Franţa: între valul marxist şi Marine Le Pen

"Învăţăm din istorie că nu învăţăm nimic din istorie." Mi-am adus aminte acestă amară şi des verificată în practică constatare urmărind joia trecută, timp de peste 3 ore, ultima dezbatere prezidenţială din Franţa dinaintea primului tur de scrutin. Dezbaterea a avut loc chiar în timpul atacului terorist de pe Champs-Elysee ceea ce evident a modificat inevitabil tonul şi tematica unei bune părţi din intervenţiile celor 11 candidaţi. Însă chiar şi aşa e remarcabil să vezi că mai bine de jumătate dintre aceştia practică un discurs politic populist, anticapitalist, pe care l-ai fi putut auzi foarte bine în fostele ţări comuniste din Europa înainte de 1989: naţionalizări pe scară largă, mai ales a băncilor, "fabrici" conduse de muncitori, impozite uriaşe pe veniturile ridicate etc. La pachet cu o politică externă virulent anti-americană, ieşirea din NATO şi, de regulă, nu tocmai prietenoasă faţă de UE.

E vorba, în general, de candidaţi marginali, cu un suport electoral minimal. De pildă ultimii şase dintre ei abia dacă adună însumat 7-8 procente. Însă unul dintre ei este departe de a fi în această postură. Jean-Luc Melanchon, candidatul sprijinit de comuniştii francezi, un fost troskist, face parte din cvartetul de vârf, cu şanse reale de a intra în turul doi (articolul este scris înainte ca rezultatele primului tur de scrutin desfăşurat ieri să fie cunoscute). A crescut exploziv în sondaje, în ultimele 5 săptămâni, de la 11-12 procente la 19 procente în prezent. Însă indiferent dacă Melanchon va ajunge sau nu în finala de pe 7 mai, când adunăm procentele sale cu ale celorlalţi menţionaţi anterior constatăm că un sfert dintre francezi îmbrăţişează vederi radicale de stânga.

De pildă Jean-Luc Melanchon propune, în plan economic, trecerea la o săptămână de lucru de 4 zile şi o sporire a cheltuielilor publice cu €170 miliarde în următorii 5 ani. Asta într-o ţară în care ponderea bugetului a ajuns deja la 57 procente din PIB! Apoi, el vrea ca veniturile de peste €400 de mii să fie impozitate cu 100% şi nu se teme că această măsură îi va face pe antreprenori şi pe cei din industriile creative, din zona artistică, din mediul economic, adică segmentul de elită, cel mai dinamic, din societate, să se mute (cu bani cu tot) în străinătate. "Sunt patrioţi, vor rămâne în ţară", i-a asigurat joi seara, sigur pe el, Melanchon pe cei doi moderatori de la France 2 care i-au pus această întrebare. Uitând că şi fostul preşedinte Francois Mitterand, al cărui mare admirator este, a încercat şi el astfel de măsuri radicale în debutul primului său mandat fiind însă nevoit să dea înapoi foarte repede din pricina exodului de capital pe care îl provocase. În plan extern el doreşte ieşirea din NATO şi apropierea de Rusia, fiind în acelaşi timp un admirator al regimurilor autoritare din Venezuela şi Cuba cu care îşi doreşte să creeze o "alianţă" spunând că Franţa "nu este o ţară occidentală".

E bulversant să constaţi că astfel de idei, complet rupte de realitate, se bucură de atâta popularitate. Există unele explicaţii. O bună parte dintre alegătorii lui Melanchon sunt tineri sub 25 de ani, categorie afectată de un înalt nivel al şomajului (în jur de 25 procente), într-o ţară în care oricum nivelul mediu al acestuia, de 10 procente, este dublu faţă de cel din Statele Unite, Germania sau Marea Britanie. Foarte probabil, pentru ei eşecul dezastruos al unei astfel de viziuni marxiste în fostele ţări comuniste nu le spune mare lucru. Cum, de altfel, nu le mai spune din păcate mai nimic nici tinerilor de la noi pentru care acele vremuri reprezintă cel mult o curiozitate.

Însă te-ai fi aşteptat ca măcar să fie treziţi la realitate de imaginile venite chiar în aceste zile din Venezuela, prezentate generos în toate jurnalele de ştiri, unde în cursul unor mari demonstraţii de stradă împotriva regimului populist autoritar al lui Nicolas Maduro, moştenit de acesta de la Hugo Chavez, şi-au pierdut viaţa peste 22 de oameni. În Venezuela, ţară care deţine printre cele mai mari rezerve de petrol de pe planetă, unde Chavez a aplicat măsuri de tipul celor propuse de candidaţi ca Melanchon, până şi hârtia igienică a ajuns să fie raţionalizată. Şi poate, mai instructiv, ar trebui să se uite la Grecia unde o formaţiune marxistă, Syriza, a preluat puterea cam cu acelaşi gen de sloganuri. Partidul premierului Alexis Tsipras, şi el un mare fan Chavez, a descoperit, odată ajuns la guvernare, că e foarte uşor să faci promisiuni abracadabrante în timpul campaniei electorale, dar e mult mai greu să le pui ulterior în practică, atunci când ajungi la putere. Lucru de care au început să-şi dea seama şi grecii, motiv pentru care cota electorală a Syrizei a ajuns în sondaje la 15 procente, cu 10 mai puţin decât cele ale opoziţiei de centru dreapta. Şi, ar mai trebui făcută o altă observaţie interesantă. Aceea că există o anumită suprapunere, nu tocmai neglijabilă, mai ales atunci când e vorba de UE şi de politica externă, între ideile vehiculate de marxistul Jean-Luc Melanchon şi candidata de extremă dreapta, Marine Le Pen. La fel ca în America, între Bernie Sanders şi Donald Trump.

Alegerile din Franţa, la el ca şi cele din toamnă din Germania sau cele de anul trecut din Statele Unite vor avea un impact major asupra evoluţiilor din Uniunea Europeanăşiasupra ecuaţiei de securitate de pe continent, deci implicit şi asupra României. Iar unul dintre aspectele cele mai îngrijorătoare este acela că trei dintre cei patru candidaţi principali, excepţia fiind Emannuel Macron, au vederi foarte favorabile faţă de Rusia lui Putin, unii dorind chiar ieşirea Franţei din NATO. Bloomberg îl descria, cu câteva luni în urmă pe Francois Fillon drept "un rusofil aproape la fel de entuziast ca Marine Le Pen, liderul formaţiunii de extremă-dreapta Frontului Naţional". La fel ca şi Marine Le Pen, el se situează constant de aceeaşi parte a baricadei cu Moscova. Şi în privinţa conflictului din Siria şi atunci când critică politica de sancţiuni aplicată Rusiei după anexarea Crimeei. Fiind de părere că UE ar trebui nu doar să renunţe la sancţiuni, ci chiar şi la vizele de călătorie pentru cetăţenii ruşi.

În aceste condiţii nu e de mirare că, la fel ca şi în cazul alegerilor din America, şi la fel cum o vor face foarte probabil şi în Germania, Rusia face tot posibilul să-l discrediteze pe Emannuel Macron mai ales prin atacuri efectuate asupra acestuia pe reţelele de socializare. Cotidianul "Les Echos" citează un studiu recent efectuat de Bakamo, un institut de cercetare sociologică specializat pe mediul online, care apreciază că un sfert dintre Share-urile de pe reţelele sociale au la bază postări din categoria "fake news" (ştiri false). Iar un număr semnificativ dintre acestea au ca punct de plecare materiale preluate din "surse ruseşti" (precum RT sau Sputnik). Va câştiga oare Putin şi alegerile din Franţa?