Ce urmează după Simona Halep?

Obişnuit, la trecerea pârleazului dintre ani, era mare sărăcie în căprăria sportivă din mass-media românească. Fotbalul dormita în atmosfera amorţită post-festivă, nici măcar ştiri de transferuri nu prea apăreau; sporturile de iarnă în mare vogă nu prea suscită interesul, doar cu câte ceva din sporturile de sală mai animai cât de cât interesul amatorilor de sport de la noi, care – în cele mai multe cazuri – înseamnă amatori de fotbal. Însă de vreo câţiva ani, luna ianuarie deschide apetitul pentru tenis, iar pofta aceasta creşte mereu. În primul rând, pentru că sportul alb porneşte mai abrupt, cu un Australian Open la mijlocul primei luni şi nu undeva, pe la începutul lui februarie ca în alte dăţi. Al doilea argument pentru tenis este Simona Halep. A făcut ce-a făcut fata asta că a dezmorţit suflarea microbistică de la noi şi pentru alte întreceri sportive decât fotbalul. Au apărut, ca din senin, grupuri de susţinere pe reţele de socializare, fan cluburi dedicate exclusiv reginei cu ochi verzi a tenisului românesc, peste tot se fac calcule şi dacă nu cu mult timp în urmă noţiunea apărării punctelor la turnee era un mister de nedezlegat – acum fanaticii noştri ştiu bine fiecare turneu câte puncte oferă, fiecare jucătoare ce câştigă şi ce pierde, în funcţie de amplitudinea evoluţiei şi toată lumea parcă aşteaptă momentul acela când Simona Halep a noastră va atinge numărul 1 în lume. Dar după aceea?

Printre numeroasele talente pe care le deţine jucătoarea din Constanţa este unul care s-ar putea să fie benefic, dar, în acelaşi timp, să fie nociv pentru tenisul nostru, în general. Este lăudabil că, prin evoluţiile Simonei, spectatorii români şi-au întors în masă ochii şi inimile spre tenis. Şi pe lângă meciurile jucătoarei române mai trag câte un ochi la un Djokovic, un Federer, un Wawrinka sau un Dimitrov. Însă tot atât de adevărat se arată faptul că impactul crescând de care se bucură sportul alb la noi se datorează aproape exclusiv Simonei Halep şi, din acest punct de vedere, numita jucătoare ne poate crea iluzia că suntem o naţie redutabilă în tenisul feminin. Iar dacă în februarie la Galaţi, România va învinge Spania în FedCup, cu două victorii ale Simonei la simplu şi un dublu în zi bună (perfect posibil!) ne-am şi trezit în high-life. Ceea ce nu este câtuşi de puţin adevărat. Nu suntem nici pe departe la nivelul Spaniei, nici măcar al Cehiei. Acolo, dacă se accidentează Kvitova, urcă Safarova în fazele următoare, iar Zahlavova şi surorile Pliskova stau şi ele pe-aproape.

Nici cealaltă extremă nu este valabilă. În România se practică mult tenis, iar tenisul feminin este de bună calitate, fiindcă nu sunt prea multe ţările care au cinci-şase jucătoare aproape mereu în Top 100. Au fost în ultimii ani şi mai multe, însă majoritatea limitate în zona locurilor 50, unele extrem de promiţătoare, dar stopate de accidentări (precum Alex Dulgheru sau mai demult Raluca Olaru), iar alta, poate cea mai talentată nativ, Sorana Cîrstea, oscilantă până la exasperare între locurile 20 şi 100. A fost nevoie să explodeze Simona Halep ca să se vorbească ceva mai mult şi despre celelalte care numai de talent nu duc lipsă. Categoric, nu stăm deloc rău în zona aceasta, comparativ cu tenisul masculin care se arată extrem de arid după ieşirea lentă a lui Victor Hănescu, însă tare mult ar conta, nu numai pentru audienţa tenisului românesc, dar şi pentru imagine să mai apară cineva în vecinătatea Simonei, acolo sus, dacă nu în prima decadă, măcar pe la 15-30 sau pe aproape.

Deocamdată, în afară de iubitorii iremediabili ai acestui sport cu vechi state de servicii în “meserie”, cei mai mulţi dintre fanii de astăzi ai tenisului sunt, de fapt, fani Simona Halep. Nu e rău deloc, fiindcă după ani şi ani de aşteptare, avem şi noi un idol în tenis, dar n-ar strica şi puţină concurenţă acolo la vârf. La fel cum cu peste 40 de ani în urmă, Ilie Năstase a aprins flacăra tenisului în inimile românilor, şi Simona Halep poate crea o astfel de emulaţie. Iar dacă Sorana, Irina sau Monica sunt prea “bătrâne” la 25 de ani să arunce mănuşa, poate că surprizele vor veni din eşaloanele care urmează. Ar fi prea deprimant ca Simona Halep să rămână un fenomen singular în tenisul românesc.