Împreună pentru Autostradă

Până astăzi, ideea – admirabilă, desigur – nu a generat decât dezbateri politice sterile, amânări sine die şi prilej de manifestare a frustrărilor, deja consacrate, ale românilor de la răsărit de Carpaţi. Ne-am deprins de cam multă vreme în acest sens şi ar fi timpul să facem demonstraţie de voinţă şi de imaginaţie. Întrucât a perpetua mai vechiul nărav de a ne lamenta de “vitregia vremurilor”, adică, mai pe înţeles, de lipsa de voinţă a politicienilor din Bucureşti, care uită mereu datoriile istorice faţă de Moldova, ori sacrificiul ei autoasumat, încă din 1859, când cu trecerea în plan secund a acestei parţi a ţării şi a locuitorilor ei, care au înţeles mereu să cadă în cumpăna interesului naţional, să-l asume cu demnitate, ei bine, deşi toate acestea sunt adevărate, vine clipa când constaţi că metodele încercate sunt redundante, că trebuie să schimbi ceva esenţial şi să ai curajul de a lua totul de la început. Din istorie trebuie să învăţăm nu doar să nu repetăm erorile, dar şi să nu mergem pe căi bătătorite, să inventăm şi să edificăm noi solidarităţi.

Suntem inspiraţi în demersul nostru, pe de o parte de evaluarea pozitivă a maturizării civice a societăţii româneşti, care a produs mărturii concludente în aceşti ani, iar pe de altă parte de apropierea Centenarului Marii Uniri de la 1918. Cum bine se ştie unitatea românilor reprezintă, alături de independenţă, ideile – forţă ale istoriei noastre. Ele ne-au ghidat parcursul istoric, ne-au inspirat, ne-au călit ca popor şi naţiune, ne-au cerut sacrificii şi ne-au adus glorie, ne-au înscris în panteonul naţiunilor demne, capabile – ele însele – să facă istorie şi să-şi apere identitatea. Suntem o naţiune respectată pentru aceea că ne-am câştigat-o şi nu am primit-o în dar. Eminescu a consacrat independenţa ca ideal exemplar sub numele de “sumă a existenţei noastre istorice”. Conservarea unităţii de neam, limbă şi cultură, pe temeiul căreia am edificat unitatea naţională şi statală sunt idei şi fapte ce pot fi cuprinse sub genericul: coloana vertebrală a istoriei românilor.

Centenarul Marii Uniri trebuie să fie prilej de bilanţ, de reflecţie, de introspecţie onestă şi de proiectare a viitorului. Orice împlinire istorică, dacă nu generează o dezbatere vie şi noi proiecte, riscă să fie doar un eveniment ritualic. La Răsărit de Carpaţi se află două provincii – Basarabia şi inima Bucovinei – care lipsesc dintre “perlele Coroanei”. Acest fapt ne impune măsură şi cumpătare în abordarea sărbătorii, astfel încât entuziasmul să nu alieneze raţiunea. Nu e rău să ne amintim şi de punctele slabe ale celor 100 de ani de împreună vieţuire. Dar cu deosebire, ar fi util să vedem şi ceea ce cade în sarcina noastră, a Generaţiei Centenarului, pentru ca ideea să fie vie şi să genereze istorie.

Inspiraţi de aceste gânduri şi pornind de la realitatea că la 100 de ani de la Marea Unire nu am străpuns Carpaţii nici măcar cu o singură autostradă, că Moldova continuă să fie cea mai izolată, mai săracă şi mai lipsită de perspective dintre provinciile ţării reîntregite, un grup de ieşeni, tineri şi mai puţin tineri, de varii profesii şi orientări politice, am decis să convocăm societatea civilă românească pentru a demara proiectul ÎMPREUNĂ PENTRU AUTOSTRADA UNGHENI-IAŞI-TÂRGU MUREŞ. Am străbătut judeţele, am testat cetăţenii şi autorităţile, am adunat semnături, am convocat presa locală, regională şi naţională, am consultat specialişti, am provocat o dezbatere pe acest subiect şi am hotărât să-i chemăm pe ieşeni – de departe cei care ar trebui să fie foarte interesaţi de acest proiect major – în ziua de Sfânta Maria Mică (8 septembrie), ora 16.00, în locul cu cea mai mare încărcătură istorică din Iaşi – Piaţa Unirii -, să lansăm împreună acţiunea pentru autostradă, să schimbăm gânduri şi să decidem ce avem de făcut. Va fi şi un prilej să fim încântaţi de un grup de artişti ieşeni şi nu numai. În ziua următoare, o coloană de maşini, motociclete şi biciclete va recompune traseul doritei autostrăzi, deplasându-ne spre Tg. Neamţ – Borsec – Ditrău – Topliţa – Tg. Mureş, după ce vom fi făcut joncţiunea cu Unghenii de pe cele două maluri ale Prutului.

Să pregătim Centenarul Marii Uniri “prin noi înşine”. Împreună vom reuşi. Doar împreună. Să facem dovada că moldovenii nu cer nimic de la alţii – nici de la mărimile zile, nici de la alţi români -, ci fac ceea ce au dreptul şi datoria, în calitate de cetăţeni ai României. Autostrada aceasta ar putea fi ofranda noastră adusă Generaţiei Marii Uniri de la 1918, generaţie care şi-a făcut cu prisosinţă datoria faţă de români, dar şi darul nostru către cei care vor urma.

Mihai Dorin este istoric şi publicist