Despre barbă şi barbologie

Domnul Adrian Năstase, fostul prim-ministru, puşcăriaşul şi nou puşcăriabilul, şi-a lăsat barbă. De ce oare? Vrea să se deghizeze, să pară altul decât este? Barba este o podoabă a bărbatului (latinescul barbatus înseamnă ăl cu barbă) şi semnifică putere, vitalitate, forţă. Pe când d-l Năstase, atunci când a luat-o în barbă de la justiţie, nu prea a manifestat însuşirile bărbăteşti sus amintite. Ba, dacă stăm şi ne gândim la „sinuciderea” dumisale, executată pentru uzul (şi uzufructul!) mahalalei politice pesediste, d-l Năstase a părut un muieroi, un Chiriac de mahala, care excită naturelul simţitor al Vetelor pesediste naţionale cu şpaga lui de operetă, sau, mai degrabă, a părut o fetiţă gata să dea apă la şoareci pentru că a făcut cochi în chiloţei.

Altădată însă d-l Năstase nu avea barbă, dar trăgea bărbi statului român cât încape. Iar acum se trage de barbă cu o armie de avocaţi, se consideră nevinovat ca Sfânta Vergură şi trage nădejde ca spânul de barbă să scape de dreptatea justiţiei. Nu prea înţeleg cum vine chestia asta: autorităţile cer eliberarea lui pentru „comportament ireproşabil”, dar el nu se recunoaşte vinovat, deşi justiţia l-a găsit vinovat. Unde este atunci „comportamentul ireproşabil”? În fine… Eu îi doresc să iasă de la „Sorbona” înţelepţit şi cu barba să-i bată genunchii, ca şi Corbea haiducul: „cu barba mă învelesc/ cu mustăţile mă ştergăresc.”

Mă mir cum de domnul Ponta, doctorandul domnului Năstase şi fiul său spiritual, nu are barbă. La câte bărbi trageee! Aşa cum e, bătut în cap de vânturi guevariste, domnului Ponta ar trebui să-i crească o barbă mai ceva ca a lui Bombonel, una marxiană. Cum au clasicii iubiţi de compañero Che, prin urmare şi de compañero Ponta (Barbă albă, Barbă neagră, Barbă cioc, Barbă deloc – Engels, Marx, Lenin, Stalin), care au scris cărţoaiele barbologiei marxiste ştiinţifice. Şi compañero Ponta a scris, pardon, a semnat o minunăţie de lucrare, despre care mă voi mărgini să spun aici că înfăţişează nişte argumente ştiinţifice ca şi când autorul le-ar fi scris şi ar crede în ele cu tărie. Dottore Ponta nu e înfiorat de mucegaiul îndoielii ştiinţifice, nici de morbiditatea speculativă, iar râia adevărului nu-l maculează nicidecum. Comisiile antiplagiat sunt, după el, alcătuite din vulgul profesoral şi le contrapune pumnul ştiinţific al altor comisii sus-puse şi supus-unsuroase.

Dar să lăsăm biata găinărie, un plagiat acolo de râd şi curcile. Sunt altele şi mai şi. Ăhă, n-am eu peri în barbă câte bărbi ne trage domnul prim-ministru. Aici e unicul şi extraordinalul său talent! Ce badanale de bărbi ne pune! De patriarhi! A tras bărbi despre plagiat, trage bărbi la Comisia Europeană despre schimbarea procurorului general şi a directorului DNA (ca să nu mai vorbim despre bărbile mai vechi cu suspendarea lui Băsescu), a pus bărbi despre performanţele economice ale guvernului său, a pus bărbi despre privatizarea Oltchim sau despre cum l-a votat el pe Raţiu în 1990 (nu avea 18 ani şi nu avea drept să voteze); başca bărbile despre faptul că nu va mări taxele şi impozitele pe care în fapt le măreşte pentru ca în a treia zi să modifice schimbarea. Doamne, nici el nu mai ştie care-s bărbi şi care nu-s!

Şi uite aşa imberbul Ponta ne rade pe uscat şi fără săpun. Îşi netezeşte barba şi râde în ea: „Măăă, da‘ proşti-s! Mulţi da‘ proşti, proşti da‘ mulţi. Tot aia!” El e bărbierul naţional: învaţă meserie pe capul proştilor. De fapt, ştiinţa şi practica barbologică a învăţat-o de la d-l Năstase, iar acesta de la Barbologul şef Iliescu, iar acesta a învăţat-o bine de la clasicii bărboşi amintiţi. Şi noi o luăm în barbă şi îl votăm cu sârg.

Problema este că şi în Uniunea Europeană, cât e ea de bărbierită, de epilată şi de aseptică, se trag bărbi la greu. Vorba românească „Uite aşa avea o barbă/ Şi uite aşa o pieptăna” se potriveşte de minune şi pentru noua Europă unită. Cu cât e barba mai mare, cu atât e gogoaşa mai umflată. Femeia cu barbă de la Europrostovon tâmpeşte mulţimile, pacifismul îşi dă mâna cu vânzarea de armament, femeia, după ce a fost gonită din bucătărie, acum e gonită şi din maternităţi şi din sexul ei, bisericile ţiuie a pustiu în timp ce masele tot mai strânse în chingile hedonismului cer ca Hristos să nu mai fie răstignit – e prea deprimant! În atari condiţii ce mai contează că Rusia hirsută îşi face de cap sau că un pontagiu oarecare din Balcani vinde gogoşi, ca să escamoteze eşecul total al guvernării? Mai ales că ipochimenul a copiat perfect noul limboi demakratic occidental şi pare un social-democrat sadea.

Aşa că să-i dăm şi noi omului o şansă, nu? La fel şi domnului Năstase. Că e cu glontele-n gât, sărmanul! Doar suntem creştini, ce mama dracului! Domnul Năstase a căzut victima unor cumplite maşinaţiuni şi este astăzi întâiul dintre prizonierii de conştiinţă din România. Lăsându-şi barbă de Hemingway poate va scrie „Închisorile mele” ca Slavici sau un jurnal de puşcărie, cum anunţă presa. Oricum, nu a furat chiar aşa de mult! Nici domnul Ponta nu a copiat chiar tot! Iar săracu domn Voiculescu îşi turna neamurile la Secu scriind pe maculatoare de 40 de bani cu un mizerabil pix „Flaro”. Vai de capul lui!

Pe barba mea! Eu zic să-i iertăm!