Conform medicilor pediatri de la Spitalul de Copii „Sf. Maria“ din Iaşi, în urmă cu câţiva ani, incidenţa era de un caz la 10.000 de copii, aceştia considerând că nu­mărul de cazuri a fost aproximativ acelaşi întodeauna, diferenţa fiind că incidenţa este mai mare acum datorită metodelor mai uşoare de diagnosticare.

„În mod clasic, diagnosticul era extrem de laborios, chinuitor şi necesita timp în­delungat, deoarece se impunea en­doscopia cu biopsie duodenală care constata atrofie vilozitară, apoi se administra regim fără gluten, iar după o lună se făcea din nou endoscopie şi se constata repararea atrofiei vilozitare, iar apoi se reintroducea glutenul în alimentaţie făcându-se o a treia biopsie, care să constate din nou atrofia. La ora actuală, din punct de vedere al diagnosticului trebuie făcuţi anticorpi antitransglutaminază care dacă sunt pozitivi au valoare de diagnostic în 96% dintre cazuri“, a explicat dr. Maricel Burlacu, medic primar pediatru, specialist gastroenterologie la Spitalul de Copii „Sf. Maria“ din Iaşi.

Medicii spun că, în cazul copiilor care suferă de această boală, regimul trebuie să fie cât mai „draconic“, deoarece ingerarea chiar şi a unei firimituri de pâine este echi­valentă cu a nu ţine regim deloc. De asemenea o atenţie deosebită trebuie acordată surselor ascunse de gluten regăsite în comerţ.

„Un miligram de gluten regăsibil într-o fărâmă de pâine este echivalent cu a nu ţine regimul deloc, e ca otrava. Atenţie sporită trebuie acordată surselor ascunse de gluten, cum ar fi borşul de putină, sau sosurile cu bulion din comerţ. Majoritatea alimentelor in­dustrializate au supliment de gluten, chiar dacă pe etichetă scrie că nu au. Nu au gluten produsele de firmă cu specificaţia fără gluten, cu certificat de producător. Am avut cazuri în care părinţii au procurat cu dificultate făină de orez din comerţ, însă care conţinea gluten din cauza faptului că era măcinată la moara de grâu. La fel se întâmplă şi în cazul făinii de porumb, dacă e făcută la moara unde se macină şi grâu. Pentru a se constata o evoluţie favorabilă, se începe cu zece zile de regim, evoluţie care va continua atât timp cât se va ţine regimul“, a completat medicul ieşean.

Boala este genetică, iar practica medicală arată că, după vârsta de 14 ani, copiii încep să tolereze glutenul, însă se transformă în adulţi care vor avea o şansă de 1% de a face cancer digestiv. De asemenea, aceştia prezintă dureri abdominale neexplicabile, ce pot fi încadrate în sindromul colonului iritabil şi pentru care îşi impun un regim alimentar strict însă care nu exclude cauza generatoare, anemii care nu se corectează sau inversiuni ale dis­poziţiei afective.

De asemenea, conform studiilor 20% dintre pacienţii din spitalele de psihiatrie sunt de fapt intoleranţi la gluten, speculându-se că dacă aceştia ar primi regim fără gluten, ar putea să plece acasă.