Viaţa de student pakistanez venit la Iaşi cu 50 de euro în buzunar. „Tot ce e normal pentru voi, aici, pentru noi e doar vis acolo”

Vine dintr-o familie cu posibilităţi financiare reduse, şi mai are acasă patru fraţi. Dar i-a plăcut să înveţe: ştie 10 limbi străine, iar visul său este să devină traducător şi, poate, să obţină şi cetăţenia română. Îi place aici, la Iaşi…

– Cum ai ales să vii în România pentru a urma cursurile unei facultăţi? Ai încercat să faci studiile în Pakistan?

– În anul 2016 am terminat clasa a XII-a, dar familia mea, fiind foarte săracă, mi-a spus că nu are bani pentru mine ca să studiez, mai departe, un program de licenţă. Cu toate acestea, eu le-am spus că visul meu este să studiez foarte mult, şi să termin chiar şi o Şcoală Doctorală. Şi atunci ei mi-au răspuns că va trebui să mă descurc singur. Înainte de a veni în România, am studiat limba chineză, în Pakistan, cu o bursă primită de la Universitatea din Beijing. Am şi lucrat la Ambasada Chinei, în calitate de traducător. Dar nu a fost suficient, deoarece aveam nevoie de diplomă pentru un loc de muncă permanent. Astfel, am aplicat pentru bursă Erasmus în 10 ţări, şi doar România a acceptat dosarul meu. Aşa că am venit aici…

„Prima dată am rămas surprins de regulile de circulaţie, care sunt foarte clare”

– După ce ai ajuns în România, cum ai simţit trecerea de la vechea viaţă la ceea ce te aştepta aici, într-o ţară total necunoscută pentru tine?

– Sincer să fiu, la început am fost puţin îngândurat pentru că, în celelalte ţări, părerile despre România nu sunt bune. Familia şi prietenii mi-au spus să nu vin aici pentru că e foarte greu şi nu o să mă descurc. Dar eu am zis: „Nu! Eu vreau să merg şi să studiez. Accept provocarea asta”. Mi-am spus întotdeauna, „Pot, pot, pot!”, şi am venit. Când am ajuns, prima dată am rămas surprins de regulile de circulaţie, care sunt foarte clare. În Pakistan eşti călcat dacă vrei să treci strada. Apoi mi-a plăcut totul: oamenii, cultura, ţara… Am fost şocat. pentru că nu mă aşteptam la ceea ce am văzut. Am zis „Vai, mie îmi place aici!”.

– Cum a fost începutul tău ca student la Facultatea de Litere? Cum ţi se pare colectivul din care faci parte? Ai simţit, vreodată, vreo urmă de discriminare?

– Am început viaţa mea de student, aici, cu doar 50 de euro în buzunar. Atât am reuşit să salvez, pentru că m-a costat foarte mult biletul pentru avion. În primele 4 zile am băut doar apă. Mi-a fost foarte greu… Nu cunoşteam limba, şi nu mă angaja nimeni. La început, bursa era de doar 300 de lei pe lună. Mâncam o dată pe zi, foarte puţin, iar în rest beam apă. Un an mi-a fost atât de greu din cauza banilor încât nu am mai trecut niciodată, în viaţa mea, prin aşa ceva. Şi îmi era ruşine să cer bani colegilor, aşa că mă descurcam cum puteam. Până am învăţat limba română şi am găsit loc de muncă, unde am fost plătit cu 3.000 de lei. Şi am putut strânge bani ca să-mi ajut şi părinţii bolnavi.

Facultatea de Litere îmi place foarte mult şi, pentru că nu am aici familia şi prietenii, facultatea aceasta şi profesorii sunt familia mea. Toată lumea simt că mă iubeşte şi nu m-a discriminat nimeni, niciodată. Când am nevoie de ajutor, toată lumea mă ajută, toţi sunt buni cu mine.

– Ai spus că vrei să obţii cetăţenia română. Vrei să te stabileşti în România sau vrei să te întorci, după studii, în Pakistan?

– Nu mai vreau să mă întorc deloc în Pakistan, pentru că am găsit linişte şi pace în România. Tot ce este normal pentru voi, aici, pentru noi este un vis, acolo. Acolo salariile sunt de doar 100 de euro pe lună, şi este imposibil să te descurci. România mi-a oferit şansa de a-mi trăi visul pe care nu îl credeam posibil. Tot ce mi-am dorit am găsit aici, şi nu mai vreau să mă întorc acolo unde le-am văzut pe toate: bombe, război, sărăcie… Mi-au murit prieteni la un kilometru distanţă de mine din cauza bombelor. În România avem dreptul să facem ce ne dorim, avem dreptul să vorbim, ceea ce în Pakistan nu există. Aici nu îmi este frică să ies pe stradă, nu stau cu gândul că nu mă mai întorc acasă.

– În încheiere, este ceva ce ai vrea să ne transmiţi în mod special?

– Aş vrea să spun că România şi Facultatea de Litere sunt a doua mea casă. Această ţară mi-a oferit tot ce credeam că e prea mult atunci când doar gândeam asta. Am câştigat foarte multă experienţă şi am învăţat foarte multe de la profesorii mei şi de la colegi. Am câştigat, datorită acestei facultăţi, bursă pentru o mobilitate de scurtă durată în Portugalia, la Universitatea din Coimbra, iar în martie urmează să plec pentru două semestre la Universitatea din Freiburg, în Germania. Sunt recunoscător pentru toate astea. Şi le mulţumesc tuturor!