Grozav, tatăl turcilor

România: Pantilimon(’70 – Niţă) – Săpunaru (’75 – Bălaşa), Chiricheş, Grigore, Toşca – Pintilii, Stanciu (’76 – Alibec) – Deac (’62 – Torje), Budescu (’72 – Bicfalvi), Grozav– Keşeru (’66 – Andone). Selecţioner: Cosmin Contra

Turcia: Tekin  – Tufan (’83 – Tufan), Aziz, Söyüncü, Turan – Inan (’55 – Under), Yokuşlu – Yazici (’46 – Malli), Ozyakup, Çalhanoglu (’64 – Kenan) – Tosun. Selecţioner: Mircea Lucescu.

Arbitru: Tiago Martins (Portugalia).

Cartonaşe galbene: Pintilii, Andone / Malli

1-0, min. 42: acţiune rapidă a tricolorilor, centrare Deac, Budescu lasă mingea pentru Grozav, şutul acestuia fiind deviat de Inan în plasă.

2-0, min. 69: Budescu porneşte pe partea stângă, pasează scurt lui Pintilii, acesta prelungeşte spre Grozav, care driblează doi fundaşi şi înscrie la colţl lung.

România şi Turcia s-au întâlnit aseară pe stadionul de pe dealul Gruia pe o linie imaginară de start a reconstrucţiei. Cosmin Contra, fără prea multe nume noi, aduce ca noutate stabilirea jocului în jurul lui Budescu,iar mentorul lui “Guriţă” a mers pe o întinerire mai demult necesară.  Meciul a fost destul de deschis, agreabil, dar dificultăţile în faza de finalizare a făcut ca ocaziile de poartă să fie, practic inexistente, până la pauză. Singurul şut pe poartă al primei reprize a fost cel deviat al lui Gicu Grozav, care a făcut diferenţa. Tricolorii s-au mişcat mai bine, au ţinut şi o posesie remarcabilă (55-57 %). Budescu şi-a luat în serios rolul de play-maker, şi-a făcut rost de mingi, a încântat uneori cu “exterioarele” şi “călcâiele” sale, dar de multe ori n-a fost înţeles de coechipierii săi. Paradoxal, cel mai bine s-a înţeles cu Grozav şi Deac la combinaţii (dintr-o astfel de fază, pornită dintr-o recuperare a lui Pintilii s-a şi marcat), jucători puţin chemaţi la naţională în ultima vreme, ca şi el. În rest, prestaţia lui Keşeru a arătat de ce mai mereu a fost preferat în avanposturi mult-hulitul Andone. Turcia, o echipă care nu s-a văzut aproape deloc în primul mitan, şi-a arătat colţii mai mult după pauză, devenind un pic mai agresivă în atac. Însă începutul a aparţinut tot tricolorilor, cu două faze lucrate, dar scurcircuitate în zona lui Keşeru. Çalhanoglu a bifat şi el o jumătate de ocazie, dar s-a văzut limpede că la cârma echipei se află românii învăţăcelului Contra. Astfel, nu-i de mirare că s-a făcut 2-0, pentru că Gicu Grozav a jucat din nou, ca şi în 2012, rolul lui Atatürk (în traducere, “tatăl turcilor”). Contra a vrut să împace pe toată lumea, l-a introdus şi pe Niţă în poartă, care l-a răsplătit pe selecţioner cu o paradă excepţională în faţa lui Tosun. Şi l-a introdus şi pe Alibec, aclamat la Cluj cum n-a mai fost de multă vreme, “turcul” din Mangalia având un şut de la mare distanţă şi o fază în care a cerut penalty. Turan a fost foarte aproape de gol în min. 89, dar lăudatul vârf Tosun i-a stricat mingea şi meciul s-a încheiat cu o impresie bună lăsată de naţionala lui Contra, impresie de care ne cam dezobişnuisem. Şi, poate dincolo de recuperările lui Pintilii şi de dantelăriile lui Budescu, omul meciului a fost decarul descoperit de Piţurcă şi recondiţionat de Contra: Gicu Grozav.