Pe vremuri unul dintre cei mai importanţi administratori de vii din judeţ, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) din Copou producea şi rachiuri şi ţuică. O serie de modificări legislative intervenite în 2003 au impus producătorilor de rachiuri întocmirea de noi documentaţii, plata de taxe suplimentare şi efectuarea de investiţii pe care Staţiunea nu şi le-a putut permite.

La data respectivă, se oferise un termen de graţie pentru comercializarea produselor aflate deja în stoc. Din cei 39.083 litri de rachiu de drojdie aflaţi în stoc, Staţiunea a reuşit să vândă însă doar aproape 1.000 de litri, rămânând cu 38.084 litri la expirarea termenului de graţie. Această cantitate nu mai putea fi comercializată şi a rămas ani buni în beci.

Un control al Camerei de Conturi efectuat în 2012 a impus o serie de măsuri, printre care şi recomandarea ca rachiul necomercializat să fie distrus. Până atunci însă, Staţiunea era obligată la plata accizelor pentru băuturi alcoolice. Acestea au fost plătite abia în 2018, când SCDVV a achitat către bugetului de stat 1,3 milioane lei. Din această sumă, 619.000 lei erau accizele propriu-zise, diferenţa fiind reprezentată de dobânzi şi penalităţi. Banii erau practic plătiţi degeaba, câtă vreme rachiul oricum nu putea fi comercializat, aşa că în cele din urmă a fost luată măsura distrugerii, astfel încât să se poată cere decontarea accizelor. Aceasta cu atât mai mult cu cât analizele efectuate la un laborator acreditat arătau că băuturile nu mai corespundeau calitativ.

La sfârşitul lunii martie a anului trecut, SCDVV a cerut restituirea celor 1,3 milioane lei. Două săptămâni mai târziu, rachiul a fost scos din beciuri, diluat cu apă în prezenţa reprezentanţilor Biroului Vamal şi deversat în reţeaua de canalizare. În baza procesului-verbal întocmit de inspectori, Direcţia Regională a Finanţelor Publice (DRFP) a decis restituirea accizelor plătite de SCDVV. Procesul-verbal întocmit de Biroul Vamal menţiona însă doar suma de 619.000 lei, respectiv accizele, nu şi dobânzile şi penalităţile. Solicitarea SCDVV ca şi acestea să-i fie restituite a fost respinsă de DRFP. Ca urmare, Staţiunea s-a adresat instanţei.

În faţa magistraţilor Tribunalului, reprezentanţii DRFP au arătat că doar Direcţia Vamală putea stabili sumele care pot fi restituite. Or, procesul-verbal menţiona doar accizele, nu şi accesoriile. Fiscul returnase ce i se impusese. Nu de aceeaşi părere au fost însă şi judecătorii. Aceştia au aplicat principiul de drept conform căruia ceea ce este accesoriu urmează situaţia a ceea ce este principal. Câtă vreme Fiscul returnase accizele plătite pentru un produs ce nu mai ajunsese să fie vândut, nu putea refuza returnarea şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente acestora. DRFP a fost obligată să restituie către SCDVV suma de 690.000 lei reprezentând accesoriile la accizele deja returnate. Sentinţa va fi supusă controlului de legalitate al Curţii de Apel, care va analiza recursul declarat de Fisc.