Ce ne rămâne?

Rămâne că marioneta are cap de lemn, după cum se ştie, şi pricepe mai greu – nu demisionează (eu scriu acest articol luni dimineaţă, nu ştiu dacă a demisionat, dar sper). Au câştigat alegerile cu milioane de voturi, nu? Bun! (adică nu bun, dar aşa vine vorba). Să zicem, totuşi, că la presiunea populară demisionează până la urmă. Strada a învins! Grindeanu îşi ia partea, halca lui din ciosvârta marilor hoţi, este felicitat pentru rolul jucat (n-am găsit altă rimă!) şi în final e numit ambasador la dracu-n praznic: în Botswana sau la Funafuti, capital statului Tuvalu. Ducă-se!

Ce rămâne? Uite ce: PSD-ul rămâne la guvernare încă patru ani să-şi execute „programul”, adică să ne execute, să jefuiască încă patru ani. Că aşa-i în democraţie, nu? Cred că nici dictatorul în devenire Dragnea nu a prevăzut avantajul unui guvern de sacrificiu: Faci nefăcute, iar dacă nu-ţi iese, dacă ăia din Occident şi poporul te presează, te debarasezi de guvern. Seamănă cu chestia aia: Dacă hoţu-i prins şi dă toţi banii înapoi, îi dai o palmă peste bot şi-l laşi liber. Liber să o ia de la capăt. Că aşa suntem noi – un popor blând, milos, n-am asuprit pe nimeni niciodată, cum zice nu-ş ce poetă. Păi să asuprim fir-ar să fie! Pe jefuitorii voraci să-i asuprim!

Deci rămâne Dragnea şi pericolul unei dictaturi luminate şi laminate, să strălucească România „ca soarele pe cer”, vorba cămăşilor verzi: cu haita lui (numită de cei mai rafinaţi camarilă), cu egoul lui supradimensionat – mă rog, ce poate face un cizmar ratat sau un inginer ratat în România? Ajunge dictator. „Toţi românii vor plăti această perioadă”, spune Mustăciosul. Ce porcărie poate spune! Câtă infatuare! Dragnea l-a depăşit cu mult pe bietul Năstase. Câtă artă a minciunii. Dragnea minte cum respiră, distorsionează adevărul cu o versatilitate cu care-l concurează pe un alt campion al minciunii, Victor Ponta.

Nu, nu vor plăti românii mai mult decât plătesc acum. Deocamdată vor putea respira puţin. De plătit va plăti pe termen scurt, probabil, Grindeanu. Dar de plătit va trebui să plătească Dragnea – sunt sigur de asta. El e Tartorul! Cade el – se împrăştie toată haita. Şi nu mă înnebuniţi cu „ciuma roşie”, domnilor. Ăştia nu au nimic ideologic, nu-s comunişti, postcomunişti sau mai ştiu ce. Sunt MAFIOŢI şi atât! Asta rămâne de făcut – eliminaţi masculul alfa şi să vedeţi cum fug toate javrele!

Rămâne totuşi că penalii nu au învins. Deocamdată. Rămâne că nu s-a terminat nimic, abia începe. Rămâne că guvernul este definitiv compromis moral, asta şi în hotarul ţării şi în afară; este perceput de marea majoritate a ţării drept un grup infracţional organizat. Rămâne un protest de stradă de zeci de mii de oameni, chiar sute, în toată ţara, care va continua şi se va amplifica, căci tăvălugul e greu de oprit. Rămâne o poziţie tranşantă a preşedintelui Iohannis (cam singurul preşedinte din Est acceptat de cancelariile occidentale) în favoarea restabilirii statului de drept. Rămân reacţii firave ale opoziţiei, cu perspectiva salutară a demisiilor în bloc din Parlament şi provocarea alegerilor anticipate. Mai există apoi ecouri în presa internaţională, reacţii destul de dure dinspre UE, a cărei susţinere poate cântări mult. 

Toţi românii cu capul pe umeri, chiar şi cei care au votat PSD, sunt convinşi că hoţia ne macină ţara. Aşadar, reinstaurarea statului de drept şi incriminarea reală a corupţiei – asta ne rămâne de făcut. Şi încă ceva ce ne trebuie (şi nu prea rămâne la mulţi) – mai mult optimism şi încredere, nu resemnare mioritică de oaie cu gălbează.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist