Limitele reformării

Ministrul Finanţelor Anca Dragu & comp au produs gafa guvernării tehnocrate, plecând cu stângul într-un proiect necesar: simplificarea şi clarificarea codului fiscal. O gafă generată nu de vreo rea intenţie ascunsă în sertarele guvernării, ci de o inexplicabilă bâlbâială şi inadecvare. N-au ştiut să administreze un proiect coerent, cap-coadă, să comunice şi să pregătească pasul spre secolul XXI, de care ar fi beneficiat deopotrivă antreprenorii şi angajaţii, partea României active, pe care statul o exploatează hapsân. În final, ministrul Finanţelor a dat înapoi, speriat ca de un lucru ruşinos, ca şi cum nu ar fi aflat ce mai face secretarul Gabriel Biriş.

În principal, proiectul vorbeşte despre nivelarea fiscalităţii pentru toate formele de venit şi globalizarea lor, pentru ca să nu se plătească la infinit taxe. Reorganizează ceea ce statul ia cu două mâini prefăcându-se că ia doar cu una (CAS şi CASS) atât de la angajat, cât şi de la angajator. Angajatorii sunt scoşi din această ecuaţie unde nu e clar ce caută. Pe fond, angajatul câştigă tot „netul” dinainte, dar ar avea sub ochi contribuţia reală către stat, iar angajatorul scapă de responsabilitatea şi birocraţia administrării unor bani în locul statului. Aşa cum spune iniţiatorul Gabriel Biriş: firmele nu ies la pensie şi nu se duc la doctor când se îmbolnăvesc. Mai adăugăm o plafonare a contribuţiilor de asigurări la câteva salarii medii, ceea ce ar reduce din evaziune. Iar PFA-urile, aproape jumătate de milion, nu vor mai fi utile pentru cei care maschează venituri salariale.

Fiindcă s-au pripit, tehnocraţii au ajuns din nou ţinta televiziunilor. Ele au apucat să promoveze facil tot ceea ce înseamnă conservatorism latent: mentalităţi obtuze, opinii ale mafiilor specializate în evaziune, atitudini ale funcţionarilor care trăiesc din crearea unor complicaţii birocratice, pe politicieni ce-şi doresc menţinerea unui stat nereformat, prin păstrarea unei relaţii mincinoase între angajaţi şi patroni. Sau, cum spune Liviu Dragnea, nu e momentul unei „schimbări din temelii”.

Proiectul în sine şi cedarea ministrului este o hârtie de turnesol a capacităţii de schimbare a societăţii şi a limitelor reformării statului român. Există în societate un puternic complex al cobaiului. De data asta ce mai vor ăştia să facă? Ce vor să mai experimenteze? Ce mai vor de la noi? Da, într-adevăr, în toate domeniile s-au luat nenumărate măsuri ticăloase, nepricepute, încropite, cu efecte adverse celor intenţionate. Dar problema este cum recunoaştem proiectele bune, dacă ele apar. În final, cum era de aşteptat, pachetul de modificare a codului fiscal s-a transformat într-o nouă ocazie a politicienilor de a lovi în tehnocraţi şi de a-i pune mediatic într-o poziţie de ostilitate cu societatea.