Caută 
4 MIN
Cei care conduc fotbalul în România trebuie mătrăşiţi de urgenţă, iar curăţenia generală devine imperios necesară, dar câţi se întreabă ce va fi în epoca post-Mircea Sandu?
În România se joacă fotbal. Foarte frumos. Cât de frumos? Preşedintele Federaţiei, Mircea Sandu, şi preşedintele Ligii, Mitică Dragomir, sunt anchetaţi de DNA pentru abuz în serviciu şi, mai nou, creierul şi mâna dreaptă se ceartă la sânge. Frumos, nu? Patronul echipei campioane stă la "mititica" pentru încercare de mituire, iar Steaua riscă excluderea din Cupele Europene (precizare: textul este scris înainte de a se afla o decizie de la UEFA). Şi mai frumos! Selecţionerul echipei naţionale, şi nu orice selecţioner, ci singurul care a calificat naţionala la vreun turneu final după epoca Iordănescu, este şi el condamnat cu suspendare, ca anexă la valiza lui Becali, asta în timp ce pretinsa naţională se canoneşte să prindă un loc de baraj pentru Mondiale. Echipe cu tradiţie din Bucureşti, Cluj, Craiova, Timişoara cad ca spicele şi apar fel de fel de Chiejne, Săgeţi năvodărene, ba chiar şi Măciuci de parcă am fi la gimnastică ritmică. Insolvenţa unui club nu mai înseamnă o dramă fotbalistică, ci o uşurare, fiindcă întrezăreşte metode de a fenta plata datoriilor. Patroni care au ţinut fotbalul în reanimare se dau deoparte: Borcea, Copos, Porumboiu, se pregăteşte Paszkany. Iar la o lună după ce s-a tras cortina în teatrul (circul) intern nu se ştie cum, când şi cu ce material începe sezonul următor. Mircea Sandu conduce fotbalul românesc, Mitică Dragomir păstoreşte Liga I, dar deciziile importante se dau la Lausanne. Aproape că nu există un campionat cu "lăcrămaţii" la TAS. CSMS Iaşi şi Concordia Chiajna speră că vor rămâne în Liga I, dar speranţa se amână, că nu s-au scărpinat bine după ceafă onor magistraţii din Elveţia. Într-un show la TV s-a emis părerea (perfect autorizată) că nu există niciun campionat în Europa cu atâtea jalbe la TAS ca al nostru. Iar explicaţia este simplă: în niciun stat european (poate nici de pe mapamond) nu există regulamente mai încâlcite, mai bâhlite şi mai întortocheabile decât în Românica noastră. Argument banal: mult-aşteptata şi mult amânata decizie privind formatul viitoarei Ligi I. Unii vor 18 echipe, unii 16 (17), câte rămân după directivele de la Lausanne. Orice decizie s-ar lua, se respectă un regulament şi se încalcă un altul. Fie stabilit de Adunarea Generală, fie de Comitetul Executiv. Şi fiecare invocă regulamentul ca pe biblie. Florin Prunea cere imperios respectarea regulamentului A, Mircea Sandu se bate în piept cu regulamentul B. Astfel de mişculaţii erau bune pe vremurile liberalismului fotbalistic întru matrapazlâcuri, când reglementările antagonice erau ideale pentru portiţe. Ori, acum când UEFA îşi bagă nasul platinat în toate, iar la TAS se judecă cu jalbele într-o mână şi cu regulamentele naţionale în altele, legea începe să fie dură. Iată un tablou fain-frumos, minunat spre wonderful al fotbalului românesc, din care lipsesc însă multe alte nuanţe. Cum ar fi, de pildă, atmosfera bahic-boemă de la loturile de tineret, deloc străină de rezultate gen 1-10 cu Germania, ori 1-1 cu Insulele Feroe.
Tabloul nici nu mai trebuie îmbogăţit cu nuanţe, fiindcă nu s-ar mai vedea pădurea din pricina copacilor. Cei care conduc fotbalul în România trebuie mătrăşiţi de urgenţă, iar curăţenia generală devine imperios necesară. Verigile lipsă nu sunt mopurile şi aspiratoarele, ci măturătorii, fiindcă UEFA nu acceptă schimbări în fotbal decât dinăuntrul fotbalului. Aproape toată lumea alăturată fotbalului doreşte schimbarea. Puţini se întreabă ce se va întâmpla la FRF în epoca post-Sandu. Majoritatea speră că vor veni oameni cinstiţi, că se va schimba întreaga strategie şi că vor apărea rezultate mari. Câţi dintre microbişti se întreabă, dacă nu cumva, prin condamnarea lui Naşul & Corleone, în loc de o ţară a laptelui şi a mierii, mica lume a fotbalului românesc nu va semăna cu marea Românie a anilor ’90? Sistemul este corupt în cvasi-totalitate, iar competenţele sunt concentrate, din păcate, în partea majoritară. Cei imuni sunt lipsiţi de experienţa necesară şi de relaţii bune la Împărăţia lui Michel I, care – e bine ştiut – nu este un amvon de biserică. Gică Popescu, numele aflat pe buzele tuturor ca lider al opoziţiei, este şi el acuzat într-un proces urât mirositor, cu transferuri ilegale. Ne putem aştepta la aprige lupte pentru succesiune, aghiotanţii Naşului se vor întrece în condamnări cu mânie proletară. Forţând puţin nota şi înlocuind huila cu lignitul, mai-mai că te pomeneşti cu mineriade. Se merită?
După toate bulversaţiile de la început, au trecut peste 30 de ani din vremurile de atunci şi democraţia românească funcţionează. La fel poate fi şi în mica lume a fotbalului. Deci, se merită! Asta dacă nu cumva conu Mircea şi conu Mitică vor scăpa basmale curate după procesul Craiova şi atunci fotbalul românesc va avea un preşedinte pentru liniştea noastră. Şi o camarilă pentru liniştea lui.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
