatea efectuării urmăririi penale – audierea martorilor, în principal – de către procuror”, a arătat avocatul. Prin urmare, declaraţiile date de martori trebuiau considerate nule.

Suspect de multe detalii exacte

Moroşanu a atacat şi precizia declaraţiilor date de martori şi abundenţa de detalii, pe care le-a considerat prea exacte pentru a fi credibile. „Declaraţiile acestor persoane, care se declară consumatori înrăiţi de heroină, conţin elemente, detalii absolut imposibil de amintit. De exemplu, că acum 2 ani, în primăvară, a cumpărat de 27 de ori heroină de la cutare şi că a plătit cutare sumă de bani. Din câte cunosc, cu părere de rău pentru consumatori, heroina e considerat echivalentul morfinei pentru bolnavii în faze terminale şi în niciun caz nu te face genial. Aşa că, dacă eu nu îmi pot aminti de câte ori am cumpărat roşii de la doamna din piaţă acum 2 ani, cu siguranţă nici un consumator de heroină nu îşi aminteşte de câte ori a cumpărat droguri. Verificând condiţiile în care au fost luate aceste declaraţii, am constatat că ele nu sunt date în faţa unui procuror, ci sunt date, în condiţii pe care nu doresc să le dezvolt, în faţa unui ofiţer al poliţiei judiciare, care nu avea competenţă să audieze. Este vorba, deci, despre nişte declaraţii «smulse», nu date”, a conchis Moroşanu.

Argumentele acestuia au fost acceptate de magistraţii Curţii de Apel, care au constatat nulitatea absolută a declaraţiilor date de 34 de martori şi au dispus eliminarea lor din rechizitoriu. Practic, singura declaraţie de martor rămasă „în picioare” este cea a investigatorului sub acoperire care a cumpărat droguri de la traficanţi. Or, achiziţiile au fost făcute printr-un intermediar, nu direct, ceea ce slăbeşte mult forţa declaraţiei ca probă. Rămâne de văzut dacă mingea expediată de avocat în terenul procurorilor va putea fi returnată de aceştia.

Cum au ajuns Nălbaru şi Călin traficanţi

Acum 5 ani, heroina era practic inexistentă pe piaţa ieşeană a drogurilor, consumatorii fiind profilaţi mai cu seamă pe etnobotanice şi cannabis. Cocaina era un lux pe care puţini şi-l permiteau, iar heroina e încă mai scumpă decât aceasta. În schimb, heroina era de departe cel mai rentabil drog. O doză cumpărată în Bucureşti cu 10-15 lei se vindea la Iaşi cu 100 de lei sau chiar mai mult. Merita deci riscul, acesta fiind asumat de Viorel Todică.

Primul dosar privind traficul de heroină la Iaşi a fost instrumentat în 2018 şi l-a vizat tocmai pe acesta. Todică a fost arestat şi trimis în judecată în 2020, alături de alţi traficanţi ieşeni şi furnizori bucureşteni, dar drumul fusese deschis. Printre clienţii săi se număraseră şi Nălbaru şi Călin, prieteni din copilărie, aceştia preluând locul de furnizor rămas vacant după reţinerea lui Todică. Procurorii consideră că locul nu a rămas practic nicio clipă liber, Nălbaru şi Călin apucându-se serios de trafic încă din 2018.

Timp de doi ani, ei şi-au consolidat prezenţa pe piaţă, devenind principalii furnizori pentru dependenţii ieşeni. În 2020, pe piaţa ieşeană rămăseseră doar două grupări de traficanţi de heroină, una fiind Nălbaru-Călin. Nălbaru şi Călin îşi apărau „cota de piaţă” cu ferocitate, incidentul din ianuarie 2020 fiind doar unul dintre multe altele. Macetele, pistoalele şi spray-urile lacrimogene reprezentau arsenalul obişnuit, iar bătăile sau răpirile, metodele de intimidare. Concurenţii ieşeni nu erau singurele victime. Un dealer bucureştean, decedat între timp din cauza unei supradoze, ar fi fost agresat de Nălbaru pentru că îndrăznise să vândă direct heroină unui consumator ieşean, ameninţând astfel profiturile traficantului.