Cu bilet sau fără

Pe vremea Ceauşeştilor, dacă erai un cetăţean merituos şi mai aveai şi o pilă undeva, deveneai fericitul posesor al unui bilet la mare, să zicem. Evident că nimic altceva nu mai conta în acea perioadă, nu puteai sub nicio formă să renunţi la asemena mană cerească pentru că altă şansă nu mai pupai. Trebuia să fii şi chiar erai fericit şi cu asta basta. Ştiţi, e mult mai uşor să fii fericit când altcineva hotărăşte pentru tine decât atunci când tu o faci. La ultima situaţie rămâne mereu un rest, o bănuială că ai fi putut alege mai bine, ai fi putut fi mai inspirat, mai deştept. Dar asta e un subiect pentru un alt articol.

Să analizăm, aşadar, la modul cel mai serios, argumentele pro şi contra pentru ambele variante amintite mai sus.

Începem cu "biletul". Ce trebuie să faci astăzi, în democraţie, e să îţi plănuieşti din timp să găseşti oferte pentru locuri şi în perioada cele mai convenabile pentru tine. Cel mai mare contra aici ar fi tocmai acest lucru, că e greu să ştii când ai să pleci şi mai ales, dacă ai să fii dispus, disponbil în acea perioadă. Pentru că în comunism, aşa cum am mai spus, odată biletul luat, viaţa ta era pecetluită pentru respectiva perioadă, te înţelegea toată lumea, de la şeful de la serviciu, până la preşedintele de partid. Nimeni nu avea dreptul să încurce un "tovarăş" onorabil (dacă erai şi membru de partid, erai tătic) să-şi petreacă perioada lui bine meritată pentru care are luat "bilet".

În democraţie, lucrurile sunt mult mai complicate. Aici nu mai sunt "bilete", ci rezervări pe care nu le mai găseşti la câteva agenţii de turism pe care le numărai înainte pe degete, ci la sute! Şi nu ai posibilitatea să mergi doar în staţiunile de pe litoralul românesc, ci din întreaga lume! Este incredibil de greu. Personal, decât să mă apuc de căutat şi selectat din miile de oferte, să rămân mereu cu impresia că am ales greşit şi că puteam găsi o ofertă mai bună, dacă aveam mai multă răbdare şi inspiraţie, mai degrabă prefer să merg "la oha", dar ăsta sunt doar eu.

Sunt mulţi cei care aleg "biletul", majoritatea chiar, iar aceştia fac tot posibilul să diminueze riscul unei alegeri greşite şi a faptului că poate apărea ceva neprevăzut între timp. Pentru că, dacă vrei să renunţi, nu poţi pleca cu mâinile în buzunare, ci plăteşti un procentaj din rezervarea respectivă care nu e mică deloc. Am chiar nişte prieteni care au făcut o rezervare pentru Grecia anul trecut, dar nu au mai putut pleca şi au fost nevoiţi să plătească 25% din valoarea totală a biletului.

Marele plus al acestei variante, şi singurul care compensează pentru toate "contrele" e că ai totul asigurat şi poate la un preţ bun, dacă e luat din timp. Tot ce trebuie să faci e să împachetezi bagajele, să urci în maşină, autobuz sau avion, să te dai jos şi să te cazezi, restul îţi vine la nas.

Cârcotaş cum sunt aş mai putea strecura câteva minusuri chiar şi în acest mare plus, anume faptul că totul venind de-a gata nu mai poţi face alegeri, trebuie să te mulţumesti cu ceea ce primeşti şi nu sunt puţine cazurile în care mâncarea nu e bună, cazarea lasă de dorit, ambientul de asemenea, deşi în reclama de pe Internet toate acestea arătau impecabil.

Varianta a doua, cea "la liber" are, de asemenea, un mare avantaj şi un milion de dezavantaje. Cel dintâi e că poţi pleca oricând vrei, cu oricine, şi poţi sta cât şi unde vrei. Dezavantajele sunt că nu ai nimic asigurat şi rişti să dormi în drum sau în maşină, să mănânci pâine cu iaurt tot concediul şi să îţi blestemi zilele că nu ai luat bilet la orice staţiune de pe mapamond cu acelaşi preţ cu care ai stat tu în parcări aşteptând să se elibereze o cameră infectă unde să îţi odihneşti ciolanele obosite de drum.

La această a doua mare variantă identificăm unele subvariante care încearcă să compenseze cât de cât din nesiguranţă, anume cortul sau rulota, dar şi aceste opţiuni au marele avantaj al libertăţii şi marile dezavantaje ale lipsei de confort.

Să luăm câte un exemplu din fiecare, unul real:

Varianta unu:

Pro: Acum câţiva ani în urmă am făcut o rezervare cu mai mulţi prieteni la o pensiune în Deltă. Totul a fost perfect, de la cazare la ambient.

Contra: Dar tot acum câţiva ani, cu aceeaşi gaşcă de prieteni am făcut rezervare la o pensiune pentru Revelion şi am constatat că am ajuns la o casă fără căldură, cu sobe în care trebuia să facem noi focul, băile erau inundate de la ţevi sparte, iar pe alocuri apa de pe jos îngheţase şi alunecai ca pe patinoar (trebuia să faci duş cu apă rece ca gheaţa şi cu patine în picioare), iar în noaptea dinaintea Revelionului s-a stricat şi hidroforul şi nu mai aveam apă deloc. Sobele aveau teracota crăpată, scăpau fum şi riscam să ne asfixiem în somn. Am lipit crăpăturile cu mămăligă umedă, am băut până ne-am făcut toţi criţă în noaptea dinaintea Revelionului ca să nu mai simţim frigul, apoi, pe 31 decembrie am plecat acasă.

Varianta doi:

Pro: Acum trei ani am mers fără nicio rezervare la mare şi am găsit o cazare foarte bună la o pensiune. Singurul defect era că nu aveau plase la geamuri şi ne-au invadat muştele. În rest a fost ok.

Contra: Acum 4 ani am fost tot fără rezervare la mare şi am găsit o cameră doar pentru o noapte după ce am umblat pe întuneric câteva ore cu copiii dormind în maşină, apoi a trebuit să ne mutăm în altă parte într-o cameră care avea deschidere în şosea. În fiecare seară tot ce puteam face era să stăm eu cu soţia pe trotuarul de peste drum ca nişte aurolaci, să mâncăm seminţe, să bem bere şi să supraveghem uşa "camerei" ca să nu ne iasă vreun copil adormit şi să nimerească direct în stradă.

Oricum ar fi cert e că întoarcerea acasă are şi ea tot două variante: una apare ca o uşurare după o perioadă de chin, iar alta ca un calvar după raiul de pe Pământ.

Dacă ştie cineva cea mai bună soluţie, să mi-o spună că eu încă o mai caut. Acum, de pildă, sunt cu rulota la mare. Să văd cum e şi vă anunţ. Deocamdată e agonie şi extaz, să vedem cum se sfârşeşte şi care e concluzia…

Briscan Zara este scriitor şi publicist