Ieşenii din satele lovite de grindină în iunie au pus mâna pe teslă. Guvernul i-a uitat complet

Pentru un neavizat, panorama satului pare desprinsă dintr-un film proletcultist despre minunata viaţă nouă de după colectivizare a oamenilor muncii de la sate. Peisajul este un veritabil colţ de rai. De-o parte a caselor şerpuieşte Jijia, deasupra căreia zboară egrete şi pescăruşi. De cealaltă, şerpuieşte un drum din beton ru­tier, neted ca-n palmă, străbătând comuna dinspre Sculeni până spre Cilibiu, în Golăieşti. E mult mai bun decât drumul naţional Iaşi – Sculeni. Deşi sâmbăta vezi oameni cocoţaţi pe acoperişuri, montând căpriorii şi bătând în cuie scândurile pe care va fi bătută tabla. Paleţi de BCA şi maldăre de cherestea răsar de după garduri la fiecare câteva case. Sătenii din Luceni şi Icuşeni par să muncească pentru construirea unei vieţi noi. De fapt, muncesc să-şi reclădească viaţa, sătui să aştepte un sprijin de undeva.

„Au venit, au plecat, noi am rămas cu ale noastre“

Acum mai bine de o lună, două din satele comunei Victoria au fost lovite de cea mai puternică grindină din câte au prins localnicii. Acoperişurile din Luceni şi Icuşeni au fost ciuruite, 30 de oameni au trebuit evacuaţi, iar culturile agricole au fost distruse. „Au venit mulţi atunci. Şefi, directori, inspectori, cine să-i ştie. Atâţia pantofi lustruiţi laolaltă n-am văzut niciodată. Au venit, au plecat, noi am rămas cu ale noastre“, povesteşte Neculai Popovici. E unul dintre norocoşii care şi-au mai ţinut în ogradă ţigla rămasă nefolosită atunci când şi-a construit casa, cu mai bine de 30 de ani în urmă. I-a ajuns să-şi cârpească acoperişul, pentru că nici nu are o casă prea mare.

Ţigla a fost cel mai preţuit material de construcţii din Luceni, imediat după furtună. Cui i-a prisosit, a vândut-o cu 1,5 lei bucata. Mai ieftin decât se poate găsi la magazinele de specialitate. E drept, că şi veche. S-a vândut bine şi azbestul sau tabla ondulată. Unii au trebuit să-şi cumpere şi BCA, pentru a reconstrui pereţii din chir­pici, „topiţi“ de ploaie. Acoperişurile din Luceni şi Icuşeni ar putea fi folosite pentru un seminar de rezistenţă a materialelor. Tabla zincată a rezistat cel mai prost, fiind efectiv ciuruită de bolovanii de grindină. Ţigla s-a spart şi ea, dacă nu la primul bolovan, atunci la al doilea. Majoritatea caselor acoperite cu ţiglă par acum bălţate. Lângă plăcile vechi, acoperite de umbra lichenilor, au apărut acum ţigle curate, din cele care până la furtună au stat teancuri în fundul curţii. Plăcile de azbest au fost fie găurite, fie sfărâmate în bucăţi. Care a mai avut o placă prin curte a spart-o după măsura găurilor din acoperiş şi a lipit pe­ticele cu smoală. 

Nu toţi au avut însă cu ce schimba sau repara acoperişul, iar peste găuri a fost întinsă folia de plastic oferită de primărie, fixată în „purici“ de carton asfaltat sau cărămizi.

Cel mai bine au rezistat acoperişurile din ţiglă metalică modernă. Chiar şi în cazul acestora însă, pe alocuri se văd adâncituri în care îţi încape pumnul. Unul dintre puţinii la care acoperişul din ţiglă metalică e neatins este proprietarul unui magazin mixt din Luceni. „Ăsta e nou, abia ce l-am pus. Din cel vechi nu a mai rămas nimic, că era din azbest. Nici nu putea să reziste. Grindina a avut 300-400 de grame, dar mi-au zis clienţii că a căzut şi mai mare pe la alţii“, a răspuns acesta nedumeririi noastre. 

Spre Cilibiu, un sătean a fugit aproape, cu grindina pe urmele Daciei. „Eu sunt «măritat» aici din 1981. Toată lumea spune la televizor că nu a văzut niciodată în viaţă aşa ceva, dar chiar n-am mai văzut. Veneam spre casă şi aveam norul deasupra mea. Am accelerat să ies de sub el şi am scăpat ieftin: parbrizul spart şi tabla îndoită“, a povestit acesta.

Agricultura şi-a revenit: frunzele copacilor au crescut la loc

Singura care pare să nu fi avut de sufe­rit a fost vegetaţia. La o lună de la furtună, frunzele copacilor au crescut la loc, porumbul la fel. Într-un solariu, roşiile au crescut până la doi metri înălţime. Dacă folia solariului nu ar fi ciuruită, nu s-ar cunoaşte faptul că aici a bătut grindina. Mica deltă de pe Jijia pare neatinsă. „Până acum, nu a venit nimic ca ajutoare. Am înţeles că urmează să intrăm şi noi în discuţia Guvernului. Abia s-a ajuns la loturile I, II, pentru inundaţiile din apri­lie, cu acordarea de ajutoare“, spune primarul Daniel Creţu. Discuţia cu acesta a avut loc în urmă cu o săptămână, dar nici până acum nu s-a vorbit la Palatul Victoria de casele sătenilor din Luceni şi Icuşeni. „Dacă vin ajutoare, probabil se va da o sumă forfetară, nu ştiu. Oricum, oricât s-ar da, nu va ajunge pentru despăgubiri. Hai, că 50 de bucăţi de ţiglă nu e cine ştie ce, se schimbă uşor. Marile stricăciuni au fost în interior, după ce a cedat acoperişul. Îţi schimbă cineva frigiderul şi televizorul?“, a încheiat primarul.