Dicţionar de griji europene

Afganistan. „Întâmplător”, demenţa jihadistă a fost declanşată de invadarea Afganistanului de către trupele URSS în 1979. De atunci, bulgărele de… opiu s-a transformat într-o avalanşă care a făcut ravagii în minţile a mii şi mii de musulmani supăraţi pe viaţă şi pe civilizaţie – civilizaţia occidentală, desigur. Iar istoria (care n-are de gând să se sfârşească şi continuă să se rostogolească ba înainte, ba înapoi…) ne-a servit ironiile ei inegalabile: cu armele primite de la SUA, mujahedinii i-au gonit pe ruşi, s-au „transformat” în talibani şi-au devenit o problemă majoră pentru lume şi SUA.

Africa de Nord. Egiptul – un stat vulnerabil într-un echilibru relativ. Libia – un stat eşuat. Tunisia – un stat vulnerabil într-un echilibru relativ. Algeria – un stat vulnerabil într-un echilibru relativ. Mali – un stat (semi?-)eşuat. Sudanul (rupt în două), Etiopia, Somalia, Niger – state zguduite de probleme – şi mai toate având legătură cu ofensiva islamistă. Africa de Nord (în sens larg) este unul dintre rezervoarele de refugiaţi.

Belgia. Ajunge să spunem Molenbeek. Un cartier eşuat, ca să zic aşa, din Bruxelles, ajuns sub „controlul” musulmanilor radicali, fundamentalişti, pepinieră de jihadişti crescuţi, repet, în inima Europei, gata oricând să se integreze-n neant – şi odată cu ei, zeci sau sute de „necredincioşi” (de musulmani normali, de creştini, de ce s-o nimeri).

Cehia. Atât am reţinut: Cehia lui Havel a devenit euro-sceptică şi, culmea, pro-rusă. Altă ironie a istoriei, dacă ne gândim la ce-au păţit cehii în 1968…

Catalania&Co. Când aud de catalanii care vor să se rupă de Spania, pot înţelege asta, uitându-mă în urmă, dar nu pot s-o pricep privind în faţă: e o negare a Uniunii Europene. La fel cu Scoţia care vrea să iasă din UK, la fel cu referendumul anunţat de rămânere sau ieşire a Marii Britanii din UE (Brexit).

Crimeea&Co. Crimeea, Doneţk, Putin, Rusia, Transnistria, Ucraina: un ghemotoc de conflicte îngheţate şi dezgheţate laolaltă. Război rece, cald, călduţ, în funcţie de anotimp şi de situaţia internaţională.

Euro. Moneda euro. Testul major: anul acesta, odată cu criza grecească. Grexitul evitat, o gură de aer. Prăbuşirea monedei ar putea echivala cu dezagregarea zonei euro – şi a Uniunii Europene.

Erdogan. Un Putin mai mic, dar mai puţin laic. Turcia lui Erdogan? O democratură sub control – deocamdată (la fel ca Federaţia Rusă, de altfel). Dacă Putin visează o Rusie pe post de superputere mondială, Edogan visează o Turcie pe post de superputere regională. Periculoase visări.

Franţa. Vezi Belgia. Cu diferenţa în rău că are mult mai multe cartiere eşuate, pe fondul aceleiaşi lipse de programe de integrare socio-culturală.

Irak. Din parte a soluţiei visate (de SUA, de Bush&Co.) a devenit parte a problemei. Un stat rupt în două, chiar în trei şi (aproape?) eşuat.

Iran. O dictatură islamică şiită care, asemenea Turciei, se visează superputere regională. Iar mai trebui bomba atomică…

Jihadişti&Co. Sunniţii ultra-radicali care au pus umărul la ridicarea „Statului” Islamic din Siria şi Irac („S”ISI), „stat” care visează refacerea Califatului din Evul Mediu timpuriu care se extinsese până-n Spania… Sunniţii reprezintă majoritatea în cele mai multe state islamice, cu excepţia Iranului, Irakului, Omanului, Libanului, Azerbaidjanului şi a Bahreinului. Lupta crâncenă dintre sunniţi şi şiiţi aminteşte de războaiele religioase dintre catolici şi protestanţi din secolele 16-17.

Jobbik&Co. Adică Ungaria lui Orban, devenită din copilul de succes al post-comunismului flăcăul revanşard dispus să uneltească într-un fel sau altul întru refacerea Ungariei Mari. Euro-scepticismul Budapestei orbaniene merge şi el mână-n mână cu un la fel de ironic (din perspectiva istoriei – să ne amintim de 1956…) pro-rusism. O democratură membră NATO şi UE – un cal troian putinian?

Îngrijorarea-mi majoră vine de la forţele centrifugale din Europa care ar putea duce la dezintegrarea Uniunii Europene. Pentru ilustraresa acestei spaime, imaginaţi-vă revenirea la nevoia de vize pentru a călători prin Europa. UE nu-i perfectă, dar perfectibilă şi reprezintă singurul cadru de succes pe termen lung.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist