Caută 
1 MIN
Oraşul se dezvoltă din oportunităţi. Oportunitatea apariţiei şi dezvoltării Iaşului este aceea de mare popas negustoresc la confluenţa unor drumuri comerciale europene.
Astăzi, această favoare este aproape anulată. Strategii României Mari au constatat evoluţia negativă a legăturilor comerciale ale fostei capitale. Încă din 1932 au încercat să susţină ideea reconectării Iaşilor la structuri de comunicaţie continentale prin proiecte majore. E vorba de triunghiul de autostrăzi Bucureşti – Iaşi – Cluj – Bucureşti, dar şi reînvierea legăturii medievale dintre Marea Baltică şi Marea Neagră, de data aceasta printr-un canal navigabil între Vistula şi Prut, la care Iaşul să fie port. Ideea se găseşte încă în schiţa de sistematizare a oraşului din 1946 concepută de un arhitect vienez!
Oportunitatea de a se dezvolta ca centru comercial în inima Moldovei istorice a atras după sine câştigarea calităţii de capitală a statului în timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu. Iaşul capătă un rol internaţional deseori pregnant ca în timpul voievodului Vasile Lupu. Este captivantă capacitatea acestui domn de a dezvolta reţele prin care blănurile de lux aduse din Siberia sunt prelucrate la Iaşi pentru a fi vândute în Ţările de Jos. Iaşul a pierdut cu generozitate această poziţie prin Unirea din 1859. Observă cineva că unirea principatelor e sărbătorită în fiecare an, cu adevărat, numai pe malul Bahluiului? Numai în cetatea care s-a jerfit pentru unire?
Compensaţiile simbolice s-au concretizat în anii următori unirii prin trei investiţii monumentale. Anume, refacerea catedralei mitropolitane, cea mai mare din regat, consacrându-se rolul de centru religios, clădirea Universităţii, susţinând ideea de centru de cultură şi învăţământ şi Palatul Administrativ devenit Palatul de cultură. O transformare semnificativă.
Rolul Iaşilor a crescut simţitor în comunism. Mărindu-şi populaţia de patru ori în 30 de ani, devine principalul centru economic şi cultural după Bucureşti. Ce s-a întâmplat în cei 23 de ani de economie de piaţă? În primul rând a dispărut ideea de planificare strategică a dezvoltării. Cele trei strategii succesive aprobate în Consiliul Local s-au dovedit prea optimiste. Mai bine zis, nerealiste sau nerealizabile. În competiţia fără menajamente din noul sistem economic Iaşul a pierdut, rând pe rând, oportunităţile date de istorie.
1. Iaşul nu mai e în calea drumurilor europene importante. E izolat în estul extrem. Autostrada spre vest, simţită ca necesară în 1932 este şi azi în fază de proiect cu şanse de a se realiza în următorii 20-30 de ani. Soluţia complementară, nu înlocuitoare a aeroportului trenează. Alte oraşe ale ţării dispun de aerogări puternice: Timoşoara, Cluj, Sibiu, Constanţa…
2. Iaşul nu mai e capitală. Nici de stat, nici regională, nici culturală. E momentul să nu ne mai amăgim. În realitatea cea crudă, atâta vreme cât Prutul scaldă zonele cele mai sărace a două ţări româneşti, atâta vreme cât Iaşul stă într-o margine fără legături eficiente cu Occidentul dezvoltat şi, atâta vreme cât nu vor exista strategiii naţionale, regionale şi locale corelate în scopul atingerii unor obiective necesare, realiste, “dulcele târg“ se va prăvăli în continuare în propria neputinţă.
3. Iaşul nu mai e şi nici nu va mai putea fi un centru industrial puternic. Toate marile platforme industriale s-au spulberat înlocuite fiind cu mărunte afaceri. În fapt, oraşul istoriei noastre nu mai e decât o comunitate dezarticulată trăind din amintiri măreţe. Cine, când, cum poate face ceva atât de important încât să-l scoată din letargie? O succintă interogare a adevărului ne poate lămuri. Puţintel ...
4. Poate deveni Iaşul un centru al industriei bazată pe înaltă tehnologie? Se vehiculează această idee. Suntem într-o zonă fără resurse naturale şi atunci inteligenţa resurselor umane ne poate scoate din impas. Da, dar nu în condiţiile în care institutele de cercetare, universităţile, nu mai dispun de mult de bugetele necesare pentru a rămâne în viaţă… Să recunoaştem că, în momentul de faţă, dezvoltarea de noi capacităţi de producţie, în orice domeniu, cu excepţia industriei farmaceutice, e slabă.
5. Poate deveni Iaşul un centru universitar puternic. E o întrebare supărătoare. Mulţi ieşeni vor spune “suntem deja!“. Voi fi de acord cu ei aunci când universităţile vor atrage vreo 30.000 de studenţi străini din ţări mai dezvoltate ca România…
6. Poate deveni Iaşul capitală culturală a României? Eticheta pe care ne-o punem singuri sau pe care ne-o pun alţiii de complezenţă, e goală de conţinut…
7. Poate deveni Iaşul un centru medical capabil să exporte servicii dincolo de judeţele limitrofe? Nu e o imposibilitate. Deocamdată ieşenii cumpără servicii mai bune la Bucureşti, Cluj, Tg. Mureş, Oradea, Timişoara…
8. Poade deveni Iaşul un centru de atracţie turistică, de promovare a acestei industrii în toată Moldova? Mă tem că am pierdut şi această şansă …
9. Poate deveni Iaşul un centru de excepţie în sport? Rămâne doar o dorinţă. Într-un oraş cu economie agonizantă nu poţi aduce prea mulţi bani din sport şi din turismul sportiv.
10. Poate deveni Iaşul un centru religios? Este. Doar cu un singur eveniment, anual, de amploare.
Nu e locul de a dezvolta aici, mai mult. Important e că ieşenii sunt singuri cu problemele lor. Singuri şi dezbinaţi. Rămâne o singură şi mare întrebare, de unde, când, cum trebuie început?
Ioan Oancea, manager al unei companii de soluţii arhitecturale, a fost arhitect-şef al Iaşului
