Datul in spectacol: Cel mai controversat regizor din fosta Iugoslavie

Croat cu origini bosniace, artistul a cunoscut pe propria biografie procesul indelung, dureros, complicat, pentru straini de neinteles, pentru cei implicati nici acum pe deplin elucidat al dezintegrarii Iugoslaviei. „Zona mea de interes e deconstructia violentei structurale care se manifesta sub forma etnocentrismului institutionalizat si a inegalitatii sociale“, ii declara Suzanei Marjanic intr-un interviu inserat in volumul Noi practici in artele spectacolului din Europa de Est editat sub ingrijirea Iuliei Popovici. Teatrul lui Frljic arde intens, transfera furia si pasionalitatea cu care artistul se raporteaza la istoria recenta. O istorie care i-a amprentat si lui si atator altora individualitatea si viata. Iar teatrul a devenit cea mai importanta modalitate, singura?, de a radiografia si intelege un spatiu geografic, multinational din Europa, framantat ca nici o alta zona de extremisme ale caror victime devin categoriile cele mai fragilizate. Civism, arta emanata de realitatile sociale, arta implicata, militantism sunt valorile in care crede artistul etichetat „cel mai controversat regizor din fosta Iugoslavie“. Pentru ca ceea ce autoritatile au decis ca e mai bine sa fie asezat sub pres ori ascuns in dulap, Frljic aduce in vazul public.

Urasc adevarul l-am vazut la Eurothalia la Teatrul German de Stat Timisoara, iar impactul pe care l-a avut asupra-mi a fost foarte puternic. Totul se juca aproape de public, de fapt, printre spectatori, unde, prin cateva elemente foarte simple de mobilier – masa unei bucatarii, un pat –, e sugerata atmosfera casei parintesti. In distributie sunt patru actori, intentionat nepotriviti si ca varsta, si ca fizionomie cu personajele jucate – mama, tatal, Frljic si sora lui –, dar foarte talentati si implicati in stilistica de teatru documentar uzitata de regizor. Nu exista un text fix, doar un draft pe baza caruia in fiecare seara interpretii croseteaza interpretativ. Si scenariul acesta s-a nascut tot din improvizatiile din timpul pregatirii spectacolului. Intentionat nu am folosit cuvantul repetitii, pentru ca maniera croatului de a intelege si practica teatrul e predispusa mai degraba la o pregatire a cadrelor generale ale reprezentatiei, lasand foarte mult spatiu creativ actorilor. Schema textuala e inspirata din viata lui Frljic si a „patriilor“ sale, a caror istorie recenta turbionata de razboaie, masacre etnice si religioase, uri mocnite sau alimentate artificial a traumatizat familii si popoare. Care o mai fi adevarul in aceasta tesatura de paianjen inselatoare ce te prinde si nu te mai lasa sa te dumiresti? De aceea, Frljic striga in titlu Urasc adevarul, pentru ca nu-l poate afla niciodata. Si familia mica, ai lui, si familia mare, tara, i-au inselat asteptarile si sperantele. Relativizarea vertebreaza spectacolul, punand in discutie raportul atat de fragil dintre real si fictional, dinamitand adevarul estetic de tip clasic, canonizat, aratand ca exista intotdeauna o multime de variante si de perspective. Personajele sunt parasite din cand in cand de interpreti, actorii iesind din roluri si punand sub semnul indoielii, al intrebarii atat faptele autobiografice, cat si capacitatile interpretative. E teatru in teatru, teatru destructurat, repetitiv, pentru ca anumite scene sunt reluate si jucate intr-o cu totul alta cheie si directie. Iluzia teatrala, conventionalitatea scenica sunt demascate, dupa cum demascata e si iluzia sigurantei si a dragostei familiale si comunitare. Aparent, Frljic si-a documentat copilaria si tineretea in cel mai pur autobiografism. Dar a adaugat si elemente din vietile reale ale interpretilor pe care ii coordoneaza la vedere, ca regizor, chiar in timpul reprezentatiei. In plan secundar, raportul de putere dintre regizor si echipa lui e adus si el in atentie. Se joaca dinamic, violent, iar publicul nu e numai asistent, ci si participant, preluand emotional extraordinara incarcatura energetica a celor la care priveste de la mai putin de 5-6 cm.

„Creatia mea teatrala are in vedere eliberarea actorilor de sub acele structuri, ierarhii si moduri de gandire care devin, in general, standarde de lucru in acest mediu. Sunt interesat de metodele prin care un actor poate deveni o tema politica pe scena si de modalitatea prin care ajunge la o reprezentare autentica, in loc sa ramana un instrument“, zice Frljic in aceeasi sursa citata. Si tot despre actor, cel din trupa stabila si teatrul institutionalizat, de stat, vorbeste si intr-un alt spectacol al lui: Blestemat sa fie tradatorul de patrie, invitat la FITS 2014. E un spectacol de autor, pentru care a imaginat regia, scenografia si muzica, intitulat dupa un vers din imnul fostei Iugoslavii. Aici povestea e focalizata asupra trupei de teatru, a celei stabile, „pana la pensie“, din teatrele de stat. Trupa e vazuta de Frljic ca o micro-comunitate virusata si ea de bolile mediului public in care exista: lasitate, conformism, lipsa de solidaritate. Formatul e de teatru in teatru, in prim-plan e o artista care se razvrateste contra regizorului cand i se impune sa cante o melodie de turbo folk, un echivalent croat al manelelor. In timp ce colegii sai se eschiveaza, nu iau atitudine. 

Pare ca natura conflictuala a lui Frljic provoaca turbulente pe oriunde trece. A lucrat cam peste tot in tarile rupte din Iugoslavia, dar si in Slovenia (Blestemat sa fie tradatorul de patrie) si in Polonia, unde la Teatr Stary din Cracovia, unde lucreaza celebrul Krystian Lupa, directorul actual Jan Klata i-a cenzurat Comedia ne-divina, interzicandu-l inainte de premiera. Temele puse in discutie teatrala erau antisemitismul din vremea celui de-Al Doilea Razboi Mondial si fundamentalismul bisericii catolice. Subiecte mult prea sensibile la momentul actual pentru a fi abordate teatral. Ca atatea altele! Nu cred ca Oliver Frljic va renunta la ele.