Gata oricând!…

Am ajuns la concluzia că o idee este genială dacă şi numai dacă poate fi folosită, interpretată, modificată, trunchiată, ucisă şi reînviată, târâtă în noroi, curăţată şi revigorată de un infinit de ori. Ea poate căpăta o multitudine de aspecte, de la unele care aduc fericirea, până la altele care aduc nenorocirea, uneori ajungându-se la punctul în care îşi pierde cu totul destinaţia şi înţelesul iniţial. Exemple sunt peste tot, de la roată, până la fisiunea nucleară, telefonul mobil, praful de puşcă, teoria relativităţii ş.a.m.d… Sunt sigur că, dacă cel care a generat-o s-ar gândi prin câte transformări urmează să treacă ideea sa, ar avea mari reţineri să o mai lanseze "pe piaţă”… Dar asta e, din momentul în care ai făcut-o să zboare, nu mai este a ta, lumea şi-o însuşeşte, iar unii chiar vor spune că nici măcar nu ţi-a aparţinut vreodată… La urma urmei, însă, ar fi păcat să o ţii doar pentru tine, pentru că "genial” nu mai înseamnă personal, ci universal…

Să luăm un exemplu. Pe 22 februarie s-a sărbătorit în lumea întreagă Ziua Mondială a Cercetaşilor. Poate că pentru mulţi, majoritatea chiar, asta nu înseamnă mai nimic, dar, dacă am să adaug faptul că cercetaşii sunt un fel de pionieri sau şoimi ai patriei, sunt sigur că am să atrag atenţia destul de multor cetăţeni, cel puţin al celor trecuţi prin furcile comunismului.

Cercetăşia este o mişcare mondială ce practică şi promovează bunul simt, acţiunea, implicarea şi respectul pentru natură şi semeni în rândul tinerilor care intră benevol în rândurile ei. Sunt zeci de milioane de cercetaşi în întreaga lume, iar activităţile lor pot depăşi lejer orice sistem educaţional din orice ţară, cu excepţia Finlandei, poate… Pentru că toţi membrii organizaţiei învaţă lucruri noi cu plăcere, jucându-se, iar asta este o imposibilitate în şcoala actuală.

Cercetăşia a început de la un singur om, un englez pe nume Robert Baden-Powell. El a avut ideea genială de a aplica o parte din principiile şi practicile din armată, ale oamenilor mari adică, celor mici, transformând totul în joc, unul genial.

Ei, bine, partea bună a ideii geniale a luat avânt repede şi la scară din ce în ce mai mare. La doar câţiva ani după "publicare” (1907) existau organizaţii de cercetaşi în majoritatea ţărilor europene. Inclusiv în România (1913). Lumea era extrem de încântată şi lua parte la cercetăşie cu inima deschisă şi cu bucurie. Se îmbrăcau în cercetaşi, salutau cu trei degete ca cercetaşii, încercau să fie tot timpul "pregătiţi” aşa cum spune regula, purtau cu mândrie eşarfa şi însemnele pe care se străduiau din răsputeri să le merite, se întâlneau, mergeau în excursii în natură, practicau activităţi interesante, se respectau unii pe alţii, respectau pe cei din jur, erau cu alte cuvinte ca o comunitate de oameni fericiţi. De la lupişori (7-10 ani) până la exploratori sau temerari (11- 18 ani), ori lideri (peste 18 ani), aşa cum erau gradele lor.

Dar, partea întunecată a genialităţii nu a întârziat să apară. Odată cu mişcările politice ale lumii, organizaţiile extremiste au găsit în ideea lui Baden-Powell o sursă minunată de inspiraţie pentru a-şi duce mai uşor la îndeplinire idealurile antisociale.

Astfel Mussolini a organizat şi el în Italia fascistă tinerii şi adolescenţii pe categorii de vârstă, în patru ramuri "noi”, ghiciţi care: „Fiii lupului” (4-8 ani); „Balilla” (băieţel) (8-14 ani); „Avanguardisti” (14-18 ani) şi „Giovanni Fascişti” (peste 18 ani).

După cum se vede deja, pentru cine poate face comparaţia cu produsul original, rezultatele acestor "adaptări” capătă nuanţe diverse, de la tragice la comice. Exact ca produsele chinezeşti contrafăcute.

