Caută 
4 MIN
Ignoranţa multor oameni de fotbal în privinţa regulamentelor se conjugă perfect cu bunăvoinţa tradiţională a comisiior cu teama de a nu favoriza o echipă sau alta
Când actualul antrenor şi fostul fotbalist Ionel Ganea – se întâmpla acum şapte ani şi jumătate – a sărit pe teren la bătaie la asistentul Dorin Mudura, întreaga lume fotbalistică de pe la noi a tremurat ca frunzele de indignare.
Asta la prima fază. La faza a doua au apărut voci, din ce în ce mai conturate, din ce în ce mai multe, că “las’ că merită şi arbitrii ăştia, că fură şi caută şpăgi şi nu strică să mai ia din când în când şi câte una peste bot”. Atunci când “Ganezul” a primit o suspendare record de 22 de etape, vocile s-au reunit într-un jalnic lamento: “Vaaai, săracu’ Găniţă, mai are de jucat un an, maximum doi şi sălbaticii ăştia i-au distrus cariera!”. Ganea nu şi-a făcut toate etapele de suspendare, dar nici n-a rămas prea mult în teren.
De atunci şi până în clipele de astăzi nu s-au mai înregistrat asemenea sancţiuni din partea onor comisiilor federale. Acum focul s-a reaprins brusc după cotul lui Gabi Mureşan la câţiva milimetri de ochiul lui Rusescu, un cot atât de contondent încât i-a spart osul orbital atacantului stelist. Gabi Mureşan a primit 16 etape de suspendare şi, alături de el, tot pe atâta a luat şi ciracul lui Hagi, Alin Şeroni pentru faultul haiducesc asupra lui Nicuşor Bancu, speranţa Craiovei. Fără a-l apăra pe tânărul ex-timişorean, trebuie spus că Şeroni a avut ghinion de vecinătatea lui Mureşan la judecata comisiilor. Avându-se în vedere că destule agresiuni în teren din ultimii ani au fost tratate în stil samaritean,îşi tot făcea loc (cu coatele!) concluzia că Gabi Mureşan a fost altoit cum se cuvine pentru că a lovit un stelist, sau mă rog, un component al lotului naţionalei, înaintea unui examen serios precum cel cu Irlanda de Nord. Însă intrarea criminală a lui Şeroni asupra lui Bancu a fost mană cerească pentru Comisia de Disciplină. Iată că pedepsim şi pe alţii, nu numai pe cei care atentează la integritatea corporală a corifeilor de la Steaua! Mai mult ca supliment, a fost sancţionat dur şi un fault fără intenţie a lui N’Doye asupra lui Keşerü, care arată că această Comisie s-a făcut din mumă, ciumă ca să fie lumea mulţumită.
Numai că nimeni nu poate mulţumi pe toată lumea, iar în cazul Mureşan – Rusescu există trei tipuri de nemulţumiri, mai toate pornite de la Târgu Mureş. Primul tip repetă ecourile cazului Ganea: “Vaai, bietul Gabi Mureşan, la 32 de ani, 16 etape, ce se alege din cariera lui? Un jucător atât de talentat să plătească atâta pentru că are cotul ascuţit?”, de parcă regulile fotbalului trebuie să ţină cont de CNP-ul şi CV-ul fotbalistului, dar şi de geometria părţilor contondente. Al doilea a fost spus pe şleau de Daniel Stanciu, conducătorul mureşenilor: “cum să dai o asemenea sancţiune, din moment ce arbitrul n-a dat decât cartonaş galben?”. Cu alte cuvinte, chiar dacă Gabi – feri, Doamne! – i-ar fi spart ochiul lui Rusescu, el este înger nevinovat, fiindcă Istvan Kovacs a uitat (sau n-a vrut) să tuşească în fluier. Iar cea de-a treia categorie de proteste ţine de obsesia naţională numită capra vecinului, pornind de la clujeanul Cadú (cel care i-a scos toţi dinţii lui Milanov) şi mergând până la celebra agresiune a lui Marius Lăcătuş asupra băcăuanului Ardeleanu. Cum s-a putut să fie iertaţi ei, iar sărăcuţul de Gabi Mureşan a fost pedepsit atât de drastic ?. Mulţi caprovecinişti se întreabă astfel, neglijând de fapt că s-a greşit ATUNCI când nu au fost sancţionaţi Lăcătuş şi Cadú şi nu ACUM, când n-au fost iertaţi Mureşan şi Şeroni.
Realitatea este că mulţi dintre cei care aruncă asemenea lovituri peste şi pe sub centură se prefac că nu ştiu regulile jocului de fotbal. Sau poate chiar nu le ştiu, deşi e greu de crezut, vorba fiind de manageri de club sau antrenori de fotbal. Cum să susţii că un atac întârziat nu este sancţionabil, numai pentru că a fost la minge?. Chiar dacă atacul acela la minge se soldează cu dublă fractură de tibie şi peroneu. Cum să acorzi penalty când mingea îl loveşte pe jucător în mână şi nu jucătorul loveşte mingea? Această ignoranţă sau pseudoignoranţă s-a conjugat perfect cu bunăvoinţa tradiţională a comisiilor noastre şi – mai ales – cu teama de a nu favoriza o echipă sau alta
S-ar putea spune că se sare acum în extrema cealaltă, că măsurile sunt prea dure, însă nu este nimic prea dur. Cu intenţie sau fără, între cotul lui Gabi şi ochiul lui Raul a fost o distanţă minusculă.
