La coş cu Ponta

Merită pus la colţ Victor Ponta pentru că a jucat baschet în timp ce românii se luptau disperaţi că zăpezile? Nu vă grăbiţi cu răspunsul. Să presupunem că, în condiţii similare, în ianuarie – februarie 2011, Antena 3 sau oricare altă televiziune specializată în manipulare, ar fi difuzat imagini cu premierul Emil Boc la sala de fitness. Cunoaşteţi tiparul. Pe ecran sunt difuzate repetitiv cadre cu oameni care înfruntă troienele, în colţul din dreapta sus, Boc pedalând zâmbăreţ la bicicletă. Ca tabloul să devină mai complet, se scot din arhivă şi câteva imagini cu Băsescu înotând relaxat în piscina de la Vila Dante. Preferabil, în timpul unor inundaţii – cel puţin aşa insinuează moderatorii. Cum aţi fi reacţionat atunci? Aţi fi apreciat demersul televiziunilor ca legitim şi le-aţi fi bătut obrazul lui Boc şi Băsescu? Sau, poate, aţi fi schimbat rapid postul, mânaţi de un acut sentiment de lehamite? Dacă aţi ales prima variantă, felicitări. Aveţi astăzi tot dreptul să fiţi scandalizaţi de nesimţirea probată de Ponta. Dacă aţi ales varianta a doua, dar insistaţi că actualul şef al Guvernului este lipsit de empatie, că dă dovadă de un comportament schizoid, am tot dreptul să vă acuz de dublu limbaj.

Mulţi vor spune, pe bună dreptate, că în situaţii de criză, asemănătoare celor din ultima săptămână, Emil Boc s-ar fi comportat diferit. Nu ştim asta, dar nu e greu de aflat programul fostului premier. Poate deveni chiar un interesant subiect de presă. O paralelă între cei doi lideri politici având ca punct de plecare conduita publică, în ultimă instanţă, bunul simţ manifestat de cei doi în diverse situaţii critice. Ca "băsist-moderat" (n.r. – al doilea termen a căpătat în ultimele zile o conotaţie mai proastă decât primul), voi fi primul care să salute probabila "victorie" a lui Boc. Până atunci, nu pot să nu remarc dubla măsură cu care o parte a presei şi a opiniei publice a tratat subiectul meciului de baschet.

Dincolo de aceste mici divergenţe, comportamentul unui şef de stat în situaţii de criză, cu precădere al unui membru al executivului, poate deveni o temă serioasă de dezbatere. E nevoie de un cod de conduită minimal în asemenea cazuri, fie el şi nescris, dar acceptat ca atare de comunitate? Avem, ca societate, un punct de vedere identic, sau măcar asemănător, în privinţa "manierelor" specifice unui conducător? Ne dorim un premier care să pozeze cu lopata în mână la deszăpeziri? Perfect, dar să nu-l acuzăm ulterior de populism. Renunţăm la imaginea liderului multilateraldezvoltat, a tătucului? Ok, dar să nu-i reproşăm mai apoi lipsa de empatie şi implicare. Iar dezbaterea poate fi mult mai ofertantă. Spre exemplu, suntem pregătiţi, vezi cazul Franţei, să votăm un preşedinte care trăieşte în concubinaj? Nu e alt subiect. E vorba tot despre percepţia unei largi majorităţi asupra unui comportament public adecvat. În defintiv, e necesar să cădem de acord asupra unei ţinute standard, a unei "uniforme obligatorii", sau continuăm să prezumăm bunul simţ, pentru ca apoi să îl interpretăm partinic?