Legalizaţi Tantra

Am pornit de la faptul că un om precum Bivolaru este urmărit şi arestat de un popor întreg. Da, este el ciudat, da este chiar ridicol, mai ales în apariţia aceea la Marius Tucă în care a intrat la comandă în transă şi multe altele, dar de aici până la a-l stigmatiza ca pe un paria (în afara castelor) e drum lung. Eu cred că democraţia românească ajunge un pic cam prea departe cu urmărirea asta. Şi adică ce s-a întâmplat? Ia să vedem, judecând lucrurile la absurd, cel mai înalt nivel de absurd.

Acest individ este un reprezentant al mai multor indivizi care vor să îşi dea frâu liber imaginaţiei, să îşi trăiască visul. E drept că fiecare vine cu visul său, dar prin ce se diferenţiază un vis de obsedat sexual faţă de unul de obsedat de bani? Prin nimic, doar că unul este acceptat, altul nu. E normal să lupţi şi să faci orice ce este posibil, sacrificând tot pentru a avea cât mai mulţi bani sau cât mai multe bunuri proprietate personală. Societatea încurajează acest gen de obsesie pentru că este constructivă, generează la rândul ei locuri de muncă, nu? Pe când atunci când Bivolaru sau alţi yogini fac sex în grup, atingând culmi orgasmice, asta nu generează niciun loc de muncă, nu? Doar transpiraţie care nu e bună la nimic. Logic să se interzică…

E vorba de fapt despre condamnarea unei porniri animalice naturale care ne caracterizează pe toţi, dar pe care ne-o ascundem de frica societăţii. Convenţiile sociale ne fac să le uităm, dar în anumite medii ele revin la suprafaţă pentru că nu pier niciodată. Din când în când câte un Bivolaru are „darul” să scoată aceste porniri la lumină spre folosul său şi al altora ca el sau poate al tuturor celor care îl urmează benevol, dovadă vie fiind în continuare numărul enorm de susţinători ai MISA, de yogini adevăraţi din România şi nu numai. Şi nu oricine poate asta, să se dezvelească şi să se „integreze în absolut” în grup, ca să zic aşa. E nevoie de curaj, e ceva să îţi „dai drumul”, să te laşi purtat pe braţe umede, să te dezbraci de tot ce te îmbracă normele şi tradiţiile, să deschizi porţile percepţiei. Majoritatea sunt încătuşaţi în platoşa socială care i-a făcut şi îi face în continuare indiferenţi, chiar duşmani ai deschiderii, dar de ce să îi condamne pe cei care o pot face? Nu e nimic rău, nu e nicio crimă.

Nu îi ţin apărarea lui Bivolaru, alias Magnus Aurolsson, apăr doar dreptul fiecăruia de a-şi manifesta propriile obsesii care îi dau raţiunea de a trăi, scopul în viaţă, fericirea, detaşarea. Atâta timp cât nu afectează vieţile altora. Eu nu cred că există în lume vreun mascul/ bărbat care în adâncul sufletului său să nu vrea să fie un fel de Bivolaru. E imprimat în genă, nu ai ce face, s-au scris atâtea cărţi despre acest lucru. Şi nici cu femeile nu mă laud. Şi ele au un rucsac întreg cu jucării de piele sau cauciuc ascuns în pod pe care cu greu îl recunosc sau îl dau jos… Fiecare dintre noi avem secretele noastre bine ascunse de ceilalţi sau de noi înşine, dorinţele interzise, e normal să fie aşa.

Ca să nu mai vorbesc că acest om a scris o căruţă de cărţi şi nu neapărat despre cum se fac bani, ci despre cum să fii fericit. Nu le-am citit, doar le-am găsit pe net. E posibil să fie plagiate, totul e posibil, dar măcar nu a încercat să obţină un doctorat de pe urma lor sau o reducere de pedeapsă. Din toate reieşind o idee clară, viaţa e frumoasă şi merită s-o trăieşti din plin. Ce obscenitate! Tocmai pentru asta ar trebui arestat!…

Dacă arunci o privire pe templele indiene ai să remarci din prima pornografia sculptată adânc pe zidurile lor. Toate poziţiile sexuale posibile şi imposibile ţi de vor desfăşura înaintea ochilor, şi totuşi nimeni nu le dărâmă, nu le dă foc, nu le interzice, ba chiar dimpotrivă, ele sunt admirate de milioane de oameni în fiecare an. Pentru că afişează, recomandă, indică deschiderea totală faţă de noi înşine de care pomeneam, faţă de pornirile noastre intrinseci, ele îndeamnă la punerea în practică a tuturor fanteziilor. Asta e yoga.

Se spune că yoga spală pe creier oamenii, îi transformă în nişte roboţi care să facă tot ce le spune liderul. Nu neg acest lucru, la fel cum nu neg faptul că aproape tot ce înseamnă societate, un stat, implică de la sine înţeles o spălare pe creier, o îndoctrinare. Nu poţi trăi normal într-un stat, dacă nu crezi în el, dacă nu te laşi convins de el. O viaţă liberă nu poate trăi decât cineva care se găseşte în afara oricărei organizări sociale, dar chiar şi atunci acel cineva este pradă propriilor iluzii şi autosugestiei acaparatoare. Pentru că nimeni nu e niciodată liber…

Televizorul nu spală pe creier oamenii? Şi totuşi nimeni nu dă în urmărire internaţională nicio companie de televiziune. Pentru că şi asta generează bani şi locuri de muncă, din nou…

Vă spun drept, şi eu am făcut yoga, în liceu, cam un an de zile, şi am renunţat dintr-un motiv clar: nu puteam să mă dedic spiritual stării de yoga în totalitate, aşa cum ar fi trebuit. Eram/ sunt încă o fire prea raţională, cu simţul ridicolului prea dezvoltat, ca să mă las „dus”, dar dorinţa intrinsecă rămâne, nostalgia chiar. Asta mă face să îi dispreţuiesc pe cei care pot, să îi invidiez. Şi cred că ura faţă de yogini, faţă de Bivolaru, în particular, din partea românilor, vine în mare măsură dintr-un soi de invidie, de neputinţă. Asemeni celei a săracilor faţă de bogaţi: de ce merită „ăsta” ceea ce are, iar eu nu?…

Yoga implică cunoaşterea cât mai profundă a sinelui, a propriului corp, dar şi a tot ce este fiinţă pentru că împreună formăm pe planetă un înveliş de carne vie care interacţionează, care pulsează, orice ai spune. E bine să simţi, să atingi, nu e bine să răneşti…

Condamnarea unui Bivolaru e făcută de un popor care nu poate să aprecieze niciodată deschiderea totală şi care n-ar sculpta niciodată pe biserici oameni făcând dragoste. Doar pe cruci, în glumă…

Briscan Zara este scriitor şi publicist