La zi, pe ogoare

* E toamnă, sfârșit de septembrie; prin urmare, se munceşte pe ogoare, prin livezi, peste tot pe unde e nevoie pentru a culege recolta bogată. Ştiri proaspete de pe frontul luptei cu roadele pământului, în cele ce urmează:

* Cu multă vreme în urmă, la Cârmoaja nu se putea culege mai nimic, din cauza ciorilor, care compromiteau total recoltele de orice. La propunerea unor tovarăşi de la judeţeana de partid s-a încercat valorificarea ciorilor pe piaţa internă, drept porumbei de import, însă carnea era foarte aţoasă, deci s-a renunţat la avicultură. Cum ciorile n-au renunţat la recoltă, pe plan local s-a dezvoltat o adevărată artă: cea a confecţionării de sperietori. Fiind vorba despre nişte păsări isteţe, acestea au învăţat repede cum arată fiecare ţăran din comună şi nu s-au lăsat păcălite de sperietorile impersonale, îmbrăcate în zdrenţe, aşa că meşterii sperietorari şi-au ridicat meşteşugul pe cele mai înalte culmi ale rafinamentului. Practic, s-a ajuns ca fiecare localnic să aibă o sperietoare cu chipul său, îmbrăcată la fel ca el; dacă un gospodar îşi rade mustaţa sau nevastă-sa îşi face părul permanent, intervine meşterul şi aduce modificări sperietorilor aferente şi tot aşa! În anii ’80, obiceiul nu era văzut cu ochi prea buni de autorităţile comuniste, fiindcă localnicii îşi puneau sperietorile pe tarlaua CAP-ului şi plecau la băut sau la furat pepenii altora, ştiind că, dacă vine careva în inspecţie şi se uită cu binoclul, nu se prinde. După 1990, meşterii sperietorari au preferat calea exilului, angajându-se la muzee ale figurilor de ceară sau la Hollywood, să facă măşti pentru filmele horror, pe bani frumoşi şi mai mulţi decât cei din patria în care au deprins tainele sperietorăritului. Cu toate astea, vrednicii săteni din Cârmoaja au încercat să păstreze vie tradiţia, în ciuda sperietorilor ieftine, fabricate în China: se pare că scânteia s-a reaprins, în mare parte datorită copiilor de la cercul de sperietorit din cadrul Căminului Cultural: se zice că sperietorile făcute de ei sunt atât de realiste, încât unele chiar au fost lăsate să voteze în 2012, iar acum se pregătesc de prezidenţiale!

* Am aflat de la corespondentul nostru din Consumatori că pe câmpul localităţii se afla, sâmbătă, un ţăran – recunoscut de nişte consăteni ca fiind nimeni altul decât Pericle Cârtiţă. Din câte se pare, acest ţăran nu făcea altceva decât să stea pe câmp şi să cânte de unul singur, cât îl ţineau puterile, obsedant, "Ţăranul e pe câmp, ţăranul e pe câmp, ura, drăguţa mea, ţăranul e pe câmp". După câteva ore, când el interpreta a suta oară, nişte consăteni cu băşti lăsate pe faţă au venit, i-au pus o pătură în cap, i-au tras nişte ghionturi, apoi au dispărut cu el în cârcă…

* De câteva zile, locuitorii din Metilici, vrednici agricultori, întâmpină probleme în activitatea lor cotidiană. Probleme având o cauză externă, doar una: un urs crud, hămesit, care atacă în cele mai nepotrivite momente! Tot mai mulţi povestesc că s-au întâlnit cu jivina în diferite locuri, cu diverse ocazii, şi că bestia le-a produs diverse pagube. Mario Cimpoi spune că s-a întâlnit cu ursul pe când se întorcea de la târg, unde vânduse un purcel, iar animalul i-a furat banii, aşa că s-a întors acasă cu portofelul gol şi ochii roşii de spaimă. La fel descrie întâlnirea cu fiara şi Hercule Tulburel, căruia nu i-a luat banii, ci geanta de meşter, cu sculele din ea. După ce şi-a revenit dintr-o stare de şoc asemănătoare cu mahmureala, Orlando Ştiulete a povestit că ursul l-a pândit când intra în beci, să ia sirop de zmeură, a coborât după el şi l-a atacat, silindu-l să se retragă într-un colţ, de unde a văzut cum bestia a ras o sticlă de ţuică şi un bidon cu vin, a mâncat slănină cu murături, apoi a plecat, ştergându-şi urmele. Nevasta gospodarului spune că şi săptămâna trecută s-a întâmplat la fel, doar că, în loc de urs, au fost extratereştri, care au băut vin din damigeană cu furtunul, iar în urmă cu o lună au fost nişte vârcolaci. Factorul poştal Zamfir Pedală spune că şi el a dat nas în nas cu ursul, dar că, având bicicletă, a reuşit să scape. Totuşi, nu se poate pune bază pe declaraţiile sale, el fiind miop ca o cârtiţă: cică animalul purta trening şi geacă cu glugă, ţinea în labele din faţă o ţeavă şi striga după el cu glas omenesc să-i dea tolba cu banii de pensii. În fine, Pericle Cupidon s-a plâns tuturor că ursul i-a luat din grajd doar vaca, nu şi pe soacră-sa, Varvara, care tocmai o mulgea.