Cortul şi credinţa

E-Capitalism

E-capitalism, that is an ethical and ecological one!Aşa mi-am notat în 7 noiembrie 2015.

Am mai spus-o şi o repet: capitalismul este condiţia necesară, chiar dacă nu şi suficientă pentru o democraţie adevărată, funcţională. Capitalism fără democraţie se poate, da (vezi China, ori chiar şi Rusia actuală), dar democraţie fără capitalism încă n-a văzut nimeni – şi nici n-o să vadă vreodată! Am repetat asta întrucât sunt prea mulţi care fie n-au învăţat nimic din comunism, fie, netrăindu-l, nu vor să înveţe nici din istorie.

De capitalism, deci, avem nevoie. şi dacă-i aşa, ar fi bine să fie etic şi ecologic deopotrivă, dacă omenirea vrea să aibă viitor.

Bancologie comparată

Cotidianul Bild are-n fiecare ediţie câteva bancuri. Cele mai multe nu reuşesc să-mi smulgă nici măcar un zâmbet. Nu mică mi-a fost însă mirarea să citesc în ediţia din 10.11.15 un banc pe care l-am auzit prima oară înainte de 1989, la Iaşi (în studenţie, deci). Doar că diferă „carcasa". Iată varianta germană din 2015:

Un trăgător a câştigat la un concurs de tir o vază şi o arată soţiei sale. Zice soţia:

– Da’ cu ce rahat te-ai ales. Vaza asta nici nu are gaură!

– Chiar. Şi nici fund nu are!

Fain, dar… Între noi fie vorba, la varianta românească ne-am prăpădit de râs – poate şi pentru că trăgătorul era un miliţian şi şef pe deasupra care primeşte de la subalternii săi de ziua lui o vază…

Antifa

Am crezut că n-am auzit bine, apoi a apărut şi transcrierea numelui unui refugiat (sirian, cred) pe ecranul televizorului: omul se numea nici mai mult, nici mai puţin decât Antifa, Anas Antifa. (11.11.15)

Pentru cititorul român trebuie specificat că în Germania, Antifa (prescurtare de la Antifaschistische Aktion – Acţiunea Antifascistă, deci) este o organizaţie de stânga foarte activă, cel puţin după sumedenia de abţibilduri ori chiar afişe (vezi foto) cu fraze anti-naziste, anti-naţionaliste ori chiar anti-naţionale!

Acum, nu se mai pune decât întrebarea dacă l-o fi văzut şi cineva de la Antifa pe Antifa – ar trebui numaidecât „recrutat", nu?

Cortul şi credinţa

În Bild din 13.11.15, mi-a atras atenţia un material intitulat Polizei-Protokoll Flüchtlingsheim (Proces-verbal cămin de refugiaţi). Am reţinut din el pasajul Zelt im Heim aufgebaut (Cort ridicat în cămin): „3 noiembrie, ora 14.30 Uhr: "Un locatar al căminului a ridicat în foier un cort mic, pentru a sta cu familia lui în el şi nu în camera repartizată pe care trebuie s-o împartă cu alţi locatari. Ca motiv a invocat printre altele credinţa, întrucât nu vrea să împartă camera cu persoane de altă credinţă. După ce nu s-a lăsat convins cu argumentele conducerii căminului să demonteze cortul, a fost înştiinţată poliţia. O schimbare, însă, n-a rezultat din asta".

Mda. Ăsta-i genul de refugiat pe care parcă l-ai trimite numaidecât înapoi de unde a venit, de vreme ce omul nu-i în stare să ofere şi el ceea ce speră, printre altele, de la Europa: înţelegere resp. toleranţă.

Încă o enigmă rezolvată

În Bild am Sonntag din 15.11.2015, o ştire cu vestiţii cercetători (norvegieni de la Universitata Oslo, de data asta) mi-a mai rezolvat o enigmă: „De ce ne face fericiţi atractivitatea"! Cică „ne place să privim oameni atractivi". Până aici – o banalitate, nu? „Dar de ce? Cercetători de la Universitatea Oslo explică fenomenul astfel: când privim o faţă frumoasă, este activat centrul de recompensă din creier. Rezultatul: ne simţim bine. Ne bucurăm. Privirea unor feţe atractive declanşează, deci, sentimente asemănătoare precum mâncarea gustoasă ori un câştig de bani."

Deci aşa. Acum înţeleg şi eu de ce-s în stare să mă uit nu doar a doua, ci şi a treia sau a patra oară la anumite filme defel capodopere: adesea datorită (printre altele) „atractivităţii" personajelor principale!

Francezii şi securitatea turiştilor străini

Helmut Spahn, şeful responsabil cu securitatea la Campionatul Mondial (de fotbal) din 2006 în Germania, a fost întrebat în aceeaşi ediţie de BamS, deci două zile după teribil-oribilele atentate de la Paris, ce-ar fi, în mod concret, de îmbunătăţit în Franţa. Iată răspunsul:

„La atentatele de la Paris am avut o dată-n plus sentimentul că francezii prea se separă de lume în chestiunile astea. A fost cutremurător pentru fanii germani din stadion faptul că toate anunţurile de pe Stade de France privind securitatea au fost în franceză. Aşa ceva nu-i permis în ziua de azi şi trebuie schimbat imediat în vederea Campionatului European. Francezii trebuie să se deschidă lumii, astfel încât oaspeţii să se simtă în siguranţă."

Mda, are omul dreptate. Iar cum România a nimerit în grupă cu gazda Franţa, va avea şi onoarea de-a juca meciul de deschidere a CE – un meci de risc ridicat (faţă de toate celelalte meciuri din grupe). Să sperăm că dacă, Doamne fereşte, va fi nevoie de anunţuri privind siguranţa fanilor, organizatorii o vor putea face şi în limba română.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist