Cum a câştigat Cihodaru la „ruleta corupţiei” milioane din Copou. Argumente DNA versus avocaţi

Ascensiunea omului de afaceri Bogdan Cihodaru pare să fi avut în spate două constante. Speculaţia şi acţionarea la limita şi în spatele legii pentru obţinerea unor suprafeţe foarte mari de teren. În rechizitoriul  Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) Iaşi sunt descrise o serie de fapte care, dacă ar fi adevărate, ar da fiori pe şira spinării oricărui ieşean care trage nădejdea într-un sistem administrativ şi juridic onest. Funcţionari care dau din pix zeci de hectare, lentoare din partea autorităţilor când vine vorba de protejarea patrimoniului statului, dosare înregistrate în cascadă doar pentru a ajunge la un anumit judecător, sentinţe ciudate şi  inexplicabile ale aceloraşi judecători. Şi multe altele.

În documentul citat, întocmit de procurorul Emilian Eva, se vorbeşte şi despre bâlbâielile legislative cu privire la actele normative de fond funciar care ar fi dus la apariţia unor speculatori imobiliari. Anchetatorii spun despre Bogdan Cihodaru că, folosindu-se de desele modificări legislative, dar şi de corupţia din aparatul administrativ, ar fi „devenit în câţiva ani unul dintre cei mai importanţ i jucători pe piaţa imobiliară locală“. Una dintre  principalele sale ţinte ar fi fost Staţiunea de Cercetare şi Producţie Viticolă Iaşi, aflată sub tutela Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Ionescu Siseşti“. Această unitate administra, la nivelul anului 2004, în jur de 410 hectare în zona rezidenţială Copou, incluse în domeniul public al statului. „În doar câţiva ani, învinuitul Cihodaru Neculai-Bogdan a obţinut în proprietate circa 100 de hectare din terenurile staţiunii (tranzacţionate în perioada
de boom imobiliar 2007-2009 la preţuri de aproximativ 200 de euro metru pătrat) prin metoda clasică a
cesiunii contra unor sume derizorii a drepturilor succesorale ale moştenitorilor foştilor proprietari ce au deţinut terenuri în zonă – drepturi pe care aceştia nu au reuşit să le concretizeze administrativ sau judiciar“, se arată în rechizitoriu.

Cele două tunuri

În acelaşi document se mai arată că Bogdan Cihodaru „şi-a asumat“ riscul de a încălca şi legea pentru a intra în posesia terenurilor respective. Exemplele terenurilor pentru a căror valorificare Cihodaru ar fi încălcat legea sunt cele ce fac obiectul actului de acuzare ce i-a adus trimiterea în judecată. În cazul unuia dintre ele, aşa cum reiese din rechizitoriu, speţa este de-a dreptul incredibilă. Anchetatorii susţin că, în anul 2006, Cihodaru ar fi obţinut un teren de 10,5 hectare şi pe cale administrativă, printr-o intabulare de la Cadastru, reuşind, în paralel, prin inducerea în eroare a magistraţilor, dar şi printr-o serie de acţiuni laborioase, să obţinută şi pe cale  judecătorească aceeaşi bucată de pământ. În cazul celei de-a doua moşii obţinute de familia Cihodaru, de 42 de hectare, intabularea ilegală s-ar fi realizat cu ajutorul registratorului de la Cadastru Ciprian Maftei. Acesta din urmă ar fi ignorat, cu rea-voinţă, -spun procurorii -, o serie de nereguli constatate de colegii săi în momentul în care Cihodaru depusese documentaţia de intabulare.

Cazul 1: atacul pe două fronturi şi bâlbâiala din justiţie

Primul teren, de 10,5 hectare, a fost revendicat de moştenitori în 2002, iar solicitarea admisă de Comisia
Judeţeană de Fond Funciar prin acordarea unor acţiuni aferente respectivului pământ. În 2005, Bogdan Cihodaru i-ar fi contactat pe cei trei moştenitori convingându-i să îi cesioneze drepturile succesorale asupra terenului pentru suma de 100.000 de euro. Ulterior, pe cale administrativă, cei trei moştenitori au obţinut terenul de 10,5 hectare care, în baza înţelegerii cu Cihodaru, a ajuns în posesia sa şi a soţiei, Gabriela. La şase zile după ce a obţinut terenul, spun procurorii, milionarul l-ar fi vândut cu suma declarată de 100.000 de euro pentru ca, după mai bine de o lună, acelaşi pământ să ajungă în posesia unei mătuşi de-a lui Bogdan Cihodaru. Aceasta din urmă a vândut o bucată din el, puţin peste 1 hectar. În scurt timp, mătuş  a milionarului a decedat, iar terenul a revenit, prin testament, lui Bogdan Cihodaru. Adică de unde a plecat.

Nu doar aceste tranzacţii succesive şi suspecte au atras atenţia procurorilor. Chiar dacă obţinuse deja pământul pe cale administrativă, Bogdan Cihodaru, cu ajutorul avocatului Călin Safta Romano, ar fi încercat să obţină încă o dată aceeaşi suprafaţă de teren, tot din perimetrul staţiunii, însă prin intermediul judecătorilor. Schema: inducerea în eroare a acestora cu privire la intabularea administrativă deja realizată. În timp ce terenul se plimba din proprietar în proprietar, în august 2005, Bogdan Cihodaru, ca mandatar al celor trei moştenitori de drept, a dat în judecată Staţiunea de Cercetări pentru a lăsa în deplină proprietate suprafaţa de teren de
10,5 hectare. „În motivarea acţiunii, se ascundea faptul că procedura administrativă se derulează în paralel cu cea judiciară“, se arată în rechizitoriul obţinut de „Ziarul de Iaşi“. În acelaşi document, culpa avocatului Călin Safta Romano ar fi că, deşi ştia că terenul fusese deja revendicat pe cale administrativă, ar fi omis, cu rea  intenţie, să precizeze acest lucru în instanţă. A urmat o serie ciudată de termene de judecată care aveau să-l
favorizeze pe Cihodaru. La un moment dat, instanţa a desemnat un expert pentru stabilirea amplasamentului terenului solicitat de Cihodaru în numele celor trei moştenitori. La termenele de 15 mai 2006 şi 25 septembrie 2006, expertul a venit în instanţă şi a cerut noi termene de predare a expertizei susţinând că persoanele care solicitau terenul nu s-au prezentat la convocări.

Ascunderea infracţiunii

Pe 25 septembrie, deşi s-a plâns că nu a putut realiza expertiza din cauza lipsei reclamanţilor, instanţa l-a  amendat pe expert, acesta venind mai apoi cu un raport în care a admis că cei trei moştenitori reprezentaţi de
Cihodaru sunt proprietarii terenului, însă „expertul a precizat legat de acest aspect că nu îşi asumă  responsabilitatea stabilirii amplasamentului corpului de proprietate, deoarece reclamanţii nu s-au prezentat la efectuarea expertizei şi nici nu au depus la dosar o schiţă“, se mai  arată în rechizitoriu. Ciudat este că, deşi reprezentanţii Staţiunii ştiau că terenul era obţinut deja de Cihodaru pe cale administrativă, nu avut obiecţii în momentul în care s-a discutat raportul de expertiză asupra terenului solicitat. După această înşiruire mai mult decât bizară, instanţa a a admis acţiunea lui Cihodaru. Ulterior, inexplicabil, reprezentanţii Staţiunii nu au declarat apel. În baza hotărârii judecătoreşti, Cihodaru a solicitat şi obţinut, în 2007, intabularea a 7,2 hectare din cele 10,5 acordate de instanţă.A urmat ascunderea provenienţei. „În scopul de a ascunde originea ilicită a imobilului obţinut ilegal, învinuiţii Cihodaru Nicolai-Bogdan şi Cihodaru Gabriela au procedat iniţial la dezmembrarea suprafeţei în cauză în două loturi“, se mai arată în rechizitoriu. Unul dintre loturi, de 1,7 hectare, a fost vândut către SC Gemada Serv SRl Iaşi, deţinută de Cihodaru printr-un apropiat,iar cel de-al doilea, de aproape 5,5 hectare, a fost vândut către Vasile Pomârleanu, unchiul lui Cihodaru.

Cazul 2: Ruleta judecătorilor şi ajutorul de la Cadastru

Ca şi în primul caz, procurorii spun că Bogdan Cihodaru a identificat moştenitorii a două suprafeţe de teren de vie situate în comuna Copou, administrate de aceeaşi staţiune, dar care nu fuseseră revendicate de aparţinători în termenul legal. În 2008, după ce i-a identificat pe moştenitori, Cihodaru le-a oferit 500.000 de euro pentru drepturile succesorale asupra moşiei, deşi ştia că, potrivit legii în vigoare atunci, termenul de revendicare asupra terenului era depăşit. Procurorii descriu planul lui Cihodaru de a obţine terenurile ca fiind unul laborios şi de lungă durată.Ca şi în primul caz, a mers pe două căi: administrativă şi judecătorească.Avea însă nevoie de complici. Pe cale administrativă, a obţinut intabularea cu ajutorul registratorului Ciprian Maftei, de la Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.Acesta din urmă a dispus intabularea celor două vii, de 42 de hectare, ignorând obiecţiile unei colege. Astfel, în referatul asistentului-registrator s-au pus în evidenţă 5 piedici: faptul că în actul de vânzare-cumpărare din anul 1940 nu este determinat imobilul ce se vinde; faptul că nu s-a
dezbătut succesiunea cu privire la imobilele în cauză, faptul că cedenţii au indicat explicit că nu deţin acte de
proprietate asupra imobilelor, faptul că actele de proprietate nu justifică dreptul de proprietate al lui Bogdan
Cihodaru asupra terenurilor şi faptul că prin cesiune acesta a dobândit drepturi, şi nu bunuri.

Pe de altă parte, pe cale judecătorească, Cihodaru ar fi apelat la o ruletă a justiţiei. A intentat nu mai puţin de zece acţiuni civile de revendicare, sperând astfel ca dosarul va ajunge la un magistrat anume. DNA nu dă nume, iar prin rechizitoriu niciun judecător nu a fost trimis în judecată. Cert este că, deşi obţinuse deja în mod ilegal suprafaţa de 42,05 hectare pe cale administrativă, Cihodaru voia să obţină suprafaţa echivalentă şi pe cale judecătorească. Şi a fost la un pas să reuşească.

Jackpot! Cihodaru a prins un judecător la ruletă

Unul dintre dosarele de revendicare de la Judecătoria Iaşi a fost admis de către instanţă printr-o motivare cel puţin suspectă. Prin sentinţa ce obliga Staţiunea de Cercetare să lase în deplină folosinţă suprafaţa de 42,05 hectare se arată, într-un mod absurd, că „nu s-a făcut dovada preluă rii de către stat a suprafeţei de teren în temeiul unui titlu valabil şi nici că ar aparţine statului“, după cum mai spun anchetatorii. În condiţiile în care terenurile respective se aflau în proprietatea statului şi administrarea Staţiunii de Cercetare. De această dată, reprezentanţii staţiunii au intentat apel, admis de Tribunal prin anularea sentinţei primei instanţe. Decizia avea să rămână definitivă prin respingerea recursului lui Cihodaru de către Curtea de Apel.
 

Paralel demersurilor juridice se desfăşurau cele administrative. În rechizitoriu se arată că Ciprian Maftei ar fi dispus intabularea deşi solicitanţii (moştenitorii care cedaseră drepturile succesorale) nu aveau niciun înscris care să demonstreze că sunt proprietari. Mai mult decât atât, trecuse şi termenul legal prin care moştenitorii mai puteau cere retrocedarea terenurilor. După ce au obţinut cu ajutorul lui Maftei suprafaţa de 42 de hectare, a urmat, la fel ca şi în primul caz, ştergerea urmelor. L-au determinat astfel pe Dumitru Pomârleanu să accepte, în mod formal, dreptul de proprietate asupra suprafeţei beneficiind în acest sens, spune DNA, de ajutorul notăriţei Ioana Necula, naşa de botez a unuia dintre copiii soţilor Cihodaru. Necula a perfectat, în schimbul a
102.230 de lei (drept onorariu), un contract de donaţie între soţii Cihodaru şi ruda lor deşi cei doi nu aveau titlu de proprietate.

Alte nereguli, alţi actori implicaţi, acelaşi protagonist

În decembrie 2006, Dumitru Contoloru ceda drepturile succesorale în favoarea lui Bogdan Cihodaru pentru două terenuri din Iaşi, zona Copou, de 17,2 respectiv 28,2 hectare. Contoloru, un fost bancher din Gorj, a cerut pământ în Copou în numele soţiei sale, o descendentă pe linia Veronei Bădărău. Fostul prefect Dragomir Tomaşeschi s-a opus retrocedării de pământ către Contoloru, considerând că se retrocedasedeja teren pentru urmaşii lui Dan Bădărău, soţul Veronei. Dosarul instrumentat de DNA a pornit de la plângerea făcută de  Tomaşeschi. La începutul anului 2007, când soţii Cihodaru au vrut să transfere terenurile în proprietatea unchiului Dumitru Vasile Pomârleanu, spune DNA, ei ar fi apelat la o metodă ilegală pentru a evita plata  impozitului pe care Contoloru trebuia să-l achite statului prin tranzacţia respectivă. „Împreună cu învinuiţii  Contoloru Dumitru şi Bîrnaz Otilia-Maria (în calitate de mandatar al învinuitului Pomârleanul Vasile), Cihodaru Nicolai-Bogdan a determinat-o pe învinuita Necula Ioana să achieseze la întocmirea în fals, în calitate de notar public, mai multe documente“, mai spun procurorii. Necula ar fi antedatat astfel data întocmirii contractului dintre Contoloru şi soţii Cihodaru prejudiciindu-se astfel bugetul de stat cu 226.000 de lei.

Averea lui Cihodaru este paralizată de DNA

Avocatul lui Bogdan Cihodaru, Ionel Nechita, a precizat miercurea trecută pentru „Ziarul de Iaşi“ că, până în acest moment, apărarea nu cometează fondul dosarului, respectiv acuzaţiile aduse prin rechizitoriu de DNA.
„Momentan, eu mă gândesc unde să ne aşezăm cu acest dosar. La Iaşi sau în altă parte. Mă interesează o strategie de apărare pe o instituţie obiectivă, până să verificăm fondul problemei. Acest rechizitoriu este făcut în aşa fel încât nu-ţi permiţi să-l citeşti înainte de Sărbători. Punctul de plecare e unde ne vom aşeza cu dosarul, pentru că eu s-ar putea să demontez, şi să demontez într-un mod deştept, tot ce se precizează în acest  rechizitoriu“, ne-a spus Ionel Nechita.">Până ca apărarea lui Cihodaru să demonteze acuzaţiile DNA, milionarul rămâne cu toată averea pusă sub sechestru. Procurorii au pus măsuri asiguratorii asupra conturilor şi terenurilor deţinute de milionar. Motivul: Staţiunea Viticolă s-a constituit parte civilă în acest proces cu o sumă imensă: 75,15 milioane de euro, bani ce ar reprezenta valoarea de piaţă a bunurilor, valoarea viţei-de-vie defrişate de pe cele 42 de hectare şi valoarea replantării ei. Procesul urmează să fie soluţionat, dacă nu va interveni o eventualstrămutare, de Curtea de Apel Iaşi.

Cum se apără Cihodaru

Reprezentanţii omului de afaceri Bogdan Cihodaru neagă însă toate acuzaţiile care i se impută acestuia prin
rechizitoriu. Pentru terenul de 10,5 hectare ce ar fi fost obţinut de afacerist atât pe cale administrativă cât şi pe
cale judecătorească avocatul Cătălin Ioanid a precizat că Bogdan Cihodaru ar deţine toate actele justificative.
Concret, spun apărătorii, după ce a cumpărat drepturile succesorale pentru terenul respectiv, Cihodaru ar fi solicitat retrocedarea sa atât pe cale administrativă cât şi pe cale judecătorească. Cele două acţiuni ar fi fost
depuse concomitent. Prima dată, omul de afaceri a primit câştig de cauză pe cale administrativă însă, fiind nemulţumit de amplasamentul stabilit, ar fi decis, spun apărătorii săi, să continue şi procesul civil de la  Judecătorie. În tot acest timp, a mai spus Ioanid, instanţa ar fi avut ştiinţă de cealaltă solicitare a omului de afaceri. Judecătorii aveau să-i admită acţiunea lui Cihodaru pe amplasamentul dorit, acesta ajungând practic să aibe dreptul la două parcele însă în amplasamente diferite. „Când s-a ajuns la această situaţie domnul Cihodaru a trimis o adresă către Staţiunea de Cercetare în care a solicitat acestei instituţii să facă demersurile anulării actului acordat pe cale administrativă. Reprezentanţii unităţii nu au răspuns însă la această solicitare“, a spus Ioanid. Mai apoi, mai susţine apărarea omului de afaceri, pentru a evita eventualele probleme, Cihodaru i-ar fi contactat şi pe moştenitorii parcelei şi pentru cel de-al doilea teren cumpărând de la aceştia şi drepturile succesorale pentru al doilea teren. Omul de afaceri, care susţine că are documentele prin care poate proba acest lucru, susţine că, de fapt, el este cel păgubit. „În momentul de faţă am cumpărat drepturi succesorale pentru 24 de hectare însă nu am primit decât 7. Cum am înşelat eu statul când eu sunt cel prejudiciat. Voi apela la justiţie şi îmi voi recupera banii“, ne-a spus şi Cihodaru.

Explicaţia celor spuse de el este următoarea: la scurt timp după toate aceste acţiuni în instanţă şi administrativ, legile privind retrocedările au fost blocate, situaţia persistând şi în momentul de faţă. Concret, Cihodaru ar fi intrat doar în posesia a 7 hectare din cele 10,5 acordate de instanţă (o parte din amplasament fusese afectat de o râpă) pentru restul procedurile de intrare în posesie fiind îngheţate. Şi în privinţa celor 42 de hectare care ar fi fost intabulate de Ciprian Maftei reprezentanţii omului de afaceri spun că s-ar fi realizat cu respectarea legilor şi cu prezentarea tuturor documentelor justificative
 

Precizări din partea echipei de avocaţi a domnului Bogdan Cihodaru

În urma celor întâmplate în ultimele zile şi a articolelor apărute în mass-media locală, dorim să facem următoarele precizări : În articolul publicat în presă, în data de 11 decembrie, se pleacă de la o premisă falsă: aceea că „am acţionat în spatele legii“. Avem un dosar în care suntem acuzaţi de o instituţie a statului iar analiza va fi strict juridică sub auspiciul prezumţiei de nevinovăţie. Dar mai există planul percepţiei noastre în rândul opiniei publice. E vorba de dreptul la propria imagine, iar responsabilitatea presei este de a ţine cont de acest drept. Premisa reală în privinţa tuturor demersurilor noastre în domeniul restituirii proprietăţilor este că „am
acţionat în interiorul legii“, că am beneficiat de prevederile legale. Interpretările se schimbă plecând de la această premisă şi invit presa să reflecte asupra dreptului la propria imagine. Absolut toate demersurile făcute
de echipa de avocaţi împreuna cu dl. Cihodaru Bogdan au fost în deplină concordanţă cu legislaţia română

.
Totodată, toate aceste demersuri neinterpretabile au constat în realizarea de acţiuni civile, petiţii şi obţinerea de
drepturi, lucru perfect normal într-o ţară civilizată. Încercarea pompoasă de transformare a unor demersuri civile obişnuite, care într-o societate democratică sunt lucruri de uzanţă, în fapte penale doar cu rezonanţă mediatică, cu părere de rău spunem că este de natură de a ne aminti de vremuri cu cel puţin 25 de ani în urmă.
Nu dorim ca prin acest demers să intrăm în detalii avocăţeşti, vrem doar să tragem un semnal de alarmă şi să punem câteva întrebări probabil retorice, cum ar fi: A mai existat cumva în analele dreptului penal românesc
infracţiunea de înşelăciune la adresa unui judecător? Răspuns: Din câte ştim noi, nu. Este posibilă dovedirea
infracţiunii de înşelăciune prin faptul că petiţionarul s-a adresat instanţei şi şi-a apărat corect interesul? Răspuns: Asta ar însemna că 90 % din justiţiabilii din România ar putea fi oricând anchetaţi pentru înşelăciune. Este normal ca o instituţie a statului român să facă vorbire întrun dosar penal de faptul că anumite acte nu au fost depuse în dosarul civil, dar ele să se afle în interiorul dosarului civil mai sus menţionat. Răspuns: este posibil!
Este normal ca un simplu demers de creare a opozabilităţii unui drept cumpărat să fie considerat un abuz ? Răspuns: NU, dar pe viitor sfătuim cetăţenii României, din proprie experienţă, că înainte de a face demersurile
legale ar fi bine să solicite şi un aviz D.N.A. pentru a evita transformarea acestor demersuri în presupuse fapte penale. Cu toate cele spuse, suntem ferm convinşi că instituţiile statului român îşi fac datoria faţă de cetăţenii acestei ţări şi în acest context suntem siguri că la sfârşitul tuturor etapelor juridice se va face dreptate.