În România, Carol al II-lea nu s-a lăsat mai prejos, a desfiinţat mişcarea cercetaşilor, destul de puternică pe atunci, şi a înfiinţat una strict chitită pe lupta adevărată: "Straja ţării”. Aceasta a fost, din fericire, şi ea desfiinţată de comunişti, iar în locul ei s-au "inventat” produse "cu totul noi”: şoimi ai patriei (4-7 ani), pionieri (8-14 ani), UTC-işti (peste 14 ani).

Ca să vedeţi succesul acestei mişcări "inovatoare”, aflaţi că în anul 1966 UTC-ul număra 2.250.000 de membri, adică 11,78% din populaţia României. Genial, nu? Ştia cineva pe atunci că 90% din ideile acelea îi aparţineau lui Baden-Powell? Aproape nimeni.

Continuăm comparaţia pentru distracţie:

De la "Promisiunea” cercetaşului: "Promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu şi ţării mele, să-mi ajut aproapele în orice moment şi să mă supun Legii Cercetaşului” s-a trecut la "Legământul” şoimului patriei: "Eu, şoim al Patriei, mă angajez:/ Poporului credinţă să-i păstrez,/ Să fiu cinstit şi drept; oricând/ Să apăr şi să cânt acest pământ" sau "Angajamentul” pionierului”: "Eu … (numele şi prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor” sau "Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele – Republica Socialistă România; voi fi credincios poporului şi Partidului Comunist Român; voi respecta neabătut îndatoririle pioniereşti”.

De la deviza cercetaşului: "Gata oricând!” s-a trecut "delicat” la cea a pionierului: "Pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului – înainte!” sau simplu: "Tot înainte!”

Ceauşescu a scris şi el o carte ca şi Baden-Powell prin care sugera "direcţiile de parcurs”: "educaţie moral-politică, patriotică, prin muncă şi pentru muncă a tinerelor generaţii, la formarea acestora în spiritul concepţiei revoluţionare despre lume şi viaţă" (volumul "Educaţia comunistă, patriotică, revoluţionară a Şoimilor Patriei", 1985). Îndemnul "Comandantului Suprem”, părintele Organizaţiei Şoimilor, era clar şi sincer: "Faceţi totul, dragi prieteni tineri, pentru a fi la înălţimea încrederii partidului nostru comunist, a condiţiilor minunate care vă sunt create. Învăţaţi, munciţi, munciţi şi învăţaţi, însuşiţi-vă cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi cunoaşterii, concepţia materialist-dialectică, fiţi cutezători, preţuiţi strămoşii şi părinţii voştri, acţionaţi permanent în spiritul romantismului revoluţionar, pregătiţi-vă să fiţi întotdeauna gata de a vă face datoria de a duce înainte neabătut făclia progresului pe pământul României, mesajul de pace şi colaborare al naţiunii noastre socialiste cu alte naţiuni ale lumii". Baden-Powell murise că altfel şi-ar fi smuls părul din cap cercetăşeşte, bietul om… 

Dar, cum în majoritatea cazurilor, binele învinge, iată că şi de data asta produsul original a izbândit, iar cercetăşia românească s-a reînfinţat în 1990, ajungând ca astăzi să fie mai înfloritoare ca oricând după principiul, care ar fi putut fi foarte bine unul cercetăşesc "ce nu te omoară te face mai puternic”… Şi merită din plin acest lucru, pentru că este o alternativă excelentă la majoritatea activităţilor actuale ale tinerilor, respectiv filme, telefon, tabletă, mall, eventual club, bar, telefon, tabletă, mall, calculator, filme, facebook, tabletă, telefon…

Închei, totuşi, într-o notă nostalgică şi umoristică în acelaşi timp, în stilul anilor comunişti, citând o variantă "underground” a Legământului şoimului patriei în care parcă se întrevăd oarece aluzii destul de actuale: "Eu, şoimul Mihăiţă/ Jur cu fundul pe oliţă/ Şi mânuţa în guriţă/ Să cresc mare şi voinic,/ Pe-ntuneric şi pe frig,/ Iar atunci când voi fi mare/ O să-mi crească aripioare/ Ş-o să zbor în depărtare/ Ca să capăt de mâncare!”…

Briscan Zara este scriitor şi publicist